Accepta, verb
Sinonime: a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.  Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime: admisibil, corect, decent, onest, bun, satisfăcător, mulţumitor, convenabil, potrivit, rezonabil, sustenabil, tolerabil, suportabil.  Acceptabilitate, substantiv
Sinonime: admisibilitate, gramaticalitate, plauzibilitate, receptibilitate.  Acceptant, substantiv (învechit)
Sinonime: (învechit) acceptator.  Acceptanță, substantiv
Sinonime: accepție.  Acceptare (acceptări), substantiv feminin
Sinonime: accept, acceptat, admitere, aprobare, asentiment, autorizare, consimțire, primire, recunoaștere, (învechit) acceptație.  Acceptat (acceptată), adjectiv
Sinonime: aprobat, admis, primit; recunoscut, (învechit) recept.  Acceptație, substantiv
Sinonime: accept, acceptare, acord, agrement, aprobare, asentiment, consimțământ, omologare, permisiune, (învechit) acceptațiune, (învechit) aprobație.  Acceptator, adjectiv
Sinonime: (învechit) acceptant.  

---

Acord, substantiv neutru
Sinonime: alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.  Admite, verb
Sinonime: a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.  Adopta, verb
Sinonime: a înfia, a asimila, a îmbrățișa, a accepta, a-şi însuşi, a primi, a urma, a vota.  Aproba, verb
Sinonime: a încuviinţa, a consimţi, a fi de acord, a-şi da consimţământul, a accepta, a admite; a achiesa; a autoriza, a confirma, a semna, a subscrie.  Asentiment, substantiv neutru
Sinonime: consimţământ, acord, aprobare, încuviinţare, acceptație (faptul de a accepta), autorizare, permisiune, sufragiu.  Bine, adverb
Sinonime: acceptabil, potrivit, mulţumitor, satisfăcător, adecvat, convenabil, plăcut, agreabil.

Bine, substantiv neutru
Sinonime: mulţumire, fericire, bunăstare; faptă bună, binefacere; folos, avantaj.

Bine, adjectiv
Sinonime: prezentabil.

Bine, interjecție
Sinonime: bravo!  Concede, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a concesiona, a consimţi, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a da voie, a încuviinţa, a lăsa, a permite, a primi.  Consimţi, verb
Sinonime: a fi de acord, a-și da consimțământul, a aproba, a încuviinţa, a fi de părere, a accepta, a admite.  Convenabil (convenabilă), adjectiv
Sinonime: acceptabil, potrivit, mulţumitor, satisfăcător, adecvat, acătării, nimerit, apt, admisibil, bunicel, suportabil, tolerabil, (familiar) pasabil, accesibil, moderat, rezonabil, (livresc) modic, ieftin.  Conveni, verb
Sinonime: a cădea de acord, a se învoi, a se înţelege; a corespunde, a fi pe plac, a fi potrivit, a(-i) plăcea, a prefera; (popular) a se ajunge, a se uni, (prin Muntenia) a se îndogăţi, (Banat) a se toldui, (învechit) a se lovi, a se târgui, a se tocmi, a veni, (grecism învechit) a se simfonisi; a accepta, (învechit) a pristăni.  Decent (decentă), adjectiv
Sinonime: cuviincios, cumsecade, la locul său, respectuos, politicos; pudic, ruşinos, sfios; acceptabil, onorabil.  Deschidere, substantiv feminin
Sinonime: acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță.

Deșchidere, substantiv
Sinonime: (popular) deschidere.  Împărtăşi, verb
Sinonime: a (se) cumineca; a comunica, a destăinui, a transmite; a primi, a accepta.  Îndura, verb
Sinonime: a suferi, a răbda, a suporta, a pătimi; a consimţi, a accepta, a se îndupleca, a binevoi, a găsi de cuviinţă, a catadicsi.

Indura, verb
Sinonime: (medicină) (despre țesuturi, organe) a deveni dur, a se întări.  Însuşi, verb
Sinonime: a lua, a sustrage, a (-şi) apropia, a pune mâna; a asimila, a învăţa; a adopta, a primi, a accepta.  Învoi, verb
Sinonime: a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.  Lăsa, verb
Sinonime: a părăsi, a abandona, a ceda, a renunţa, a lepăda; a învoi, a îngădui, a permite, a admite, a accepta; a produce, a întipări, a provoca; a se apleca, a se îndoi, a se denivela.  Merge, verb
Sinonime: a se deplasa, a se duce, a se mişca, a pleca, a se îndrepta; a fi în circulaţie, a avea curs, a funcţiona; a se potrivi, a fi convenabil, a fi acceptabil, a fi posibil.  Mulţumi, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a avea de ajuns, a bucura, a compensa, a consimți, a despăgubi, a exprima gratitudine, a fi recunoscător, a gratifica, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a nu pretinde mai mult, a permite, a primi, a răsplăti, a răspunde la o urare, a răspunde la un salut, a recompensa, a satisface, a se limita, a se socoti satisfăcut, a spune mulțumesc, (Banat, Transilvania și Moldova) a joi, (învechit) a blagodari, (popular) a îndestula, (variantă) a mulțămi.  Mulţumitor (mulțumitoare), adjectiv
Sinonime: acceptabil, convingător, corespunzător, îndatorat, mulţumit, obligat, recunoscător, satisfăcător, satisfăcut, suficient, (regional) mulțămitor.  Pasabil (pasabilă), adjectiv
Sinonime: acceptabil, accesibil, admisibil, bunicel, comun, convenabil, mediocru, mediu, moderat, mulțumitor, potrivit, rezonabil, satisfăcător, suportabil, tolerabil.  Permite, verb
Sinonime: a încuviinţa, a aproba, a autoriza, a admite; (reflexiv) a îndrăzni, a cuteza, a (-şi) îngădui; a tolera, a accepta, a suporta, a răbda.  Posibil (posibilă), adjectiv
Sinonime: acceptabil, admisibil, autorizat, convenabil, cu putinţă, eventual, fezabil, imaginabil, licit, permis, potențial, practicabil, probabil, realizabil, virtual, (învechit și regional) putincios.  Potrivit (potrivită), adjectiv
Sinonime: conform, corespunzător, nimerit, adecvat, convenabil, acceptabil; la fel, armonic; aranjat, aşezat, întocmit, meşteşugit; moderat, temperat, reţinut, aşa şi aşa.  Prezentabil (prezentabilă), adjectiv
Sinonime: acceptabil, atrăgător, bine, convenabil, frumos, îngrijit, plăcut, (învechit) prezintabil.  Primi, verb
Sinonime: a lua în posesie, a căpăta, a recepţiona; a accepta, a admite, a fi de acord, a consimţi; a întâmpina, a da ospitalitate; a încasa, a înregistra.  Prinde, verb
Sinonime: a apuca, a lua, a ţine; (figurat) a cuprinde, a percepe, a pricepe; a se agăţa, a se anina, a se sprijini, a se rezema, a se susține; a captura, a lua prizonieri; a pune mâna pe (ceva), a imobiliza, a opri; a surprinde, a descoperi; a înhăma, a înjuga; a se angaja, a se învoi, a accepta, a primi; a paria, a face rămăşag, a face prinsoare; a se lipi, a adera, a se împreuna, a se suda; a se închega; a-i şedea bine, a i se potrivi.  Recunoaşte, verb
Sinonime: a (se) declara, a accepta, a admite, a confirma, a cunoaște, a deosebi, a distinge, a fi de acord, a identifica, a întări, a mărturisi, a se regăsi, a ști, a valida, (prin Oltenia) a semui.  Recunoscut (recunoscută), adjectiv
Sinonime: acceptat, admis, afirmat, apreciat, celebru, cert, consacrat, cunoscut, declarat, distins, fățiș, identificat, incontestabil, împărtăşit de toţi, mărturisit, necontestat, notoriu, proclamat, renumit, unanim.  Refuza, verb
Sinonime: a respinge, a nu primi, a nu accepta; a nu consimţi, a nu voi, a se priva, a renunţa.  Resemna, verb
Sinonime: a se împăca, a accepta, a se supune, a suporta, a se resigna.  Respinge, verb
Sinonime: a refuza, a nu primi, a nu admite, a nu accepta, a dezaproba, a repudia, a nu recunoaşte, a nu consimţi, a nu voi, a nu fi de acord; a pune pe fugă, a risipi, a bate, a înfrânge.  Rezonabil (rezonabilă), adjectiv
Sinonime: raţional, cumpănit, cuminte, cu judecată; acceptabil, potrivit, convenabil.  Supune, verb
Sinonime: a accepta, a amaneta, a asculta, a ascunde, a aservi, a bate, a birui, a ceda, a constrânge, a controla, a copleși, a covârși, a cuceri, a cuprinde, a destina, a disciplina, a domestici, a domina, a dosi, a expune, a forța, a hărăzi, a impune, a ipoteca, a îmblânzi, a împovăra, a îndoi, a înfrânge, a înrobi, a întrece, a învinge, a meni, a mistui, a năpădi, a obliga, a ocupa, a predispune, a prostitua, a răsfrânge, a răzbi, a ridica, a robi, a se conforma, a se închina, a se pleca, a se preda, a se smeri, a se umili, a sili, a subjuga, a subordona, a sufleca, a sumete, a suporta, a trage, a urma, (figurat) a înfeuda, (figurat) a îngenunchea, (învechit) a pobedi, (învechit) a prididi, (învechit) a reduce, (învechit) a se cuceri, (învechit) a se paradosi, (învechit) a se supleca, (popular) a pleca.  Valabil (valabilă), adjectiv
Sinonime: acceptabil, autentic, bun, convenabil, corect, de valoare, legal, permis, valid, valoros.  Vrea, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a avea de gând să, a avea voința de a, a cere, a consimți, a dori, a fi de acord, a fi decis să, a fi gata, a fi hotărât, a fi în stare, a intenționa, a întreprinde, a jindui, a permite, a pofti, a pretinde, a primi, a putea, a râvni, a se învoi, a trata, a voi, a-i plăcea, (învechit) a deșidera, (învechit) a iubi, (învechit) a jelui, (învechit) a poftisi, (variantă) a vroi.  Admisibil (admisibilă), adjectiv
Sinonime: acceptabil, convenabil, corect, pasabil, plauzibil, satisfăcător, suportabil, tolerabil, valabil.  Admis, adjectiv
Sinonime: aprobat; acceptat, primit, reuşit.  Admitere, substantiv
Sinonime: aprobare; acceptare, primire.  Agrea, verb
Sinonime: a simpatiza; (politică) a accepta.  Aprobare, substantiv
Sinonime: acceptare, admitere, consimţire, încuviinţare; (figurat) lumină verde, undă verde; încuviinţare, agrement.  Aprobat, adjectiv
Sinonime: acceptat, admis.  Bunicel, adjectiv
Sinonime: bunişor, (popular) bunuţ; acceptabil.  Consimţire, substantiv
Sinonime: consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord.  Credibil, adjectiv
Sinonime: acceptabil, de încredere, plauzibil.  Sustenabil, adjectiv
Sinonime: acceptabil, durabil, justificabil, plauzibil, posibil, suportabil, viabil.  Volnici, verb
Sinonime: a (se) strădui, a accepta, a admite, a canoni, a căzni, a chinui, a concepe, a dezrobi, a elibera, a emancipa, a forţa, a frământa, a împuternici, a îndreptăți, a îngădui, a învesti cu drepturi, a lăsa liber, a libera, a munci, a necăji, a osteni, a permite, a răbda, a salva, a scăpa, a scoate, a sforţa, a sili, a suferi, a suporta, a tolera, a trudi, a zbate, a zbuciuma, a-și da silința.  Valabilitate, substantiv
Sinonime: acceptabilitate, autenticitate, legalitate, putere, validitate, valoare, (învechit) tărie.  Suferibil, adjectiv
Sinonime: acceptabil, suportabil, tolerabil.  Suferit, adjectiv
Sinonime: acceptabil, suportabil, tolerabil.