Învoi, verb
Sinonime:
a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.
Învoială, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.
Învoieșa, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) înveseli, a (se) învoioșa.
Învoieșare, substantiv (învechit)
Sinonime:
înveselire, învoioșare.
Învoieșat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
înveselit, învoioșat.
Învoinici, verb
Sinonime:
a căpăta forță, a deveni voinic, a prinde puteri, a se împuternici, a se înzdrăveni.
Învoinicire, substantiv
Sinonime:
învârtoșare, înzdrăvenire.
Învoința, verb (învechit)
Sinonime:
a acorda, a da voie, a încuviința, a îngădui, a permite. Învoință, substantiv (învechit)
Sinonime:
acord, concordanță, consimțământ, învoire.
Învoințare, substantiv (învechit)
Sinonime:
încuviințare, îngăduință, permisiune.
Învoioșa, verb
Sinonime:
a (se) înveseli, a deveni vesel, a deveni voios, (învechit) a (se) învoieșa.
Învoire, substantiv
Sinonime:
încuviinţare, înţelegere, permisie.
Acord, substantiv neutru Sinonime:
alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.
Aranjament, substantiv neutru Sinonime:
acord, înţelegere, învoială, concordanţă; plan, proiect, prospect; organizare, alcătuire.
Combinaţie, substantiv feminin
Sinonime:
acord, amalgam, amestec, aranjament, asociere, calcul, combinare, compus, contract, convenție, corp compus, gând, idee, intenție, îmbinare, împreunare, îngemănare, întâlnire de dragoste, înțelegere, învoială, învoire, legământ, manevră, melanj, mixtură, pact, plan, proiect, reunire, sinteză, socoteală, tranzacție, unire, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit) așezământ, (învechit) cuvânt, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (variantă) combinațiune.
Concede, verb
Sinonime:
a accepta, a admite, a aproba, a concesiona, a consimţi, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a da voie, a încuviinţa, a lăsa, a permite, a primi.
Concilia, verb
Sinonime:
a acomoda, a arbitra, a împăca, a media, a pune de acord, a reconcilia, (popular) a învoi.
Concurs, substantiv neutru
Sinonime:
acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.
Contract, substantiv neutru
Sinonime:
învoială, convenţie, înţelegere, (învechit şi regional) zdelcă.
Conveni, verb
Sinonime:
a cădea de acord, a se învoi, a se înţelege; a corespunde, a fi pe plac, a fi potrivit, a(-i) plăcea, a prefera; (popular) a se ajunge, a se uni, (prin Muntenia) a se îndogăţi, (Banat) a se toldui, (învechit) a se lovi, a se târgui, a se tocmi, a veni, (grecism învechit) a se simfonisi; a accepta, (învechit) a pristăni.
Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime:
vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.
Grai, substantiv neutru
Sinonime:
accent, alocuțiune, argou, cuvânt, dialect, discurs, glas, idiom, învoială, limbaj, limbă, proverb, rostire, târguială, termen, verb, voce, vorbă, vorbire, zicală.
Grăi, verb
Sinonime:
a boteza, a conveni, a cuvânta, a denumi, a exprima prin grai, a glăsui, a intitula, a înţelege, a porecli, a reda prin cuvinte, a rosti, a scoate, a se chema, a se învoi, a se numi, a se pune de acord, a spune, a supranumi, a vorbi, a zice.
Înţelege, verb Sinonime:
a pricepe, a pătrunde, a reţine, a şti; a cădea la învoială, a se învoi, a fi de acord.
Înţelegere, substantiv feminin Sinonime:
pricepere, cunoaştere, pătrundere; bunăvoinţă, comprehensiune, bunătate, generozitate; acord, învoială, angajament, consens.
Înzdrăveni, verb
Sinonime:
a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoşi, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) lecui, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) tonifica, a (se) vindeca, a se învoinici, a se pune pe picioare, a(-şi) recăpăta puterile, a(-și) reface forţele, (învechit și popular) a (se) împuternici, (latinism rar) a (se) sana, (Moldova) a (se) priboli, (popular) a (se) scula, (prin Oltenia, Banat și Transilvania) a (se) zvidui, (regional) a (se) răzbuna, (regional) a (se) vânjoșa, (regional) a strănuta, (Transilvania) a (se) citovi; (învechit și regional) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni; (învechit) a (se) remedia, a (se) vrăciui; (popular și familiar) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici.
Lăsa, verb Sinonime:
a părăsi, a abandona, a ceda, a renunţa, a lepăda; a învoi, a îngădui, a permite, a admite, a accepta; a produce, a întipări, a provoca; a se apleca, a se îndoi, a se denivela.
Legământ, substantiv neutru Sinonime:
obligaţie, angajament, îndatorire; învoială, înţelegere, acord, convenţie, pact.
Legătură, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, aranjament, armură, bandaj, basma, boccea, coardă, combinație, comunicație, contact, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, faşă, frânghie, funie, împreunare, îndatorire, înlănțuire, înţelegere, învoială, învoire, lanţ, legământ, legătoare, magie, mănunchi, nex, obligație, pact, pansament, raport, referință, relaţie, sarcină, sfoară, testemel, tifon, tranzacție, unire, unitate, vrajă, vrăjitorie, (grecism învechit) schesis, (livresc) contingență, (rar) snop, (rar) suită, (regional) smoc, (filozofie) (legătură universală) interdependență, (fizică) (legătură conductivă) legătură galvanică; (chimie) (legătură covalentă) covalență, (legătură de hidrogen) punte de hidrogen, (legătură electrovalentă) electrovalență, (legătură heteropolară) electrovalență, (legătură homeopolară) covalență, (legătură ionică) electrovalență.
Libertate, substantiv feminin
Sinonime:
abatere de la normă, aprobare, autonomie, dezinvoltură, independenţă, indeterminism, învoire, liber-arbitru, libertinaj, libertinism, licență, neatârnare, nonconformism, permisiune, suveranitate, ușurință, (învechit și popular) slobozenie, (învechit și regional) slobozie, (învechit) liberaliciune, (învechit) nedependență, (învechit) volnicie, (popular) revoluție, (rar) timp liber.
Mulţumi, verb
Sinonime:
a accepta, a admite, a aproba, a avea de ajuns, a bucura, a compensa, a consimți, a despăgubi, a exprima gratitudine, a fi recunoscător, a gratifica, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a nu pretinde mai mult, a permite, a primi, a răsplăti, a răspunde la o urare, a răspunde la un salut, a recompensa, a satisface, a se limita, a se socoti satisfăcut, a spune mulțumesc, (Banat, Transilvania și Moldova) a joi, (învechit) a blagodari, (popular) a îndestula, (variantă) a mulțămi.
Pace, substantiv feminin
Sinonime:
linişte, tăcere, calm, serenitate, seninătate; împăcare, armonie, reculegere, reconciliere; înţelegere, acord, învoială.
Pact, substantiv neutru Sinonime:
învoială, înţelegere, acord; tratat, convenţie.
Pactiza, verb Sinonime:
a cădea la învoială, a face cauză comună, a se înţelege, a se asocia, a se alia.
Păsui, verb Sinonime:
a îngădui, a permite, a lăsa, a admite, a tolera; a învoi, a da răgaz, a amâna.
Permis, substantiv neutru
Sinonime:
acreditare, agrement, autorizație, bilet de tranzit, certificat, consimțământ, dispensă, exeat, învoire, licență, pasavant, permisie, permisiune, viză, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) pitac. Permis, adjectiv
Sinonime:
acceptat, admis, admisibil, autorizat, consimțit, încuviințat, îngăduit, legal, legitim, licit, tolerat.
Permisie, substantiv feminin Sinonime:
învoire, concediu militar.
Permisiune, substantiv feminin Sinonime:
învoire, încuviinţare, îngăduire, autorizaţie, voie; aprobare.
Prinde, verb Sinonime:
a apuca, a lua, a ţine; (figurat) a cuprinde, a percepe, a pricepe; a se agăţa, a se anina, a se sprijini, a se rezema, a se susține; a captura, a lua prizonieri; a pune mâna pe (ceva), a imobiliza, a opri; a surprinde, a descoperi; a înhăma, a înjuga; a se angaja, a se învoi, a accepta, a primi; a paria, a face rămăşag, a face prinsoare; a se lipi, a adera, a se împreuna, a se suda; a se închega; a-i şedea bine, a i se potrivi.
Prinsoare, substantiv feminin
Sinonime:
(popular) acord, aranjament, arest, arestare, avere, avut, avuție, bogăție, bun, capcană, captivitate, capturare, carceră, cătușă, chingă, combinație, contract, convenție, detenţie, închisoare, înțelegere, învoială, învoire, legământ, ocnă, pact, pariu, penitenciar, prindere, prins, prizonierat, pușcărie, rămăşag, situație, stare, temniță, tranzacție, (plural) mijloace; (regional) curte, ogradă, împrejmuire; (Transilvania) cusătură, legătură.
Stipulaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aranjament, clauză, condiţie, dispoziție, învoială, prevedere, punct, specificare, stipulare, termen, (învechit și popular) tocmeală, (învechit) stipulațiune, (învechit) șart.
Ştire, substantiv feminin Sinonime:
veste, înştiinţare, noutate, informaţie, comunicare; cunoaştere, aprobare, învoire, permisie, autorizaţie.
Tocmeală, substantiv feminin Sinonime:
tranzacţie, tratative, târguială; învoială, acord, convenţie, pact; organizare, orânduire, constituire; chibzuială, socoteală, iscusinţă.
Tocmi, verb Sinonime:
a se târgui, a duce tratative, a face tranzacţii, a se învoi, a se angaja; a orândui, a aranja, a aşeza, a instala; (învechit) a pune la cale, a organiza, a constitui.
Tranzacţie, substantiv feminin
Sinonime:
convenţie, pact, învoială, acord, înţelegere, contract; afacere, schimb, concesiune, operațiune, speculație; aranjament, curtaj, arbitraj; modus vivendi.
Tratat, substantiv neutru Sinonime:
convenţie, pact, tranzacţie, înţelegere, învoială, acord; analiză, cercetare, studiu. Tratat, adjectiv
Sinonime:
abordat, cinstit, dezbătut, dezvoltat, discutat, executat, negociat, ospătat, parlamentat, prezentat, vindecat.
Voie, substantiv feminin Sinonime:
voinţă, vrere, intenţie, dorinţă; poftă, chef, plăcere, gust, opţiune; permisiune, încuviinţare, învoire, aprobare, acord.
Voinţă, substantiv feminin Sinonime:
hotărâre, decizie, determinare, vrere; intenţie, ţel, scop; învoire, consimţământ, acord, permisiune; dorinţă, poftă, chef.
Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.
Vorbă, substantiv feminin Sinonime:
cuvânt, grai, vocabulă; convorbire, conversaţie, discuţie, taifas; promisiune, făgăduinţă; zvon, veste, ştire, informaţie; zicală, zicătoare; proverb, expresie; înţelegere, învoială, târguială, acord, tocmeală.
Vorbi, verb Sinonime:
a spune, a zice, a grăi, a cuvânta, a discuta; (reflexiv) a se sfătui, a se înţelege, a se învoi.
Vrea, verb
Sinonime:
a accepta, a admite, a avea de gând să, a avea voința de a, a cere, a consimți, a dori, a fi de acord, a fi decis să, a fi gata, a fi hotărât, a fi în stare, a intenționa, a întreprinde, a jindui, a permite, a pofti, a pretinde, a primi, a putea, a râvni, a se învoi, a trata, a voi, a-i plăcea, (învechit) a deșidera, (învechit) a iubi, (învechit) a jelui, (învechit) a poftisi, (variantă) a vroi.
Așezământ,
Sinonime:
acord, aranjament, astâmpăr, așezare, așezătură, calm, combinație, contract, convenție, dispoziție, fundație, hotărâre, instituție (publică), întocmire, înțelegere, învoială, învoire, legământ, liniște, loc, logodnă, odihnă, orânduială, orânduire, ordin, organizare, pace, pact, poruncă, poziție, rânduială, repaus, temperatură, tihnă, tranzacție, unitate, (desuet) stabiliment, (învechit) amplasament, (învechit) colonizare, (învechit) descălecare, (învechit) stare de odihnă, (învechit) tocmeală, (învechit) tranzacție politică, (regional) așezălaș.
Conglăsuire, substantiv
Sinonime:
aprobare, învoire, acord unanim, unanimitate.
Divăni, verb (popular)
Sinonime:
a se consulta, a se învoi, a se sfătui, a sta de vorbă, a sta la taifas, (regional) a ghivăni.
Gomoni, verb (regional)
Sinonime:
a discuta, a flecări, a se învoi, a se pune de acord, a trăncăni, a vorbi.
Săbăşag, substantiv
Sinonime:
concediu, învoire, permisie, vacanţă; (Maramureș) libertate.
Pozvol, substantiv
Sinonime:
acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.
Pozvolenie, substantiv
Sinonime:
acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.
Posluşanie, substantiv
Sinonime:
(învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.
Slobozie, substantiv
Sinonime:
(învechit) autonomie, colonie, desfrâu, dezmăț, dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, independență, învoire, liberare, libertate, neatârnare, orgie, permisie, posesiune, scutire, suveranitate.
Exeat, substantiv
Sinonime:
autorizație, bilet de ieșire, concediere, învoire, permis, permisie, permisiune.
Ogodi, verb
Sinonime:
(învechit) a accepta, a admite, a agodi, a aproba, a aștepta, a consimți, a fi plăcut, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a îngriji, a învoi, a lăsa, a permite, a plăcea, a primi, a respecta, a se târgui, a se tocmi, a trăi după plac, a trăi liber, a vedea de.
Pozvoli, verb
Sinonime:
(regional) a accepta, a admite, a aproba, a autoriza, a consimți, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a permite, a primi.
Pogodeală, substantiv
Sinonime:
(popular) chibzuire, înțelegere, învoială, tocmeală.
Simfonisi, verb
Sinonime:
(grecism învechit) a conveni, a se înţelege, a se învoi.
Tocmire, substantiv
Sinonime:
acord, angajare, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legământ, orânduială, ordine, organizare, pact, rânduială, regulă, târguială, tocmeală, tranzacție, țigăneală.
Pactizare, substantiv
Sinonime:
acord, înțelegere, învoială, raliere.
Tocmă, substantiv (regional)
Sinonime:
înțelegere, învoială, logodnă, târg, târguială, tocmeală.
Încuviinţare, substantiv
Sinonime:
acceptare, acord, admitere, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) concurs, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie.
Îndogăți, verb (regional)
Sinonime:
a conveni, a se înţelege, a se învoi.
Toldui, verb (regional)
Sinonime:
a adăuga, a cădea la învoială, a conveni, a întregi, a prelungi, a se asocia, a se căsători, a se înțelege, a se învoi, a se sfătui în ascuns.
Agreement, substantiv
Sinonime:
(anglicism) acord, concordanţă, contract, convenție, înțelegere, învoială.
Legătuială, substantiv (popular)
Sinonime:
acord, alianță, angajament, condiție, înțelegere, învoială, obligație, pact, (variantă) legădueală.
Legătuință, substantiv
Sinonime:
angajament, angajare, învoială, laț, legătură, obligație, pact, tratat, unire.
Permitere, substantiv
Sinonime:
acceptare, aprobare, autorizare, încuviințare, îngăduire, învoire, tolerare.
Împăcare, substantiv
Sinonime:
acord, alinare, calmare, conciliație, conciliere, convenție, domolire, familiarizare, îmblânzire, îmbunare, împăcat, înțelegere, învoială, liniștire, potolire, reconciliere, (învechit) împăcăciune, (învechit) împăcăluire, (învechit) împăcătură, (învechit) împăceluire, (învechit) împăciuială, (învechit) păceluire, (învechit) păceluit, (învechit) păciuilire, (învechit) păciuire, (popular) împăciuire.
Conglăsuială, substantiv
Sinonime:
acord unanim, aprobare, concordanță, învoire, (învechit) conglăsuire.
Condrat, substantiv (învechit)
Sinonime:
contract, convenție, învoială.
Singatavasis, substantiv (învechit)
Sinonime:
condescendență, învoială, (variantă) sincatavasis.
Înveselire, substantiv
Sinonime:
amuzament, bună dispoziție, înveselit, învoioșare, veselie, (popular) veselire, (prin extensiune) ospăț.
