Abil (abilă), adjectiv
Sinonime: agil, competent, îndemânatic, iscusit, descurcăreţ, dotat, isteţ, priceput, destoinic, dibaci, subtil.  Abilita, verb
Sinonime: a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune; a autoriza, a delega, a împuternici, a învesti.  Abilitat, adjectiv
Sinonime: atestat, autorizat, împuternicit.  Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  

---

Artă, substantiv feminin
Sinonime: măiestrie, meşteşug, pricepere, iscusinţă; talent, abilitate, manieră (de a face).

Arță, substantiv
Sinonime: hârță.  Bun (bună), adjectiv
Sinonime: cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.  Destoinic (destoinică), adjectiv
Sinonime: vrednic, capabil, merituos, isteţ, îndemânatic, competent, de ispravă, abil.  Deştept (deșteaptă), adjectiv
Sinonime: inteligent, ager, isteţ, iscusit, vioi, priceput, sprinten; şmecher, şiret, viclean; treaz, activ, sculat; spiritual, abil, dibaci, ingenios, îndemânatic, meşter, (popular) mehenghi, (învechit şi regional) pricopsit, (prin Transilvania) prinzaci, (învechit) meşteşugăreţ, practic, (figurat) breaz; chibzuit, cuminte, înţelept.  Dexteritate, substantiv feminin
Sinonime: uşurinţă, dibăcie, abilitate, îndemânare.  Dibaci (dibace), adjectiv
Sinonime: îndemânatic, abil, priceput, iscusit, agil, rafinat, descurcăreţ, ingenios, isteţ.  Diplomatic (diplomatică), adjectiv
Sinonime: politic; (figurat) abil, calculat, capabil, descurcăreț, emerit.  Iscusinţă, substantiv feminin
Sinonime: îndemânare, dibăcie, isteţime, abilitate, ingeniozitate, pricepere; talent, meşteșug, artă.  Îndemânare, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, dexteritate, iscusinţă, pricepere.  Îndemânatic (îndemânatică), adjectiv
Sinonime: priceput, iscusit, abil, expert, dibaci, descurcăreţ, isteţ.  Măiestrie, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, aparat ingenios, artă, complot, conjurație, conspirație, creație (artistică), dar, descântec, dexteritate, dibăcie, farmec, favoare, grație, har, ingeniozitate, instrument, intrigă, inventivitate, iscusinţă, îndemânare, lucrare, magie, mașinație, meserie, meşteşug, operă, pricepere, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, știință, talent, tertip, truc, unealtă, uneltire, viclenie, vicleșug, virtuozitate, vrajă, vrăjitorie.  Măiestrit (măiestrită), adjectiv
Sinonime: abil, artistic, desăvârșit, dibaci, dotat, frumos, ingenios, iscusit, îndemânatic, înzestrat, măiestru, meșteșugit, minunat, priceput, talentat.  Mehenghi, adjectiv
Sinonime: abil, deștept, dezgheţat, dibaci, fățarnic, glumeț, hazliu, hâtru, hoțoman, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, poznaș, priceput, șiret, șmecher, vesel, viclean; piatră de încercare; (variante) mehenchi, mehengler.  Meşter, substantiv masculin
Sinonime: meseriaş, tehnician; om priceput, îndemânatic, iscusit, cu experienţă, dibaci, abil, ingenios, ştiutor, artist.  Meşteşug, substantiv neutru
Sinonime: meserie, îndeletnicire, ocupaţie, profesiune, specialitate; pricepere, îndemânare, abilitate, dibăcie, iscusinţă, ingeniozitate; artă, măiestrie; mijloc, procedeu, metodă; viclenie, vicleşug, înşelătorie, tertip, şiretlic.  Practic (practică), adjectiv
Sinonime: abil, aplicat, bun, capabil, comod, competent, destoinic, deștept, dibaci, dotat, economicos, eficace, ergonomic, experimentat, folositor, funcțional, ingenios, iscusit, isteț, încercat, îndemânatic, înzestrat, lesnicios, maniabil, materialist, meșter, pozitiv, practician, pragmatic, pregătit, priceput, realist, util, utilitar, utilitarist, valoros, versat, vrednic.  Practica, verb
Sinonime: a exercita, a profesa, a se ocupa (cu ceva).

Practică, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, aplicare, capacitate, competență, datină, deprindere, destoinicie, dexteritate, dibăcie, exercitare, exercițiu, experiență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, obicei, practicare, pregătire, pricepere, procedură, profesare, repetare, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.  Prestidigitator, substantiv masculin
Sinonime: scamator, iluzionist; (figurat) om abil, om îndemânatic, om agil.  Priceput (pricepută), adjectiv
Sinonime: capabil, destoinic, iscusit, informat, descurcăreţ, abil.  Tact, substantiv neutru
Sinonime: măsură, cadenţă, ritm; abilitate, fineţe, cumpănire, socoteală.  Delegaţie, substantiv
Sinonime: împuternicire, mandat, procură, (livresc) abilitate, (învechit) procuraţie, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism învechit) plirexusiotită; (învechit) ambasadă, solie.  Descurcăreţ, adjectiv
Sinonime: abil, dibaci, îndemânatic, priceput; întreprinzător.  Diplomaţie, substantiv
Sinonime: politică; corp diplomatic; (figurat) abilitate, dibăcie, pricepere.  Tehnicitate, substantiv
Sinonime: abilitate, experiență, profesionalism; tehnicalitate.  Ingeniozitate, substantiv
Sinonime: abilitate, dibăcie, genialitate, inventivitate, iscusinţă, îndemânare, lucru ingenios, măiestrie, procedeu ingenios, subtilitate, virtuozitate.  Marafet, substantiv
Sinonime: abilitate, artificiu, capcană, capriciu, chef, cursă, destoinicie, dexteritate, dibăcie, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, fleac, ingeniozitate, intermediere, intrigă, iscusință, isteţie, isteţime, îndeletnicire, îndemânare, înșelătorie, lucru mărunt, maimuţăreală, maraz, maşinaţie, măiestrie, meserie, meșteșug, mijloc, moft, naz, obiect lipsit de valoare, ocupaţie, organ, podoabă (pretențioasă), poftă, prefăcătorie, pricepere, procedeu, profesiune, prosteală, sclifoseală, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, știință, talent, tertip, toană, truc, uneltire, ușurință, viclenie, vicleșug.  Prinzaci, adjectiv
Sinonime: abil, deştept, dibaci, ingenios, iscusit, isteţ, îndemânatic, meşter, priceput.  Inabilitate, substantiv
Sinonime: incapacitate, lipsă de abilitate, neîndemânare, stângăcie.  Măiestru, adjectiv
Sinonime: abil, artistic, ca din basme, fermecat, ingenios, iscusit, măiestrit, meşteşugit, minunat.  Meşterie, substantiv
Sinonime: abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndeletnicire, îndemânare, însușire, măiestrie, meserie, meșteșug, ocupație, pricepere, profesiune, știință, talent, ușurință.  Capabilitate, substantiv
Sinonime: abilitate, capacitate, posibilitate.  Pricepuţie, substantiv
Sinonime: (regional) abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, pricepere, știință, talent, ușurință.  Acreditat, adjectiv
Sinonime: abilitat, autorizat, certificat, confirmat, consacrat, împuternicit, oficial, recunoscut.  Iscuseală, substantiv (învechit)
Sinonime: abilitate, ingeniozitate, iscusință.  Iscusire, substantiv (învechit)
Sinonime: abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, pricepere, știință, talent, ușurință.  Meșteșugos, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime: abil, dibaci, iscusit, îndemânatic, plin de meșteșug, șiret, viclean.  Meşteşugire, substantiv
Sinonime: abilitate, aranjare, complot, conjurație, conspirație, destoinicie, dexteritate, dibăcie, dichis, dispozitiv, ingeniozitate, intrigă, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înșelăciune, înșelătorie, mașinație, mecanism, potrivire, pregătire specială, pricepere, șiretlic, știință, talent, uneltire, ușurință, vicleșug, (învechit) meșteșug.  Precepătură, substantiv (învechit)
Sinonime: abilitate, competență, cunoaștere temeinică, iscusință, îndemânare, pregătire.  Diplomat, substantiv
Sinonime: agent diplomatic, ambasador, consul, emisar, însărcinat cu afaceri, legat, negociator, nunțiu, persona grata, plenipotențiar, reprezentant, trimis, (învechit) diplomatic, (învechit) diplomă.

Diplomat, adjectiv
Sinonime: abil, circumspect, conciliant, dibaci, diplomatic, fin, subtil, șiret, șmecher, viclean.