Ţugui, substantiv neutru Sinonime:
creştet, pisc, culme.
Ţuguia, verb Sinonime:
a subţia, a strânge buzele.
Ţuguitură, substantiv
Sinonime:
ţugui, (regional) ţuţui.
Berc (bearcă), adjectiv Sinonime:
cu coada scurtă, teşit, ciont, ciontit, fără vârf, fără țugui.
Moţat (moțată), adjectiv Sinonime:
ascuţit, ţuguiat.
Stogoşat, adjectiv
Sinonime:
(despre oi sau despre lâna lor) stogoş; (despre căciuli) țuguiat.
A-și pungi gura, locuţiune
Sinonime:
a-și strânge și a-și țuguia buzele.
A-și pungi buzele, locuţiune
Sinonime:
a-și strânge și a-și țuguia buzele.
Moţa, verb
Sinonime:
a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) găti, a (se) împodobi, a (se) spilcui, a se împopoțona, a țuguia.
Pupuiat, adjectiv (regional)
Sinonime:
ascuțit, ca o movilă, cocoțat, cu moț, cu pete, moțat, pestriț, ridicat, țuguiat, umflat.
Pliscoiat, adjectiv (regional)
Sinonime:
cu vârf ascuțit, țuguiat, (variantă) pliscuiat.
Pungos, adjectiv (regional)
Sinonime:
(despre gură sau buze) pungit, țuguiat.
Pungit, adjectiv
Sinonime:
(despre gură, buze) încrețit, strâns, țuguiat, zbârcit, (regional) pungos; (regional) avar, calic, zgârcit; ridat, (botanică) ascuțit, (regional; la figurat) necăjit.
Vârfuit, adjectiv
Sinonime:
ascuțit, cu vârf, plin ochi, plin până sus, țuguiat, umplut cu vârf.
Sâmcelos, adjectiv (învechit)
Sinonime:
ascuțit, tăios, țuguiat, (învechit) sâmcelat.
Cocoțat, adjectiv
Sinonime:
cățărat, cocoțit, cucoțat, cucuiat, pupuiat, (figurat) țuguiat, (regional) gurguțat.
Cucuioară, substantiv (regional)
Sinonime:
bolfă, cocor, cucui, pisc, țugui, umflătură, vârf (de deal), (regional) motâlcă.
