Șpar, substantiv (regional)
Sinonime:
ramură.
Sparadrap, substantiv
Sinonime:
diachil, diahil, emplastru, plasture.
Sparangă-de-brădet, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) sugătoare.
Spârc, substantiv masculin Sinonime:
(familiar) copilandru, pici, prichindel, mucos, puşti, ţângău; (regional) zgârci, cartilaj.
Spârcâire, substantiv (învechit)
Sinonime:
cufurire, găinățare.
Sparchetă, substantiv
Sinonime:
(botanică) sparcetă.
Spârcui, verb (învechit) Sinonime:
a sfâşia, a sfârteca, a ciopârţi, a zdrobi; a distruge, a nimici, a risipi, a împrăştia, a pune pe fugă, a face praf.
Șpargă, substantiv (regional)
Sinonime:
ață groasă, frânghie, funie, sfoară, (variantă) spargă, (variantă) șpeargă.
Spărgăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
casabil, casant, fragil.
Spărgane, substantiv la plural (regional)
Sinonime:
(la plural) vase sparte, hârburi.
Spărganie, substantiv (regional)
Sinonime:
încăpere, sală; mâncău.
Sparganiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
(botanică) șovar.
Spărgaș, substantiv
Sinonime:
(argou) hoț, spărgător.
Spărgător, substantiv masculin Sinonime:
hoţ, pungaş, jefuitor.
Spărgătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ciobitură, crăpătură, fisură, plesnitură, spărtură.
Sparge, verb Sinonime:
a crăpa, a sfărâma, a rupe, a ciobi, a plesni, a găuri; a despica, a tăia, a distruge, a nărui, a nimici; a jefui, a fura, a prăda; (figurat) a se termina, a se sfârşi, a se încheia, a se stinge; (figurat, învechit) a birui, a înfrânge, a zdrobi, a pune pe fugă, a împrăştia, a goni.
Spărgele, substantiv la plural (regional)
Sinonime:
(botanică) vălul-miresei.
Spargere, substantiv
Sinonime:
ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, despicare, despicat, dezbinare, disensiune, distrugere, erupție, explodare, fisurare, fisurat, forțare, furt, găurire, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, jefuire, neînțelegere, nimicire, plesnire, plesnit, pocnire, risipire, rupere, scindare, sfărâmare, sfârșit, spart, spintecare, spintecat, străpungere, stricare, tăiat, tăiere, terminare, violare, vulcanism, zdrobire.
Șparhat, substantiv (regional)
Sinonime:
cuptor, mașină, plită, sobă, (regional) șpoiert.
Șparing, substantiv (regional)
Sinonime:
şină.
Șparleală, substantiv (argotic)
Sinonime:
furt, furtișag, șparlire, șterpeleală.
Șparli, verb (familiar)
Sinonime:
a ciordi, a fura, a lua, a sustrage, a șterge, a șterpeli.
Șparlire, substantiv (argotic)
Sinonime:
furt, furtișag, șparleală, șterpeleală, șterpelire.
Șparlit, adjectiv
Sinonime:
furat, șterpelit.
Sparringpartner, substantiv
Sinonime:
(sport) partener de antrenament, (variantă) sparring-partner.
Spărsătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ciobitură, ciocnitură, crăpătură, deschizătură, fisură, gaură, plesnitură, ruptură, spargere, spart, spărtură.
Spartă, substantiv
Sinonime:
(botanică) alfa, drob, drobiță. Sparta, substantiv propriu
Sinonime:
(Grecia antică) Lacedemona.
Spartan (spartană), adjectiv Sinonime:
(figurat) sever, aspru, auster, cazon.
Spartanic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
spartan, spartiat, (învechit) spartanicesc.
Spartanicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
spartan, spartiat, (învechit) spartanic.
Sparten, adjectiv (învechit)
Sinonime:
spartan, spartiat, (învechit) spartanic, (învechit) spartanicesc.
Spartiat, substantiv și adjectiv
Sinonime:
spartan.
Spărticat, adjectiv (regional)
Sinonime:
rupt, sfâșiat, zdrențuit.
Spărtigos, adjectiv (învechit)
Sinonime:
casabil, casant, murdar, sfărâmicios, (figurat) ascuțit, (figurat) strident, (variantă) spărtigios.
Spărtură, substantiv feminin Sinonime:
crăpătură, gaură, despicătură; fărâmătură, ciob, hârb, frântură, ruptură; (figurat) disensiune, dezbinare, conflict, ceartă.
Auster (austeră), adjectiv Sinonime:
sobru, reţinut, cumpănit, cumpătat, așezat, stăpânit; simplu, călugăresc, monahal, stoician, spartiat.
Breşă, substantiv feminin Sinonime:
deschidere, spărtură, gaură, fisură, străpungere, trecere, pasaj, bortă; falie.
Caras (carași), substantiv masculin
Sinonime:
(ihtiologie) caracudă, (regional) obleţ, sorean; (caras-de-mare) sparos; (caras-galben) regină.
Carie, substantiv feminin Sinonime:
gaură, spărtură.
Casant (casantă), adjectiv
Sinonime:
casabil, delicat, destructibil, fragil, friabil, slab, (figurat) tăios, (neobișnuit) hotărât, (popular) spărgăcios, (regional) spărtigos.
Cavitate, substantiv feminin Sinonime:
gaură, adâncitură, spărtură, scobitură.
Căscătură, substantiv feminin Sinonime:
căscat; deschizătură, crăpătură, ruptură, spărtură.
Ceda, verb Sinonime:
a lăsa, a preda, a da, a cesiona; a se supune, a se recunoaşte învins, a nu se împotrivi, a se preda; (despre boli) a scădea, a se ameliora, a se retrage, a dispărea; a nu rezista, a se încovoia, a plesni, a se crăpa, a se rupe, a se sparge.
Coastă, substantiv feminin
Sinonime:
dungă, latură, parte; flanc; pantă, povârniş; ţărm, mal, chei; chingă, cocârlă, crivac; (coasta-dracului) sparanghel; (coasta-vrăjmaşului) sparanghel; (expresie) (e slab de-i poți număra coastele) e foarte slab; (expresie) (a pune cuiva sula în coastă) a obliga pe cineva să facă un lucru neplăcut; (locuțiune adverbială) (pe o coastă) pe o parte, într-o dungă.
Concurs, substantiv neutru
Sinonime:
acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.
Crăpa, verb
Sinonime:
a se desface, a se deșira, a se despica, a plesni, a se întredeschide, a se sparge, a se fisura; (figurat) a muri, a deceda, a sucomba; a se stinge.
Crăpătură, substantiv feminin
Sinonime:
căscătură, ciobitură, ciocnitură, crachelură, crăpare, crăpăturică, crestătură, crevasă, deschizătură, despicătură, diaclază, fantă, fisură, gaură, gelivură, incizură, întredeschidere, întredeschizătură, lezardă, plesnitură, riz, ruptură, săpătură, scizură, spărtură, spintecătură, tăietură, (învechit) spărgătură, (învechit) spărsătură, (regional) hârtop, (regional) pleasnă, (regional) ștezură, (variantă) crepătură.
Deschide, verb
Sinonime:
a căsca, a crăpa, a descuia, a destupa, a dezlipi, a înflori, a însenina, a plesni, a (se) desface, a (se) despica, a sparge; a inaugura, a debuta, a vernisa.
Deschidere, substantiv feminin
Sinonime:
acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță. Deșchidere, substantiv
Sinonime:
(popular) deschidere.
Despica, verb
Sinonime:
a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.
Devaliza, verb
Sinonime:
a prăda, a jefui, a fura, a devasta, a sparge.
Distruge, verb
Sinonime:
a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.
Dogit (dogită), adjectiv
Sinonime:
plesnit, spart; (figurat) răguşit, hodorogit, hârâit, hârâitor.
Emplastru, substantiv neutru
Sinonime:
leucoplast, plasture, talion, (învechit) blastru, (învechit) blastur, (învechit) bleastru, (învechit) bleastur, (învechit) plastru, (învechit) plastur, (învechit) pleastru, (învechit) pleastur, (învechit) sparadrap, (popular) cataplasmă.
Falie, substantiv feminin
Sinonime:
casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.
Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime:
firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic. Fărâma, verb
Sinonime:
a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.
Fărâmiţa, verb Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune. Fărâmiţă, substantiv feminin Sinonime:
firimitură, fărâmă, bucăţică.
Fisiona, verb
Sinonime:
a (se) împărţi, a (se) sparge, a (se) divide, a (se) diviza, a (se) scinda.
Fisură, substantiv feminin
Sinonime:
breșă, crachelură, crăpătură, crevasă, fantă, lezardă, plesnitură, scizură, spărtură. Fisura, verb
Sinonime:
a căpăta fisuri, a (se) sparge, a plesni.
Frânghie, substantiv feminin
Sinonime:
coardă, frenghie, funie, odgon, ştreang, (Banat, Transilvania şi Oltenia) paivan, (Transilvania şi Maramureș) şpargă, (Banat, Transilvania şi Bucovina) ştric, (învechit) aţă, (argou) tău; brâu, canaf, centură, cingătoare, ciucure.
Frântură, substantiv feminin
Sinonime:
bucată, crâmpei, fărâmă, fracțiune, fragment, frângere, parte, porţiune; blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.
Fura, verb
Sinonime:
a buzunări, a delapida, a excroca, a jecmăni, a jefui, a lua, a prăda, a pungăși, a spolia, a subtiliza, a sustrage, a șparli, a șterge, a șterpeli, a-și însuşi, (argou) a furgăsi, a furlua, (argou) a mangli, a panghi, a șucări, a șuti, (familiar) a ciordi, (învechit şi familiar) a sfeterisi, (învechit, în Transilvania) a şpilui, (Moldova) a paşli, (prin Bucovina) a hărşni, (prin Transilvania) a ciuşdi, (rar) a hoţi, (regional) a şuchea, a şuchiri, (Transilvania) a pili; a fermeca, a vrăji, a copleşi; a fofila, a furişa, a strecura.
Furaj, substantiv neutru
Sinonime:
fân, iarbă, masă verde, nutreț, paie, păiuș, sparcetă, sparchetă, (învechit și popular) strânsură, (regional) nutriment, (regional) zaherea.
Gaură, substantiv feminin
Sinonime:
adâncitură, ascunzătoare, cavernă, cavitate, deschizătură, gol, orificiu, scobitură, scochină, spărtură, ureche, vizuină, (învechit și regional) scorbelitură, (învechit și regional) scorbură, (învechit) zgău, (Moldova și Bucovina) bortă, (regional) scâlbă; (astronomie) (gaură neagră) black hole; (argou) furt, fraudă, delapidare; (argou) vagin.
Găuri, verb
Sinonime:
a borti, a composta, a pătrunde, a perfora, a potricăli, a scobi, a sfredeli, a sfredeluşi, a sparge, a străpunge, (învechit şi regional) a petrece, (Moldova şi Bucovina) a borteli, (Oltenia) a răzbici, (prin Banat) a butori, (prin vestul Transilvaniei) a sclidiri, (regional) a găuni; (reflexiv) a se caria, a se strica.
Hârb, substantiv neutru
Sinonime:
ciob, ciuruc, farfurie (de calitate proastă sau știrbită), frântură, spărtură, strachină, vas (de proastă calitate sau știrbit); babalâc, baccea, căzătură, hodorog, persoană neputincioasă, ramolit.
Lacună, substantiv feminin Sinonime:
gol, lipsă, vid; întrerupere, discontinuitate, spărtură.
Muia, verb
Sinonime:
a atenua, a ceda, a descrește, a diminua, a domoli, a emoționa, a fi plin de, a înduioșa, a îndupleca, a înmuia, a lăsa, a mărunți, a micșora, a modera, a moleși, a pondera, a pune rufele în apă înainte de spălat, a reduce, a scădea, a se blegi, a se calma, a se crăpa, a se face mai moale, a se face zob, a se îmbăia, a se îmblânzi, a se încălzi, a se linişti, a se potoli, a se scălda, a se sparge, a se terciui, a se uda, a slăbi, a tempera, a umezi, a vlăgui, (familiar) a se bleojdi, (figurat) a (se) fleșcăi, (figurat) a se turti, (fonetică) a palataliza, (învechit) a se încări, (popular) a întinge, (popular) a se cofleși, (popular) a se coleși, (prin Muntenia și Oltenia) a se pricăli, (prin Transilvania) a se bălmăji.
Nesocoti, verb
Sinonime:
a călca, a contraveni, a deprecia, a desconsidera, a dispreţui, a ignora, a încălca, a lua în glumă, a lua în râs, a neglija, a necunoaște, a nu ține cont, a nu ține seama de, a omite, a se abate, a subestima, a viola, (figurat) a silui, (învechit) a defăima, (învechit) a mepriza, (învechit) a ocărî, (învechit) a păși, (învechit) a sparge, (învechit) a stropși, (învechit) a știrbi.
Perfora, verb
Sinonime:
a composta, a găuri, a penetra, a poansona, a scobi, a sfredeli, a sparge, a străpunge, a taroda, a transpersa, a traversa, a trece prin, (învechit și regional) a petrece, (învechit și regional) a potricăli, (Moldova și Bucovina) a borteli, (Oltenia) a răzbici, (prin Banat) a butori, (prin Transilvania) a sclidiri, (regional) a borti, (regional) a găuni, (regional) a sfredeluși.
Plesni, verb Sinonime:
a crăpa, a se sparge, a se despica, a se deschide, a se fisura; a pocni, a lovi, a bate, a pălmui, a izbi.
Pocni, verb Sinonime:
a plesni, a trosni, a crăpa; a lovi, a izbi; a detuna, a se sparge, a se rupe.
Ruptură, substantiv feminin Sinonime:
sfâşietură, spărtură, crăpătură, despicătură; zdreanţă, cârpă; hartan, halcă.
Sfărâma, verb Sinonime:
a sparge, a fărâma, a zdrobi; (figurat) a destrăma, a spulbera, a împrăştia; a suprima, a distruge, a nimici; (figurat) a se zbate, a se chinui, a se strădui.
Strica, verb Sinonime:
a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.
Ştirbi, verb Sinonime:
a se ciobi, a se sparge, a se strica; (figurat) a diminua, a vătăma, a ciunti, a trunchia, a încălca.
Ţăndări, verb (popular) Sinonime:
a sfărâma, a sparge, a distruge, a rupe.
Vasistas, substantiv neutru
Sinonime:
ferestruică, ferestruie, ferestrică; deschidere, deschizătură, spărtură; lucarnă; bageac, bageacă.
Alfa, substantiv
Sinonime:
(botanică) (rar) spartă.
Casare, substantiv
Sinonime:
fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire. Caşare, substantiv
Sinonime:
(acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea) caşurare.
Casat, adjectiv
Sinonime:
spart.
Ciob, substantiv
Sinonime:
hârb, spărtură, ţandără, (regional) breanc, (Banat) tioc.
Ciobire, substantiv
Sinonime:
ciobit, ciocnire, ştirbire; spargere.
Ciobit, adjectiv
Sinonime:
ciocnit, ştirb, ştirbit; spart. Ciobit, substantiv
Sinonime:
ciobire; spargere.
Ciobitură, substantiv
Sinonime:
ciocnitură, ştirbitură, (învechit şi regional) ştirbină, (regional) ciumblitură, ştirbeală; spărtură.
Ciocnire, substantiv
Sinonime:
izbire, lovire, tamponare, (livresc) coliziune, impact, (rar) întreciocnire; ciobire, spargere; animozitate, bătălie, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, încăierare, înfruntare, litigiu, luptă, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.
Ciocnit, adjectiv
Sinonime:
izbit, lovit, tamponat; ştirbit, spart.
Ciocnitură, substantiv
Sinonime:
ciocneală, ciocnet; ciobitură, spărtură.
Contraveni, verb
Sinonime:
a se abate, a călca, a încălca, a nesocoti, a viola, (învechit) a păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi.
Copcă, substantiv
Sinonime:
agrafă, bară, capsă, cataramă, clemă, coftă, gaură, ochi, salt, săritură, scoabă, scobitură, spărtură, traversă, (Moldova) produșcă, (prin Moldova) știoalnă, (prin Muntenia) scorbură, (regional) beucă, (regional) burduf, (regional) copce, (regional) copcie, (regional) produf, (regional) sponcă, (regional) toană, (regional) vad.
Crăpare, substantiv
Sinonime:
spargere, despicare, întredeschidere, deschidere, fisurare; decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.
Crăpat, adjectiv
Sinonime:
spart, despicat, întredeschis, deschis, fisurat. Crăpat, substantiv
Sinonime:
spargere, despicare, întredeschidere, fisurare; (figurat, articulat) decedatul, mortul. Crăpăt, substantiv
Sinonime:
arşiţă, caniculă, (la plural) călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală.
Croit, substantiv
Sinonime:
croire, (Transilvania) săbăire, săbăit; bătaie. Croit, adjectiv
Sinonime:
bătut, construit, crăpat, creat, fasonat, format, modelat, născocit, plănuit, proiectat, rupt, spart, tăiat, (învechit și regional) ciuntit, (învechit) îmbucătățit.
Cufurit, adjectiv
Sinonime:
căcăcios, murdărit, (regional) cofârștit, (regional) spârcăcios.
Cuptor, substantiv
Sinonime:
(Banat) şparhat, (regional) rolă, tobă, vatră; (cuptor de var) varniţă; (cuptor înalt) furnal; arşiţă, caniculă, (plural) călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, iulie, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, sobă, toropeală, zăduf, zăpuşeală.
Defeca, verb
Sinonime:
(fiziologie) a ieşi, (popular) a se căca, a se cufuri, a se scârnăvi, a se spârcâi, (regional) a se spurca.
Demola, verb
Sinonime:
a dărâma, a sparge, a casa, a deteriora, a distruge, a rade, a ruina.
Deschizătură, substantiv
Sinonime:
deschidere, ecart, gaură, orificiu, (livresc) apertură, (Moldova) bortă, căscătură, spărtură.
Despicare, substantiv
Sinonime:
crăpare, crăpat, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere, şpăltuire; deschidere.
Despicat, adjectiv
Sinonime:
bifid, crăpat, cvadrifid, plesnit, ramificat, rimiform, spart, spintecat, tăiat, trifid, (industrie) șpăltuit, (învechit) despintecat, (regional) înspicat, (regional) răspicat, (regional) șfărghiat. Despicat, substantiv
Sinonime:
despicare.
Deşeu, substantiv
Sinonime:
gunoi, mizerie, ordură, rest, reziduu, spărtură, zgură, (învechit şi regional) marda.
Devalizare, substantiv
Sinonime:
devastare, jefuire, prădare, spargere.
Devastare, substantiv
Sinonime:
bântuire, devastat, distrugere, jefuire, jefuit, nimicire, pârjolire, prădare, pustiire, ravagiu, spargere, (învechit) bustușag, (învechit) devastație, (învechit) eremitate, (învechit) pustiiciune, (învechit) răzvală, (învechit) risipă, (livresc) devalizare, (regional) hermenție, (regional) raot.
Distrugere, substantiv
Sinonime:
devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (învechit) risipă, masacrare, zdrobire, (învechit şi regional) spargere, ruinare, prăpădire, stricare.
Baltacină, substantiv
Sinonime:
(botanică) iarbă-săracă, sparcetă, sparcetă-de-munte.
Drobiţă, substantiv
Sinonime:
(botanică) drob, (regional) drobişor, drobuşor, genistră, grozamă, spartă; rechie.
Explodare, substantiv
Sinonime:
explozie, detonare, spargere.
Casură, substantiv
Sinonime:
spărtură, ruptură, fisură, fractură, falie. Cașura, verb
Sinonime:
a cașa, a cașera.
Fărâmare, substantiv
Sinonime:
casare, sfărâmare, spargere.
Fărâmat, adjectiv
Sinonime:
sfărâmat, spart, zdrobit, frânt, nimicit, distrus.
Ferestruică, substantiv
Sinonime:
ferestruie, ferestrică; spărtură, deschizătură, (regional) ocheț.
Fisurare, substantiv
Sinonime:
crăpare, fisură, spargere.
Fisurat, adjectiv
Sinonime:
spart, crăpat; (cu rol de substantiv) spargere.
Forţare, substantiv
Sinonime:
constrângere, silire, spargere, strădanie, stricare, violare.
Forţat, adjectiv
Sinonime:
afectat, artificial, brutal, concertat, deschis cu forța, fals, impus, nefiresc, nenatural, obligat, obligatoriu, silit, silnic, sofistic, spart, stricat, violent.
Frânt, adjectiv
Sinonime:
extenuat, fracturat, rupt, sleit, spart, stricat, zdrobit, zigzagat; (la figurat) învins, înfrânt.
Găurire, substantiv
Sinonime:
compostare, forare, găurit, perforare, perforat, perforaţie, rupere, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, spargere, străpungere, străpuns, (Moldova şi Bucovina) bortelire, (regional) găunire.
Găurit, adjectiv
Sinonime:
cariat, perforat, scobit, sfredelit, spart, străpuns, zdrenţuit, (învechit şi regional) potricălit, (Moldova şi Bucovina) bortelit, bortit. Găurit, substantiv
Sinonime:
găurire.
Inutilizabil, adjectiv
Sinonime:
deteriorat, impracticabil, inaplicabil, inutil, neutilizabil, spart.
Cambriolaj, substantiv
Sinonime:
brigandaj, cambriolare, (furt prin) efracție, hold-up, spargere.
Cambriolor, substantiv
Sinonime:
bandit, gangster, hoț, jefuitor, răufăcător, spărgător.
Hârbui, verb
Sinonime:
a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) hodorogi, a (se) preface în hârburi, a (se) strica, a (se) uza, a se învechi, a se răblăgi, a se sparge, a se șubrezi; (figurat) a se rablagi, a se ramoli, a se rebegi, a-și pierde vigoarea fizică și intelectuală.
Concasa, verb
Sinonime:
a aplatiza, a dezagrega, a fărâmița, a pulveriza, a sfărâma un material solid, a sparge în bucăți mici.
Ferestuică, substantiv
Sinonime:
(regional) deschizătură, ferestrică, ferestruică, ferestruie, spărtură.
Inconfortabil, adjectiv
Sinonime:
auster, incomod, inospitalier, lipsit de confort, neconfortabil, rigid, spartan, (figurat) dezagreabil.
Plesnitură, substantiv
Sinonime:
crăpătură, fisură, izbire, izbitură, lovire, lovitură, plesnet, pocnitură, spărtură, trosnitură, (variantă) pleznitură.
Spintecare, substantiv
Sinonime:
crăpare, crăpat, despicare, despicat, rupere, sfâșiere, spargere, spart, spintecat, tăiat, tăiere.
Spintecătură, substantiv
Sinonime:
crăpătură, despicătură, ruptură, sfâșietură, tăietură, (învechit) spărtură.
Speriecios, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
fricos, sperios, temător, (învechit) speriicios, (regional) spăriecios.
Jnăpăi, verb
Sinonime:
(regional) a bate, a lovi, a sparge.
Avanbec, substantiv
Sinonime:
sparge-val, spargheț, (variantă) avantbec.
Jarcă, substantiv
Sinonime:
(regional) bucată, halcă, harchină, hârșie, jarchină, oaie bătrână și slabă, pelcea, piele de oaie (în stare proastă), spârc; cojoc vechi și jerpelit.
Hârâitor, adjectiv
Sinonime:
hârâit, răguşit, (regional) siteav; (figurat) dogit, hodorogit, spart.
Blezgoia, verb (regional)
Sinonime:
a (se) crăpa, a (se) deschide, a (se) sparge.
Vulcanism, substantiv
Sinonime:
(geologie) erupţie, plutonism, vulcanicitate, (învechit) spargere; (figurat) impetuozitate.
