Hârb, substantiv neutru
Sinonime:
ciob, ciuruc, farfurie (de calitate proastă sau știrbită), frântură, spărtură, strachină, vas (de proastă calitate sau știrbit); babalâc, baccea, căzătură, hodorog, persoană neputincioasă, ramolit.
Ciobit, adjectiv
Sinonime:
ciocnit, ştirb, ştirbit; spart. Ciobit, substantiv
Sinonime:
ciobire; spargere.
Ciobitură, substantiv
Sinonime:
ciocnitură, ştirbitură, (învechit şi regional) ştirbină, (regional) ciumblitură, ştirbeală; spărtură.
Ciocnit, adjectiv
Sinonime:
izbit, lovit, tamponat; ştirbit, spart.
Ciumblitură, substantiv
Sinonime:
ciobitură, ciocnitură, ştirbitură.
Știrbeală, substantiv (regional)
Sinonime:
ciobitură, ciocnitură, ciumblitură, știrbitură.
Știrbenie, substantiv
Sinonime:
anodontie, edentație, ştirbitură.
Edentat, adjectiv
Sinonime:
ciobit, fără dinți, știrb, știrbit.
Știrbat, adjectiv
Sinonime:
ciobit, ciocnit, știrb, știrbit, tocit.
Știrbătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
strungăreață, știrbitură.
Ciopârțit, adjectiv
Sinonime:
brăzdat, cioplit, știrbit, tăiat, tranșat.
