Ab intestat, locuțiune adverbială
Sinonime:
fără testament.
Ab origine, locuțiune
Sinonime:
de la început, de la obârşie, din capul locului.
Ab ovo, locuţiune
Sinonime:
de la obârşie, de la început.
Aba (abale), substantiv feminin
Sinonime:
dimie, postav, pănură, ţesătură groasă de lână; (popular) suman; (regional) saiac, zeghe.
Abac (abace), substantiv feminin
Sinonime:
abacă, diagramă, dispozitiv de calcul, nomogramă, numărătoare, tabel, (învechit) ambac.
Abaca, substantiv feminin
Sinonime:
cânepă de Manilla (Manila).
Abacterian, adjectiv
Sinonime:
antibacterian, aseptic, dezinfectat, sterilizat.
Abager, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
croitor, (învechit) abagiu.
Abagiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
(regional) abager, (învechit) pânzar.
Abai, substantiv (învechit)
Sinonime:
cioltar, șabracă, valtrap.
Abajur-glob (abajururi-glob), substantiv neutru
Sinonime:
abajur în formă de glob.
Abaldă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
depozit, magazie.
Abaliena, verb (învechit)
Sinonime:
(dreptul roman) a aliena, a înstrăina.
Abalienare, substantiv
Sinonime:
(medicină) alienație.
Abalienațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
(dreptul roman) alienare, alienație, înstrăinare.
Abandon (abandonuri), substantiv neutru Sinonime:
abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.
Abandona, verb Sinonime:
a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.
Abandonare, substantiv
Sinonime:
abandon, desistare, părăsire, renunțare.
Abandonat, adjectiv
Sinonime:
delăsat, deșertat, fără familie, inutilizat, lăsat în paragină, nefrecventat, nepopulat, neterminat, părăsit, repudiat, uitat, vid, (învechit și popular) oropsit, (învechit și regional) năpustit. Abandonat, substantiv
Sinonime:
abandon, renunțare.
Abanos (abanoși), substantiv masculin
Sinonime:
eben.
Abataj (abataje), substantiv neutru
Sinonime:
abatere, doborâre, exterminare, imolație, sacrificare, tăiere; (minerit) havaj, havare, (prin Transilvania) ort; (marinărie) carenaj.
Abătătoare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
han (cu birt).
Abătător (abătătoare), adjectiv
Sinonime:
activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
Abătătură, substantiv
Sinonime:
(învechit) gând ascuns, intenție netrebnică.
Abate, verb Sinonime:
a devia, a schimba direcţia; a doborî, a tăia, a ucide, a anihila, a elimina, a epuiza, a lichida. Abate, substantiv
Sinonime:
(biserică) prior; stareţ, egumen.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Abatesă, substantiv
Sinonime:
călugăriță, egumenă, maică superioară, stareță, (regional) stariță.
Abațial, adjectiv
Sinonime:
capitular, conventual, mănăstiresc, monahal, monastic.
Abație (abații), substantiv feminin
Sinonime:
mănăstire; stăreție.
Abatiză, substantiv
Sinonime:
(armată; învechit) retranșament.
Abator (abatoare), substantiv neutru
Sinonime:
(locul în care se taie vitele) măcelărie; (regional) belitoare, tăietorie; (învechit) scaun, zalhana.
Abatoriu, substantiv (învechit)
Sinonime:
abataj, abator, asomator, (regional) zalhana.
Abatoriza, verb
Sinonime:
a tăia animalele la abator și a prelucra carnea.
Abătut (abătută), adjectiv Sinonime:
descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.
Abazie, substantiv
Sinonime:
(medicină) astazie.
Abbevilian, adjectiv
Sinonime:
(arheologie) chelean.
Abc, substantiv
Sinonime:
abecedar.
Abceda, verb
Sinonime:
a (se) transforma în abces, a supura, (variantă) a abcede.
Abces (abcese), substantiv neutru
Sinonime:
apostimă, apostemă; (popular) buboi, coptură, funigel, furnicel, furuncul.
Abderit, substantiv
Sinonime:
om simplu.
Abdica, verb
Sinonime:
a abandona, a capitula, a ceda, a demisiona, a părăsi (o funcție înaltă), a renunța, a se coborî din scaun, (figurat) a se resemna, (învechit și figurat) a coborî, (învechit și figurat) a se resigna, (învechit) a paretisi, (învechit) a se prosti.
Abdicare (abdicări), substantiv feminin
Sinonime:
cedare, renunțare, (figurat) coborâre, (figurat) coborât, (învechit) abdicație, (învechit) abdicațiune, (învechit) paretisire, (învechit) prostire.
Abdicație, substantiv (învechit)
Sinonime:
abandon, abdicare, capitulare, demisie, desistare, renunțare, resignare, (variantă) abdicațiune.
Abdomen, substantiv neutru
Sinonime:
burtă, gaster, pântece, ventru, (familiar) burduhan, (învechit și popular) mațe, (popular) inimă, (prin Moldova) buft, (regional) bandor, (regional) bârdan, (regional) burduh, (regional) dobă, (regional) foale, (regional) rânză, (regional) slabină, (regional) slăbie, (regional) vintre.
Abdomenoscop, substantiv
Sinonime:
peritoneoscop, (variantă) abdominoscop.
Abdominal (abdominală), adjectiv
Sinonime:
ventral.
Abdominalgie, substantiv
Sinonime:
(medicină) durere abdominală.
Abdominocenteză, substantiv
Sinonime:
(medicină) paracenteză abdominală, puncție abdominală.
Abdominohisterotomie, substantiv
Sinonime:
(medicină) abdominouterotomie.
Abdominoscop, substantiv
Sinonime:
(medicină) laparoscop, peritoneoscop, (variantă) abdomenoscop.
Accesibil (accesibilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, practicabil, convenabil, elementar, simplu, ușor, inteligibil, la îndemână.
Achita, verb Sinonime:
a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.
Adânc, substantiv neutru Sinonime:
afund, abis, hău, genune, profund.
Adâncime, substantiv feminin Sinonime:
profunzime, afund, adânc, abis.
Afectat (afectată), adjectiv Sinonime:
alterat, rănit, mâhnit, trist, abătut, îndurerat; compuncțios, nenatural, emfatic, retoric, exagerat.
Aiureală, substantiv feminin
Sinonime:
aberație, absurditate, aiurare, bazaconie, delir, delirare, dezordine, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, sminteală, stupiditate, tulburare, țicneală, vorbire lipsită de sens, zăpăceală, (familiar și figurat) țăcăneală, (învechit și regional) bâiguială, (învechit și regional) bâiguire.
Alienație, substantiv feminin
Sinonime:
abalienare, alienare (mintală), arierație, boală mintală, cretinism, debilitate mintală, demență, folie, nebunie, prosteală, sminteală, smintire, țicneală, (familiar) căpială, (figurat) rătăcire, (figurat) scrânteală, (figurat) țăcăneală, (învechit și regional) smintă, (juridic) alienare, (juridic) înstrăinare, (Moldova) zăluzeală, (Moldova) zăluzie, (Moldova) zărgheală, (Moldova) zărghenie, (popular) nebuneală, (prin Bucovina) sălteală, (Transilvania, Maramureș și Banat) bolânzie, (variantă) alienațiune.
Amabil (amabilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, acomodant, acort, afabil, afectuos, agreabil, ampresat, atent, atrăgător, binevoitor, blând, bun, civilizat, complezent, condescendent, cordial, culant, curtenitor, delicat, drăguț, galant, gentil, îndatoritor, obligant, omenos, ospitalier, plăcut, politicos, prietenesc, prietenos, primitor, serviabil, simpatic, sociabil, (familiar) săritor, (figurat) cald, (figurat) călduros, (figurat) urban, (învechit) cilibiu, (învechit) cinstitor, (învechit) complezant, (învechit) cortez, (învechit) libovnic, (învechit) omenit, (învechit) politevsit, (popular) levent, (rar) prevenitor.
Anomalie, substantiv feminin Sinonime:
abatere, neregularitate, deviere; defect, meteahnă, monstruozitate, bizarerie.
Anula, verb Sinonime:
a desfiinţa, a suprima, a abroga, a aboli, a revoca, a contramanda, a decomanda, a şterge, a radia, a casa, a rezilia, a distruge.
Artă, substantiv feminin Sinonime:
măiestrie, meşteşug, pricepere, iscusinţă; talent, abilitate, manieră (de a face). Arță, substantiv
Sinonime:
hârță.
Asimila, verb Sinonime:
a absorbi, a include, a (se) integra (intr-o comunitate); a dobândi, a învăţa (idei, cunoștințe).
Aspira, verb Sinonime:
a năzui, a tinde, a dori, a spera, a râvni; a absorbi (ceva), a atrage, a suge.
Atac, substantiv neutru Sinonime:
asalt, năvală, ofensivă, agresiune, abordaj, confruntare, incursiune; criză, şoc, acces, apoplexie, congestie, ictus.
Ataca, verb Sinonime:
a lovi, a izbi, a năvăli; a aborda (ceva), a se ocupa de (ceva); a acuza, a agresa, a asalta, a bombarda, a combate, a critica.
Autohton (autohtonă), adjectiv Sinonime:
băştinaş, localnic, de loc, aborigen, indigen, pământean, nativ, local.
Avere, substantiv feminin Sinonime:
abundență, avuţie, bogăţie, resurse, proprietate, fonduri, bani, capital, patrimoniu, bunuri, lux, comoară, posesiune, căpătuială; situație, stare.
Aversiune, substantiv feminin
Sinonime:
abhorare, antipatie, dezgust, greaţă, oroare, repulsie, resentiment, scârbă, silă, ură.
Baroc (barocă), adjectiv Sinonime:
(despre stil) rococo; (figurat) bizar, ciudat, abracadabrant, excentric, exuberant, extravagant, insolit, original.
Băştinaş (băştinaşă), adjectiv Sinonime:
autohton, indigen, localnic, aborigen, nativ, de loc.
Belşug, substantiv neutru Sinonime:
abundenţă, îmbelşugare, bogăție, prisos, prosperitate, berechet, bunăstare; (regional) blagă; huzur, îmbuibare, lux, răsfăţ, dezmăţ.
Berechet, substantiv neutru Sinonime:
din plin; belşug, abundenţă, prisos, îmbelşugare, bogăţie, avere, prosperitate, bunăstare, (regional) blagă.
Bisericesc (bisericească), adjectiv Sinonime:
ecleziastic, clerical, preoţesc, popesc; abațial; păstoresc, pastoral.
Bizar (bizară), adjectiv Sinonime:
abracadabrant, anormal, baroc, ciudat, deconcertant, fantezist, grotesc, nebunesc, straniu, extravagant, excentric, curios, ieşit din comun, neobişnuit, sucit, cu manii, paradoxal.
Blestemat (blestemată), adjectiv Sinonime:
afurisit, jurat, urgisit, oropsit, nenorocit; rău, mizerabil, ticălos, mişel, infam; excomunicat, renegat; mârşav, netrebnic, josnic, abject.
Boare, substantiv feminin Sinonime:
adiere, vântişor, vântuleţ, briză, zefir, (popular) suflare; (figurat) abur, miros, aromă, mireasmă, odoare, emanaţie, exalare.
Bogăţie, substantiv feminin Sinonime:
avere, avuţie, bunăstare, belşug, lux, prosperitate, comoară, tezaur, abundenţă, îmbelşugare, opulență, prisos, (regional) blagă, berechet; capital.
Brusc (bruscă), adjectiv Sinonime:
subit, neaşteptat; neprevăzut, inopinat, precipitat, repezit, pripit, grăbit, nervos, nestăpânit, neastâmpărat, pornit, mânios, răstit; (rar) aspru, strident; abrupt.
Bubă, substantiv feminin
Sinonime:
abces, buboi, furuncul, umflătură, (regional) cârticer; rană, plagă, leziune; (figurat) încurcătură, dificultate, complicație, deficienţă, defect, punct slab, neajuns.
Buboi, substantiv neutru Sinonime:
abces, furuncul.
Bucoavnă, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
abecedar, carte de citire.
Bun (bună), adjectiv Sinonime:
cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.
Burtă, substantiv feminin
Sinonime:
abdomen, pântec, stomac, (regional) foale; (figurat) convexitate, parte proeminentă (a unui obiect).
Carte, substantiv feminin
Sinonime:
abecedar, aide-memoire, broșură, elzevir, enciclopedie, in-cuarto, in-cvarto, in-folio, in-octavo, manuscris, (la plural) memorii, operă, roman, scriere, silabar, tipăritură, volum; (figurat) cultură, învăţătură, ştiinţă; (învechit și popular) act, carnet, document, dovadă, imprimat, înscris, jurnal, livret, ordin, registru, scrisoare.
Călca, verb Sinonime:
a pune piciorul, a păşi, a merge, a străbate, a cutreiera, a colinda, a bate un drum, a bătători; a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge; (figurat) a nu respecta (o hotărâre), a nesocoti, a trece peste legi, a încălca; a veni, a se abate, a vizita. Calca, verb
Sinonime:
calchia.
Călugări, verb Sinonime:
a se face călugăr, a fi pustnic; (figurat) a duce o viaţă retrasă, a fi abstinent, a nu se distra, a nu se veseli.
Căţăra, verb
Sinonime:
a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca, a escalada, (popular) a se zgăibăra, a se aburca, a se ţuţuia, (regional) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoţa, (prin Transilvania) a se pupuia, (prin Oltenia) a se suliga. Catara, substantiv (învechit)
Sinonime:
afurisenie, anatemă, blestem.
Ceaslov, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
carte, abecedar.
Ceată, substantiv feminin Sinonime:
grup, grămadă, mulţime, bandă, clică, camarilă, şleahtă. Ceaţă, substantiv feminin Sinonime:
negură, pâclă; aburi, vapori.
Cecitate, substantiv feminin
Sinonime:
(medicină) ablepsie, orbire; (cecitate diurnă) hemeralopie, (popular) orbul găinilor; (cecitate verbală) alexie.
Chiul, substantiv neutru Sinonime:
fugă (de muncă sau de școală), absenţă, sustragere, lenevire, tragere pe sfoară, înşelătorie.
Chiuli, verb Sinonime:
a trage chiulul, a se sustrage, a absenta, a trage pe sfoară, a înşela.
Cârmeală, substantiv feminin Sinonime:
întorsătură, cotitură, ocol, ocolire, abatere; (figurat) şovăială, ezitare, codire, eschivare.
Cârmi, verb Sinonime:
a coti, a întoarce, a ocoli, a se abate; (figurat) a şovăi, a ezita, a se codi, a se eschiva.
Concentra, verb Sinonime:
a strânge, a aduna, a acumula; a-şi da atenţia, a fi atent, a fi absorbit.
Conceptual (conceptuală), adjectiv
Sinonime:
abstract, ideal, noțional, speculativ, teoretic.
Confuz (confuză), adjectiv
Sinonime:
neclar, nedesluşit, tulbure, încurcat, vag, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, nedefinit, neînţeles, nelămurit, neprecis, obscur, (figurat) întunecat, nebulos, neguros; (învechit) îngăimător, neauzit; (livresc) abscons.
Contradicţie (contradicţii), substantiv feminin
Sinonime:
opoziţie, nepotrivire, antagonism, dezacord, contrazicere; absurditate, contestație, divergență, imposibilitate, incompatibilitate, inconsecvență, obiecție, paradox; incongruenţă.
Contravenţie, substantiv feminin Sinonime:
ilegalitate, abatere, abuz, încălcare.
Copios (copioasă), adjectiv Sinonime:
îmbelşugat, abundent, mult, din plin.
