-amuzie, sufix
Sinonime: disonanță, surditate.  -ectomie, sufix
Sinonime: ablațiune, excizie, extirpare, tăiere.  -fan (-fanie), sufix
Sinonime: aparență, apariție, manifestare, revelație, strălucire, transparență.  -foreză, sufix
Sinonime: deplasare, împrăștiere, migrație.  -pnee, sufix
Sinonime: pneum-, pneumo-, respirație.  -şi, pronume reflexiv
Sinonime: îşi.  @, simbol
Sinonime: a comercial, A rond, coadă de maimuță.  A (An), prefix
Sinonime: fără, lipsit de, nu; lipsă de, absenţă de.  A cappella, locuțiune adverbială (adjectivală)
Sinonime: (muzică) fără acompaniament instrumental.  A da otpustul, locuţiune
Sinonime: a ucide.  A da stupai, locuțiune
Sinonime: a mâna din urmă.  A face siluetă, locuţiune
Sinonime: a deveni zvelt, a slăbi.  A fi gros la pungă, locuţiune
Sinonime: a fi foarte bogat.  A fortiori, locuţiune
Sinonime: cu atât mai mult, care se impune cu necesitate.  A posteriori, locuțiune adverbială
Sinonime: bazat pe experiență, din experiență, (variantă) aposteriori.  A scoate la mezat, locuţiune
Sinonime: a pune la licitație.  A umbla handralău, expresie
Sinonime: a hoinări, a umbla de colo până colo fără nici o treabă.  A-și da otpustul, locuţiune
Sinonime: a muri.  A-și lua valea, locuțiune
Sinonime: a fugi, a pleca.  A-și pungi buzele, locuţiune
Sinonime: a-și strânge și a-și țuguia buzele.  A-și pungi gura, locuţiune
Sinonime: a-și strânge și a-și țuguia buzele.  A-vedeare, adverb (învechit)
Sinonime: fățiș, (variantă) avedeare.  Ab intestat, locuțiune adverbială
Sinonime: fără testament.  Ab origine, locuțiune
Sinonime: de la început, de la obârşie, din capul locului.  Ab ovo, locuţiune
Sinonime: de la obârşie, de la început.  Aba (abale), substantiv feminin
Sinonime: dimie, postav, pănură, ţesătură groasă de lână; (popular) suman; (regional) saiac, zeghe.  Abac (abace), substantiv feminin
Sinonime: abacă, diagramă, dispozitiv de calcul, nomogramă, numărătoare, tabel, (învechit) ambac.  Abaca, substantiv feminin
Sinonime: cânepă de Manilla (Manila).  Abai, substantiv (învechit)
Sinonime: cioltar, șabracă, valtrap.  Abajur-glob (abajururi-glob), substantiv neutru
Sinonime: abajur în formă de glob.  Abaldă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: depozit, magazie.  Abandon (abandonuri), substantiv neutru
Sinonime: abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.  Abandona, verb
Sinonime: a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.  Abandonare, substantiv
Sinonime: abandon, desistare, părăsire, renunțare.  Abanos (abanoși), substantiv masculin
Sinonime: eben.  Abataj (abataje), substantiv neutru (prin Transilvania)
Sinonime: (locul de muncă al minerilor într-o mină) ort.  Abătător (abătătoare), adjectiv
Sinonime: activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.  Abătătură, substantiv
Sinonime: (învechit) gând ascuns, intenție netrebnică.  Abate, verb
Sinonime: a devia, a schimba direcţia; a doborî, a tăia, a ucide, a anihila, a elimina, a epuiza, a lichida.

Abate, substantiv
Sinonime: (biserică) prior; stareţ, egumen.  Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: îndepărtare, deplasare, aberaţie, anomalie, deformare, derivă, ocolire; infracţiune, contravenţie, încălcare (de norme).  Abatesă, substantiv
Sinonime: călugăriță, maică superioară.  Abațial, adjectiv
Sinonime: capitular, conventual, mănăstiresc, monahal, monastic.  Abație (abații), substantiv feminin
Sinonime: mănăstire; stăreție.  Abatiză, substantiv
Sinonime: (armată; învechit) retranșament.  Abator (abatoare), substantiv neutru
Sinonime: (locul în care se taie vitele) măcelărie; (regional) belitoare, tăietorie; (învechit) scaun, zalhana.  Abatoriu, substantiv (învechit)
Sinonime: abataj, abator, asomator, (regional) zalhana.  Abatoriza, verb
Sinonime: a tăia animalele la abator și a prelucra carnea.  Abătut (abătută), adjectiv
Sinonime: descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.  Abbevilian, adjectiv
Sinonime: (arheologie) chelean.  Abces (abcese), substantiv neutru
Sinonime: apostimă, apostemă; (popular) buboi, coptură, funigel, furnicel, furuncul.