Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: îndepărtare, deplasare, aberaţie, anomalie, deformare, derivă, ocolire; infracţiune, contravenţie, încălcare (de norme).  

---

Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.  Abuz, substantiv neutru
Sinonime: exces, exagerare, necumpătare, ilegalitate, injustiție, abatere, încălcare a legii.  Anomalie, substantiv feminin
Sinonime: abatere, neregularitate, deviere; defect, meteahnă, monstruozitate, bizarerie.  Cârmeală, substantiv feminin
Sinonime: întorsătură, cotitură, ocol, ocolire, abatere; (figurat) şovăială, ezitare, codire, eschivare.  Contravenţie, substantiv feminin
Sinonime: ilegalitate, abatere, abuz, încălcare.  Cusur, substantiv neutru
Sinonime: abatere, aluzie, anomalie, culpabilitate, culpă, defect, eroare, greşeală, imperfecţiune, meteahnă, patimă, păcat, racilă, rest, restanţă, vină, vinovăţie.  Delict, substantiv neutru
Sinonime: infracţiune, greşeală, abatere, eroare.  Eres, substantiv neutru
Sinonime: prejudecată, superstiţie, absurditate, eroare, greşeală, erezie, păcat, rătăcire, (rar) necredinţă, (învechit) minciună; abatere, culpabilitate, culpă, vină, vinovăţie.  Excurs, substantiv neutru
Sinonime: digresiune, abatere, divagare, divagaţie.  Greş, substantiv neutru
Sinonime: abatere, culpabilitate, culpă, cusur, defect, eroare, greşeală, păcat, vină.  Greşeală, substantiv feminin
Sinonime: abatere, cusur, defect, deficienţă, eroare, gafă, hibă, imperfecţiune, incorectitudine, inexactitate, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, rătăcire, scădere, scrânteală, slăbiciune, viciu, vină, vinovăţie.  Indisciplină, substantiv feminin
Sinonime: abatere, anarhie, dezobediență, dezordine, indocilitate, insubordonare, insubordonație, insumisiune, neascultare, nedisciplină, nesupunere, (rar) recalcitranţă, sedițiune.  Întorsătură, substantiv feminin
Sinonime: cotitură, abatere, şerpuire, răsucire, întortochere; schimbare, modificare.  Neregularitate, substantiv feminin
Sinonime: abatere, accident, anomalie, asimetrie, deviație, deviere, discontinuitate, disimetrie, eroare, ilegalitate, inegalitate, iregularitate, ondulație, sinuozitate.  Păcat, substantiv neutru
Sinonime: vinovăţie, vină; rătăcire, abatere, greşeală; defect, cusur, meteahnă, viciu, slăbiciune, lipsă, scădere, imperfecţiune, neajuns.  Perversiune, substantiv feminin
Sinonime: depravare, desfrânare, imoralitate; alterare, corupţie, tulburare, dereglare, abatere; (tipuri de perversiune) amoralitate, bestialitate, coprofilie, exhibiționism, fetișism, neregulă, masochism, necrofilie, sadism, sadomasochism, satanism.  Sminteală, substantiv feminin
Sinonime: abatere, aiureală, bătaie, ciomăgeală, culpabilitate, culpă, daună, defect, dificultate, eroare, greșeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nebunie, necaz, neconformare, neplăcere, nevoie, obstacol, opreliște, pagubă, păcat, piedică, pierdere, prejudiciu, scrânteală, stavilă, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, zăpăceală, (familiar) țăcăneală.  Licenţă (licenţe), substantiv feminin
Sinonime: autorizaţie, permis, brevet, patentă; desfrâu, exces, imoralitate, desfrânare, poftă, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate; (locuțiune, licenţă poetică) abatere uşoară de la regulile gramaticale ale limbii.  Deviere (devieri), substantiv feminin
Sinonime: abatere, deviație, îndepărtare, mutare, schimbare; deflexiune.  Teahnă (tehne), substantiv feminin
Sinonime: abatere, greșeală, meteahnă, vină.  Ponos (ponoase), substantiv neutru
Sinonime: abatere, belea, bucluc, consecință neplăcută, culpabilitate, culpă, cusur, dandana, defect, deficienţă, dezonoare, eroare, greşeală, imperfecţiune, insuficienţă, încurcătură, lacună, lipsă, meteahnă, năpastă, neajuns, necaz, necinste, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, nume, pacoste, păcat, plângere, pocinog, poreclă, rău, reclamație, rușine, scădere, slăbiciune, supărare, supranume, viciu, vină, vinovăție; (a trage ponoasele) a suferi consecințele nefaste ale unei acțiuni.  Smintă (sminte), substantiv feminin
Sinonime: (regional) abatere, alienare, alienație, boală mintală, culpabilitate, culpă, daună, defect, demență, eroare, greșeală, nebunie, pagubă, păcat, pierdere, prejudiciu, sminteală, smintire, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, (variantă; învechit) smântă.  Excepție (excepții), substantiv feminin
Sinonime: anomalie, abatere, particularitate, singularitate; (cu excepția) afară de; (fără excepție) fără deosebire; (de excepție) excepțional; (termen juridic) incident, derogație.  Detur, substantiv
Sinonime: abatere, buclă, deviație, meandru, ocol, sinuozitate, subterfugiu, truc, zigzag.  Derivă (derive), substantiv feminin
Sinonime: abatere, depărtare, recul, retragere.  Derogare, substantiv
Sinonime: (termen juridic) derogaţie, abatere.  Deviaţie, substantiv
Sinonime: abatere, decalaj, deviere, distanțare, distorsiune, ecart, îndepărtare, spațiere; deflexiune, difracție, dispersie; by-pass; deviaționism, erezie, heterodoxie, iregularitate; (deviație sexuală) homosexualitate, perversiune.  Digresiune, substantiv
Sinonime: abatere, îndepărtare, divagare, divagaţie, (livresc) excurs, (figurat) ocol, paranteză.  Ambardee, substantiv
Sinonime: (termen maritim) abatere de la drum, mascadă.  Greşală, substantiv
Sinonime: (învechit) abatere, eroare, greşeală, vină.  Nesmintit, adjectiv
Sinonime: fix, imobil, neabătut, neclintit, nemișcat, neschimbat, stabil.

Nesmintit, adverb
Sinonime: constant, desigur, exact, fără abatere, fără schimbare, indiscutabil, în mod regulat, morțiș, musai, neapărat, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, numaidecât, obligatoriu, precis, riguros, sigur.  Ilegalitate, substantiv
Sinonime: abatere de la lege, abuz, asasinat, clandestinitate, conspirativitate, contrabandă, crimă, defraudare, delapidare, delict, escrocare, escrocherie, fraudare, fraudă, furt, hoție, ilegalism, impostură, inechitate, infracțiune, inicvitate, injustețe, injustiție, iregularitate, încălcarea legii, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, nedreptate, nelegalitate, nelegiuire, omor, omucidere, pungășie, samavolnicie, sfidarea legii, speculație, speculă, trafic, ucidere, violarea legii, (familiar) bișniță, (familiar) pungășeală, (învechit și popular) fărădelege, (învechit și popular) strâmbătate, (rar) ucis.  Derogațiune, substantiv
Sinonime: (învechit) abatere, derogare, derogație, excepție, permisiune.  Îndepărtare, substantiv
Sinonime: abatere, anulare, concediere, curățare, demitere, depărtare, destituire, deviație, deviere, dezlipire, distanțare, eliminare, evitare, excludere, împiedicare, înlăturare, mutare, ocolire, preîntâmpinare, prevenire, rărire, ridicare, ridicat, schimbare, scoatere, spațiere, suprimare, ștergere, tăiere, (figurat) scuturare, (învechit și familiar) mazilire, (învechit și familiar) mazilit, (rar) prevenție.  Toleranţă, substantiv
Sinonime: abatere, acutumanță, derogație, indulgență, îngăduință, îngăduire, mansuetudine, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism.  Distragere, substantiv
Sinonime: abatere, divertire, lipsă (trecătoare) de atenție, neatenție, (învechit) destragere, (învechit) distracție, (învechit) distrat.