Absent (absentă), adjectiv
Sinonime:
care lipsește, care nu este prezent; (figurat) neatent, distrat; indiferent.
Absenta, verb Sinonime:
a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.
Absenţă, substantiv feminin Sinonime:
lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.
Absentare, substantiv
Sinonime:
absență.
Chiul, substantiv neutru Sinonime:
fugă (de muncă sau de școală), absenţă, sustragere, lenevire, tragere pe sfoară, înşelătorie.
Chiuli, verb Sinonime:
a trage chiulul, a se sustrage, a absenta, a trage pe sfoară, a înşela.
Distracţie, substantiv feminin
Sinonime:
amuzament, petrecere; neatenţie, absorbire, absenţă; agrement, divertisment, (învechit) zefchiu, plăcere. Diștracție, substantiv (învechit)
Sinonime:
distracție.
Elipsă, substantiv feminin
Sinonime:
omitere, omisiune, lipsă, neglijare, uitare, absență; oval, orbită, tur.
Lipsă, substantiv feminin Sinonime:
absenţă, inexistenţă; imperfecţiune, defect, lacună, scădere, omisiune, scăpare, carenţă; nevoie, sărăcie, neajunsuri, privaţiune, mizerie.
Lipsi, verb
Sinonime:
a absenta, a codi, a despărți, a dezerta, a dispărea, a ezita, a frustra, a fugi, a nu fi, a nu se găsi, a nu se prezenta, a nu-i trebui, a părăsi, a pregeta, a renunța la, a scoate, a se dispensa, a se priva de, a separa, a suprima, a șovăi, (figurat) a văduvi, (învechit) a se lăsa de, (învechit) a slăbi.
Pierdere, substantiv feminin Sinonime:
pagubă, stricăciune, distrugere, risipire, irosire; dispariţie, absenţă, stingere, moarte; înfrângere, neizbândă.
A (An), prefix
Sinonime:
fără, lipsit de, nu; lipsă de, absenţă de.
Fără, prepoziție
Sinonime:
în absența, excluzând, minus, lipsit de, în afară de, fără a ține seama. Fără, adverb
Sinonime:
(învechit) bez, minus, decât, în afară de, exceptând pe. Fără, conjuncție
Sinonime:
ci, dar, însă, numai.
Anerecție (anerecţii), substantiv feminin (medical)
Sinonime:
lipsa erecției, absența totală a erecției.
Inexistenţă, substantiv
Sinonime:
absență, irealitate, lipsă de existență, neant, neexistență, nonexistență.
Tufă, substantiv
Sinonime:
alun, arbust, bâtă, buchet, ciomag, claie, creangă înverzită, crinieră, grup de lăstari, hățiș, măciucă, mănunchi, mărăciniș, păr mult și des, plantă, ramură înverzită, tufan, tufiș de mure, (Bucovina, Maramureș și Transilvania) corci, (regional) târșar; absență, lipsă de, nimic.
Lipsire, substantiv
Sinonime:
absenţă, frustrare, lipsă, păgubire, privare, văduvire.
Contumacie, substantiv
Sinonime:
absență (de la judecată), (învechit) carantină, (învechit) contromație, (învechit) contumace, (învechit) contumaț; (locuțiune adverbială; în contumacie) fără a fi prezent la proces, în lipsă.
Anodinie, substantiv
Sinonime:
(medicină) absența durerii.
Chiuleală, substantiv
Sinonime:
absență, cursă, figură proastă, fugă.
Adipsie, substantiv
Sinonime:
(medicină) absența setei.
Netâmplare, substantiv (învechit)
Sinonime:
absență.
