Învinovăţi, verb Sinonime:
a învinui, a acuza, a inculpa, a încrimina, a arunca vina.
Învinovăţire, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, acuză, incriminare, inculpare, învinuire, (învechit) pârâtură, (învechit) pricină, (învechit) prihană, (popular) pâră.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa. Acuză, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.
Incrimina, verb Sinonime:
a învinui, a acuza, a inculpa, a pârî, a învinovăți.
Învinui, verb Sinonime:
a învinovăți.
Jelui, verb
Sinonime:
a (se) jeli, a (se) plânge, a acuza, a aspira, a compătimi, a denunța, a deplânge, a dori, a învinovăți, a învinui, a jindui, a năzui, a pârî, a pofti, a pretinde, a râvni, a reclama, a regreta, a se boci, a se căi, a se căina, a se lamenta, a se pocăi, a se tângui, a se văicări, a se văita, a spune, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (învechit și regional) a se olălăi, (învechit și regional) a se olecăi, (învechit) a se glăsi, (învechit) a se glăsui, (Moldova și Bucovina) a se frăsui, (popular) a se aoli, (popular) a se mișeli, (regional) a (se) dăuli, (regional) a se plângătui, (regional) a se scârbi, (regional) a se văiera, (regional) a se văina, (regional) a se vălăcăi, (Transilvania) a (se) cânta.
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.
Recrimina, verb
Sinonime:
a acuza, a învinovăţi, a replica, a reproșa, a respinge prin contraacuzare, a retorca.
Acuzare, substantiv
Sinonime:
acuzat, acuzație, acuză, imputare, imputație, inculpare, învinovățire, învinuire, pârâre, rechizitoriu, reproș, (învechit) acuzațiune.
Acuzat, substantiv și adjectiv
Sinonime:
incriminat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât, (popular) pricinaș, (prin Transilvania) pricinat.
Acuzaţie, substantiv
Sinonime:
acuzare, învinovăţire, învinuire, acuză, culpabilizare, incriminare, incriminaţie, (popular) pâră, (învechit) pârâtură, pricină, prihană; inculpare, incriminare, incriminaţie.
Asuprire, substantiv
Sinonime:
asupriciune, asuprit, asupritură, constrângere, exploatare, forțare, învinovățire pe nedrept, nedreptățire, obligare, oprimare, prigonire, silire, (impropriu) chinuire, (învechit) atac prin surprindere, (învechit) exagerare, (popular) asupreală.
Culpabiliza, verb
Sinonime:
a acuza, a defăima, a învinovăţi, a învinui, a responsabiliza.
Culpabilizare, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, învinovăţire, învinuire, responsabilizare.
Incriminare, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, incriminație, inculpare, învinovăţire, învinuire. Încriminare, substantiv
Sinonime:
incriminare.
Imputaţie, substantiv
Sinonime:
acuzație, acuzațiune, calomnie, delațiune, difamație, imputare, incriminație, inculpare, insinuație, învinovățire, reproş, sumă plătită.
Incriminaţie, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, incriminare, (variantă) incriminațiune, învinovăţire, învinuire, suspiciune.
Vinui, verb
Sinonime:
a acuza, a învinovăţi, a învinui.
Vinovăţi, verb
Sinonime:
a acuza, a învinovăţi, a învinui.
Incriminat, adjectiv
Sinonime:
acuzat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât, (variantă) încriminat.
Autoacuzare, substantiv
Sinonime:
(acuzare de către sine însuși) autoacuzat, învinovățire, (rar) autoacuzație.
Autoacuzație, substantiv
Sinonime:
autoacuzare, autoacuzat, autodenunțare, învinovățire.
Culpabilizat, adjectiv
Sinonime:
învinovățit, învinuit. Culpabilizat, substantiv
Sinonime:
culpabilizare.
