Ab intestat, locuțiune adverbială
Sinonime: fără testament.  Ab origine, locuțiune
Sinonime: de la început, de la obârşie, din capul locului.  Ab ovo, locuţiune
Sinonime: de la obârşie, de la început.  Aba (abale), substantiv feminin
Sinonime: dimie, postav, pănură, ţesătură groasă de lână; (popular) suman; (regional) saiac, zeghe.  Abac (abace), substantiv feminin
Sinonime: dispozitiv de calcul, numărătoare; nomogramă, abacă.  Abaca, substantiv feminin
Sinonime: cânepă de Manilla (Manila).  Abajur-glob (abajururi-glob), substantiv neutru
Sinonime: abajur în formă de glob.  Abandon (abandonuri), substantiv neutru
Sinonime: abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.  Abandona, verb
Sinonime: a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.  Abanos (abanoși), substantiv masculin
Sinonime: eben.  Abataj (abataje), substantiv neutru (prin Transilvania)
Sinonime: (locul de muncă al minerilor într-o mină) ort.  Abătător (abătătoare), adjectiv
Sinonime: activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.  Abătătură, substantiv
Sinonime: (învechit) gând ascuns, intenție netrebnică.  Abate, verb
Sinonime: a devia, a schimba direcţia; a doborî, a tăia, a ucide, a anihila, a elimina, a epuiza, a lichida.

Abate, substantiv
Sinonime: (biserică) prior; stareţ, egumen.  Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: îndepărtare, deplasare, aberaţie, anomalie, deformare, derivă, ocolire; infracţiune, contravenţie, încălcare (de norme).  Abatesă, substantiv
Sinonime: călugăriță, maică superioară.  Abațial, adjectiv
Sinonime: capitular, conventual, mănăstiresc, monahal, monastic.  Abație (abații), substantiv feminin
Sinonime: mănăstire; stăreție.  Abatiză, substantiv
Sinonime: (armată; învechit) retranșament.  Abator (abatoare), substantiv neutru
Sinonime: (locul în care se taie vitele) măcelărie; (regional) belitoare, tăietorie; (învechit) scaun, zalhana.  Abatoriu, substantiv (învechit)
Sinonime: abataj, abator, asomator, (regional) zalhana.  Abatoriza, verb
Sinonime: a tăia animalele la abator și a prelucra carnea.  Abătut (abătută), adjectiv
Sinonime: descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.  Abces (abcese), substantiv neutru
Sinonime: apostimă, apostemă; (popular) buboi, coptură, funigel, furnicel, furuncul.  Abdica, verb
Sinonime: a renunţa, a părăsi (o funcție înaltă); a abandona, a capitula, a ceda.  Abdicare (abdicări), substantiv feminin
Sinonime: renunțare la tron; (figurat) cedare în fața greutăților.  Abdomen, substantiv neutru
Sinonime: pântece, burtă, ventru; (regional) foale.  Abdominal (abdominală), adjectiv
Sinonime: ventral.  Abduce, verb
Sinonime: a duce, a lua; a răpi.  Abecedar (abecedare), substantiv neutru
Sinonime: (învechit) azbucoavnă, bucoavnă, bucvariu, silabar.  Abelian, adjectiv
Sinonime: (cu sens biblic) legat de Abel; (matematică) comutativ.  Aberant (aberantă), adjectiv
Sinonime: greşit, eronat, denaturat, absurd, anormal, derezonabil, nebunesc, grotesc, ilogic, paradoxal, stupid; care diferă, care se abate (de la normal), care se îndepărtează de normal.  Aberanță, substantiv
Sinonime: aberație, anormalitate, bizarerie, singularitate, stranietate.  Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.  Abia, adverb
Sinonime: cu greu, cu efort, dificil, anevoie, anevoios.  Abient (abientă), adjectiv
Sinonime: (botanică) care face tranziţie spre; care trece în.  Abietacee (abietacee), substantiv feminin
Sinonime: (familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului) abietinee, pinacee.  Abietin, substantiv neutru
Sinonime: (botanică) substanţă răşinoasă care creşte pe brazi.  Abil (abilă), adjectiv
Sinonime: agil, competent, îndemânatic, iscusit, descurcăreţ, dotat, isteţ, priceput, destoinic, dibaci, subtil.  Abilita, verb
Sinonime: a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune; a autoriza, a delega, a împuternici, a învesti.  Abilitat, adjectiv
Sinonime: atestat, autorizat, împuternicit.  Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  Abiogeneză, substantiv feminin
Sinonime: abiogenie, arhigeneză, arhigonie, generaţie spontanee.  Abioseston, substantiv neutru
Sinonime: (biologie) totalitatea sestonului fără de viaţă din ape; tripton.  Abiotic (abiotică), adjectiv
Sinonime: fără de viaţă, lipsit de viaţă, azoic, inanimat.  Abis, substantiv neutru
Sinonime: prăpastie, hău, genune, neant, vid.  Abisal (abisală), adjectiv
Sinonime: care ţine de abis; de mare adâncime.  Abitaclu, substantiv
Sinonime: habitaclu.  Abitație, substantiv
Sinonime: habitație.  Abitir, adverb
Sinonime: (numai împreună cu mai) mai mult, mai bine, mai tare, mai dihai.  Accesibil (accesibilă), adjectiv
Sinonime: abordabil, practicabil, convenabil, elementar, simplu, ușor, inteligibil, la îndemână.  Achita, verb
Sinonime: a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.  Adânc, substantiv neutru
Sinonime: afund, abis, hău, genune, profund.  Adâncime, substantiv feminin
Sinonime: profunzime, afund, adânc, abis.  Afectat (afectată), adjectiv
Sinonime: alterat, rănit, mâhnit, trist, abătut, îndurerat; nenatural, emfatic, retoric, exagerat.  Aiureală, substantiv feminin
Sinonime: delir; absurditate, sminteală, prostie.  Amabil (amabilă), adjectiv
Sinonime: plăcut, simpatic, gentil, binevoitor, prietenos, politicos, civilizat, abordabil, primitor, agreabil, ospitalier, sociabil, serviabil.  Anomalie, substantiv feminin
Sinonime: abatere, neregularitate, deviere; defect, meteahnă, monstruozitate, bizarerie.  Anula, verb
Sinonime: a desfiinţa, a suprima, a abroga, a aboli, a revoca, a contramanda, a decomanda, a şterge, a radia, a casa, a rezilia, a distruge.  Artă, substantiv feminin
Sinonime: măiestrie, meşteşug, pricepere, iscusinţă; talent, abilitate, manieră (de a face).

Arță, substantiv
Sinonime: hârță.  Asimila, verb
Sinonime: a absorbi, a include, a (se) integra (intr-o comunitate); a dobândi, a învăţa (idei, cunoștințe).  Aspira, verb
Sinonime: a năzui, a tinde, a dori, a spera, a râvni; a absorbi (ceva), a atrage, a suge.  Atac, substantiv neutru
Sinonime: asalt, năvală, ofensivă, agresiune, abordaj, confruntare, incursiune; criză, şoc, acces, apoplexie, congestie, ictus.  Ataca, verb
Sinonime: a lovi, a izbi, a năvăli; a aborda (ceva), a se ocupa de (ceva); a acuza, a agresa, a asalta, a bombarda, a combate, a critica.  Autohton (autohtonă), adjectiv
Sinonime: băştinaş, localnic, de loc, aborigen, indigen, pământean, nativ, local.  Avere, substantiv feminin
Sinonime: abundență, avuţie, bogăţie, resurse, proprietate, fonduri, bani, capital, patrimoniu, bunuri, lux, comoară, posesiune, căpătuială; situație, stare.  Baroc (barocă), adjectiv
Sinonime: (despre stil) rococo; (figurat) bizar, ciudat, abracadabrant, excentric, exuberant, extravagant, insolit, original.  Băştinaş (băştinaşă), adjectiv
Sinonime: autohton, indigen, localnic, aborigen, nativ, de loc.  Belşug, substantiv neutru
Sinonime: abundenţă, îmbelşugare, bogăție, prisos, prosperitate, berechet, bunăstare; (regional) blagă; huzur, îmbuibare, lux, răsfăţ, dezmăţ.  Berechet, substantiv neutru
Sinonime: din plin; belşug, abundenţă, prisos, îmbelşugare, bogăţie, avere, prosperitate, bunăstare, (regional) blagă.  Bisericesc (bisericească), adjectiv
Sinonime: ecleziastic, clerical, preoţesc, popesc; abațial; păstoresc, pastoral.  Bizar (bizară), adjectiv
Sinonime: abracadabrant, anormal, baroc, ciudat, deconcertant, fantezist, grotesc, nebunesc, straniu, extravagant, excentric, curios, ieşit din comun, neobişnuit, sucit, cu manii, paradoxal.  Blestemat (blestemată), adjectiv
Sinonime: afurisit, jurat, urgisit, oropsit, nenorocit; rău, mizerabil, ticălos, mişel, infam; excomunicat, renegat; mârşav, netrebnic, josnic, abject.  Boare, substantiv feminin
Sinonime: adiere, vântişor, vântuleţ, briză, zefir, (popular) suflare; (figurat) abur, miros, aromă, mireasmă, odoare, emanaţie, exalare.  Bogăţie, substantiv feminin
Sinonime: avere, avuţie, bunăstare, belşug, lux, prosperitate, comoară, tezaur, abundenţă, îmbelşugare, opulență, prisos, (regional) blagă, berechet; capital.  Brusc (bruscă), adjectiv
Sinonime: subit, neaşteptat; neprevăzut, inopinat, precipitat, repezit, pripit, grăbit, nervos, nestăpânit, neastâmpărat, pornit, mânios, răstit; (rar) aspru, strident; abrupt.  Bubă, substantiv feminin
Sinonime: abces, buboi, furuncul, umflătură; rană, plagă, leziune; (figurat) încurcătură, dificultate, complicație, deficienţă, defect, punct slab, neajuns.  Buboi, substantiv neutru
Sinonime: abces, furuncul.  Bucoavnă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: abecedar, carte de citire.  Bun (bună), adjectiv
Sinonime: cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.  Burtă, substantiv feminin
Sinonime: abdomen, pântec, stomac, (regional) foale; (figurat) parte proeminentă (a unui obiect).  Carte, substantiv feminin
Sinonime: abecedar, aide-memoire, broșură, elzevir, enciclopedie, in-cuarto, in-cvarto, in-folio, in-octavo, manuscris, (la plural) memorii, operă, roman, scriere, silabar, tipăritură, volum; (figurat) cultură, învăţătură, ştiinţă; (învechit și popular) act, carnet, document, dovadă, imprimat, înscris, jurnal, livret, ordin, registru, scrisoare.  Călca, verb
Sinonime: a pune piciorul, a păşi, a merge, a străbate, a cutreiera, a colinda, a bate un drum, a bătători; a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge; (figurat) a nu respecta (o hotărâre), a nesocoti, a trece peste legi, a încălca; a veni, a se abate, a vizita.

Calca, verb
Sinonime: calchia.  Călugări, verb
Sinonime: a se face călugăr, a fi pustnic; (figurat) a duce o viaţă retrasă, a fi abstinent, a nu se distra, a nu se veseli.  Căţăra, verb
Sinonime: a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca, a escalada, (popular) a se zgăibăra, a se aburca, a se ţuţuia, (regional) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoţa, (prin Transilvania) a se pupuia, (prin Oltenia) a se suliga.  Ceaslov, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: carte, abecedar.  Ceată, substantiv feminin
Sinonime: grup, grămadă, mulţime, bandă, clică, camarilă, şleahtă.

Ceaţă, substantiv feminin
Sinonime: negură, pâclă; aburi, vapori.  Cecitate, substantiv feminin
Sinonime: (medicină) ablepsie, orbire; (cecitate diurnă) hemeralopie, (popular) orbul găinilor; (cecitate verbală) alexie.  Chiul, substantiv neutru
Sinonime: fugă (de muncă sau de școală), absenţă, sustragere, lenevire, tragere pe sfoară, înşelătorie.  Chiuli, verb
Sinonime: a trage chiulul, a se sustrage, a absenta, a trage pe sfoară, a înşela.  Cârmeală, substantiv feminin
Sinonime: întorsătură, cotitură, ocol, ocolire, abatere; (figurat) şovăială, ezitare, codire, eschivare.  Cârmi, verb
Sinonime: a coti, a întoarce, a ocoli, a se abate; (figurat) a şovăi, a ezita, a se codi, a se eschiva.  Concentra, verb
Sinonime: a strânge, a aduna, a acumula; a-şi da atenţia, a fi atent, a fi absorbit.  Conceptual (conceptuală), adjectiv
Sinonime: abstract, ideal, noțional.  Confuz (confuză), adjectiv
Sinonime: neclar, nedesluşit, tulbure, încurcat, vag, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, nedefinit, neînţeles, nelămurit, neprecis, obscur, (figurat) întunecat, nebulos, neguros; (învechit) îngăimător, neauzit; (livresc) abscons.  Contradicţie (contradicţii), substantiv feminin
Sinonime: opoziţie, nepotrivire, antagonism, dezacord, contrazicere; absurditate, contestație, divergență, imposibilitate, incompatibilitate, inconsecvență, obiecție, paradox; incongruenţă.  Contravenţie, substantiv feminin
Sinonime: ilegalitate, abatere, abuz, încălcare.  Copios (copioasă), adjectiv
Sinonime: îmbelşugat, abundent, mult, din plin.  Coptură, substantiv feminin
Sinonime: aluat; (figurat) abces, puroi.  Coti, verb
Sinonime: a se abate; a-şi da coate; a cârmi, a vira, (rar) a cârmui, (popular) a cârni, (Moldova) a cotigi, (învechit) a şovăi; a o lua, a merge.