Învățat (învățată), adjectiv Sinonime:
instruit, erudit, cult, doct, citit, savant.
Învăţător (învățătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin Sinonime:
dascăl, maestru, preceptor; îndrumător, iniţiator, povăţuitor.
Învățătoresc, adjectiv
Sinonime:
dăscălesc, dăscălicesc.
Învăţătorime, substantiv
Sinonime:
(popular şi familiar) corpul învățătoresc, dăscălime.
Învățătură, substantiv feminin Sinonime:
doctrină, principiu, ştiinţă; cunoştinţă, erudiţie, cultură; povaţă, sfat, lecţie.
Belfer, substantiv masculin (depreciativ) Sinonime:
învăţător, profesor, dascăl.
Carte, substantiv feminin
Sinonime:
abecedar, aide-memoire, broșură, elzevir, enciclopedie, in-cuarto, in-cvarto, in-folio, in-octavo, manuscris, (la plural) memorii, operă, roman, scriere, silabar, tipăritură, volum; (figurat) cultură, învăţătură, ştiinţă; (învechit și popular) act, carnet, document, dovadă, imprimat, înscris, jurnal, livret, ordin, registru, scrisoare.
Călăuză, substantiv feminin
Sinonime:
conducător, ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător, învăţător, povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, vademecum, (învechit și familiar) dascăl, (învechit) povață, (învechit) praveț, (învechit) tocmitor, (livresc) cicerone, (livresc) mentor, (variantă) călăuz.
Cărturar, substantiv masculin Sinonime:
învăţat, om cu carte, intelectual, erudit.
Ceartă, substantiv feminin
Sinonime:
altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.
Citit (citită), adjectiv Sinonime:
învăţat, instruit, cultivat, erudit, cult.
Consiliu, substantiv neutru
Sinonime:
sfat, povață, îndemn, îndrumare; consfătuire, reuniune, adunare; (consiliu de miniştri) cabinet, executiv, guvern, (învechit) minister; primărie, (învechit) vornicie; învăţătură, povaţă, povăţuire, vorbă.
Cult (cultă), adjectiv
Sinonime:
instruit, cultivat, educat, citit, învăţat, (rar) şcolit, (învechit) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc; livresc.
Cultivat (cultivată), adjectiv Sinonime:
lucrat; instruit, cult, educat, învăţat.
Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime:
stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.
Doct (doctă), adjectiv
Sinonime:
învăţat, erudit, informat, citit, savant.
Erudit (erudită), adjectiv Sinonime:
savant, doct, învăţat, cult, instruit.
Erudiţie, substantiv feminin
Sinonime:
învăţătură, ştiinţă, cultură intensă, cultură vastă, (familiar) savantlâc, epistemă, gnoză, gnosticism, umanism, omnisciență, cunoaștere.
Filozof, substantiv masculin
Sinonime:
cugetător, dialectician, gânditor, (învechit) cugetăreţ, gimnozofist, înţelept, logician, metafizician, teoretician; priceput, învăţat, atotcunoscător, atotştiutor, moralist; astrolog.
Gând, substantiv neutru
Sinonime:
calcul, chibzuinţă, concepţie, cuget, cugetare, dorinţă, fantezie, idee, intenţie, închipuire, îndemn, îndrumare, învăţătură, judecată, meditare, minte, plac, plan, povaţă, povăţuire, reflecţie, sfat, socoteală, vis, voie, voinţă, vorbă.
Instruit (instruită), adjectiv Sinonime:
învăţat, cultivat, cult, pregătit, citit, educat, erudit.
Îndemn, substantiv neutru
Sinonime:
chemare, imbold, impuls, îmboldire, îndrumare, învățătură, pornire (lăuntrică), povață, povățuire, sfat, stimul, stimulent, vorbă, (figurat) mișcare, (figurat) resort, (figurat) suport, (grecism învechit) parachinisis, (învechit și regional, la figurat) strămurare, (învechit) consiliu, (învechit) cuget, (învechit) dăscălie, (învechit) gând, (învechit) năstav, (învechit) porneală, (învechit) povățuială, (învechit) povățuitură, (învechit) sfătuială, (învechit) sfătuire, (învechit) socoteală, (popular) învăț, (regional) bold.
Lecție, substantiv feminin
Sinonime:
bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.
Lumina, verb Sinonime:
a străluci, a luci, a da lumină, a radia; a iradia; a apărea, a se ivi, a se înfiripa, a ieşi; a clarifica, a limpezi, a elucida; (figurat) a educa, a instrui, a cultiva, a informa; a înveseli, a bucura, a însenina, a desfăta. Lumină, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) strălucire, înseninare, claritate; (popular) lumânare, sfeşnic; (figurat) învăţătură, instruire, cultură, înţelepciune; limpezire, elucidare, clarificare.
Maestru, substantiv masculin
Sinonime:
artist, as, expert, înțelept, învățat, maistru, meşter, savant, (livresc) magistru; cartea mare; (locuţiune) (maestru de ceremonii) (familiar) gazdă; (locuţiune) (concert-maestru) maestru de concert, prim-violonist într-o orchestră.
Mag, substantiv masculin
Sinonime:
astrolog, filozof, învățat, magician, scamator, vrăjitor; (biserică) (învechit) vâlfă, rege din Orient; (figurat) sol, vestitor; magnetofon.
Minte, substantiv feminin
Sinonime:
amintire, capacitate intelectuală, carte, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cultură, cumințenie, cuminție, cumpăt, cumpătare, cunoștințe, deșteptăciune, discernământ, fantezie, gând, gândire, imaginaţie, instrucție, intelect, inteligenţă, iscusinţă, isteţime, închipuire, înţelepciune, judecată, măsură, memorie, moderație, perspicacitate, ponderație, pregătire, pricepere, raționament, raţiune, spirit, studii, tact, temperanță, (Banat, Transilvania și Oltenia) pamet, (familiar) doxă, (familiar) schepsis, (figurat) cap, (figurat) creier, (figurat) cumpăneală, (figurat) cumpănire, (figurat) gânditor, (învechit și regional) sfat, (învechit) intenție, (învechit) înțelegere, (învechit) învățătură, (învechit) mente, (învechit) parabolă, (învechit) rezon, (învechit) sămăluire, (învechit) socoată, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (învechit) tocmeală, (livresc) continență, (popular și familiar) glagore, (popular) duh, (popular) scumpătate, (rar) cunoștință.
Morală, substantiv feminin Sinonime:
etică; (familiar) dojană, mustrare, ceartă, observaţie; învăţătură, concluzie.
Moralitate, substantiv feminin
Sinonime:
bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.
Norma, verb
Sinonime:
a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili. Normă, substantiv feminin
Sinonime:
canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.
Obişnuinţă, substantiv feminin
Sinonime:
apucătură, datină, deprindere, familiarizare, fire, obicei, tabiet, utilizare (frecventă), (Banat) ogod, (învechit și popular) nărav, (învechit și regional) nacafa, (învechit și regional) obicinuință, (învechit) învățătură, (învechit) obicină, (învechit) taifet, (popular) învăț, (popular) treabă, (prin Oltenia) săbaș.
Parabolă, substantiv feminin
Sinonime:
alegorie, apolog, fabulă, istorioară, învăţătură, metaforă, morală, pildă, simbol, tâlc, (rar) parimie, (învechit) price; curbă, traiectorie.
Parimie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
adagiu, aforism, cugetare, dicton, învăţătură, maximă, morală, parabolă, parimiar, pildă, proverb, sentinţă, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare, (variantă) paremie.
Pedagog, substantiv masculin Sinonime:
educator, învăţător, profesor.
Precept, substantiv neutru Sinonime:
principiu, regulă, învăţătură, normă, lege, povaţă.
Pregătit (pregătită), adjectiv Sinonime:
(figurat) instruit, informat, învăţat, cult, format.
Pricopseală, substantiv feminin Sinonime:
câştig, profit, chilipir, avantaj, (familiar) pleaşcă; învăţătură, carte, ştiinţă, experienţă.
Pricopsit (pricopsită), adjectiv Sinonime:
îmbogăţit, ajuns, înavuţit; instruit, priceput, învăţat.
Profesor, substantiv masculin
Sinonime:
asistent, cadru didactic, conferențiar, dascăl, decan, doctor, educator, guvernor, institutor, instructor, îndrumător, învăţător, lector, mandarin, meditator, mentor, pedagog, preceptor, preparator, repetitor, substitut, suplinitor, universitar, (depreciativ) belfer, (familiar) prof, (livresc) magistru.
Savant, substantiv masculin Sinonime:
erudit, maestru, învăţat, creator.
Socoteală, substantiv feminin
Sinonime:
adunare, afacere, apreciere, atenție, bilanț, calcul, calculare, chestiune, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cinste, cinstire, considerație, cont, cumințenie, cuminție, cumpăt, cumpătare, deliberare, estimare, estimație, evaluare, explicație, gând, ghid, grijă, idee, intenție, îndemn, îndrumare, înțelepciune, înțeles, învățătură, judecată, măsură, mesaj, minte, moderație, motiv, notă de plată, numărare, numărat, numărătoare, onoare, operație, ordine, plan, ponderație, povață, povățuire, poveste, prețuire, pricină, problemă, proiect, raționament, rânduială, reflecție, regulă, respect, rost, sarcină, semnificație, sens, situație (de venituri și cheltuieli), socotire, socotit, stimă, tact, tâlc, temperanță, trecere, vază, vorbă, (familiar) combinație, (familiar) lucru, (familiar) treabă, (figurat) cumpăneală, (figurat) cumpănire, (figurat) spate, (figurat) spinare, (învechit și regional) propus, (învechit și regional) sfat, (învechit și regional) socoată, (învechit și regional) socotință, (învechit și regional) soroc, (învechit și regional) șart, (învechit) aviz, (învechit) cuget, (învechit) duh, (învechit) inteligență, (învechit) madea, (învechit) opinie, (învechit) părere, (învechit) propozit, (învechit) rațiune, (învechit) sămăluire, (învechit) săvârșit, (învechit) schepsis, (învechit) seamă, (învechit) tocmeală, (învechit, în Transilvania) comput, (livresc) continență, (popular) răboj, (popular) scumpătate, (rar) calculație, (regional) ogod, (rusism învechit) predmet, (Transilvania și Maramureș) sămădaș.
Studiu, substantiv neutru Sinonime:
învăţătură; lucrare, cercetare.
Şcoală, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) învăţătură, experienţă, cunoştinţe; (figurat) curent, mişcare, influenţă.
Şcolit (școlită), adjectiv (învechit)
Sinonime:
citit, cult, cultivat, educat, informat, instruit, învăţat.
Şti, verb Sinonime:
a cunoaşte, a afla, a auzi; a fi învăţat, a avea cunoştinţă; a ţine minte, a-şi aminti; a-şi da seama, a înţelege, a pricepe, a prevedea, a bănui, a se orienta.
Ştiinţă, substantiv feminin Sinonime:
cunoaştere, pregătire, instrucţie, învăţătură, erudiţie, (figurat) carte.
Cărturărie, substantiv
Sinonime:
carte, cultură, (la plural) cunoştinţe, instrucţie, învăţătură, pregătire, (la plural) studii.
Instrucţie, substantiv
Sinonime:
învăţământ, învăţătură; (termen militar) (învechit şi popular) mustră, muştruluială, (învechit) ocenie, şmotru.
Învăţământ, substantiv
Sinonime:
educație, instrucție, învățătură, (învechit) pedeapsă; concluzie, (figurat) lecție.
Spudaxit, adjectiv
Sinonime:
citit, cult, cultivat, educat, instruit, învăţat.
Cunoştinţă, substantiv
Sinonime:
pregătire, (la plural) învăţătură, (la plural) elemente, ştire; relaţie, (familiar) pilă; conştiinţă, cuget, gândire, judecată, minte, raţiune, recunoştinţă, spirit, suflet.
Dascăl, substantiv
Sinonime:
profesor, învăţător, institutor; (biserică) cântăreţ, diac, paracliser, psalt, ţârcovnic, (Transilvania) cantor, făt, (învechit) eclisiarh, grămătic; călăuză, îndrumător, povăţuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.
Dăscălie, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.
Dăscălime, substantiv
Sinonime:
învăţătorime, profesorime.
Dăscăliţă, substantiv
Sinonime:
soție de dascăl; institutoare, învăţătoare, profesoară.
Deprins (deprinsă), adjectiv
Sinonime:
aclimatizat, acomodat, dedat, exercitat, exersat, experimentat, familiarizat, încercat, învățat, obișnuit, priceput, rutinat, versat, (învechit) obiceinic.
Diac, substantiv
Sinonime:
(istorie) grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar, copist; cărturar, erudit, învăţat, savant; (regional) cântăreț bisericesc; dascăl.
Didahie, substantiv
Sinonime:
cazanie, cuvânt, învățătură, morală, omilie, predică.
Doctrină, substantiv
Sinonime:
credință, dogmă, filozofie, învăţătură, mistică, misticism, religie, sistem, teologie, teorie, teză.
Dojenire, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenit, imputare, morală, mustrare, observație, prevenire, reproș, (familiar; figurat) săpuneală, (familiar; figurat) scuturătură, (învechit și regional) înfruntare, (învechit și regional) probozeală, (învechit) dăscălie, (învechit) dojănire, (învechit) doșenire, (învechit) împutăciune, (învechit) învățătură, (învechit) preobrăzitură, (învechit) probozire, (învechit) răpște, (învechit) remonstrare, (învechit) sfătuire, (învechit) zabrac, (Moldova) șmotru, (popular și familiar) beșteleală, (popular și familiar) muștruluială, (popular și familiar) ocară, (popular) sfădire, (prin Moldova) bănat, (regional) probază, (regional) probozenie.
Dresat, adjectiv
Sinonime:
învăţat, îmblânzit; preparat.
Educat, adjectiv
Sinonime:
binecrescut, citit, civilizat, cult, cultivat, cumsecade, instruit, învățat, manierat, politicos, (învechit) educarisit, (învechit) educaționirisit, (învechit) pedepsit, (învechit) politicit, (învechit) spudaxit, (rar) școlit.
Educativ, adjectiv
Sinonime:
cultural, documentar, educaţional, formator, formativ, filozofic, pedagogic, instructiv, moralizator, (învechit) învăţător.
Educator, substantiv
Sinonime:
guru, inițiator, institutor, instructor, învățător, maestru, mentor, monitor, pedagog, profesor. Educator, adjectiv
Sinonime:
educativ, inițiator, pedagogic.
Educaţie, substantiv
Sinonime:
educare, formare, instruire, instrucţie, învăţământ, învăţătură, (învechit) pedeapsă; (educaţie mixtă) coeducaţie; (educaţie fizică) gimnastică, sport.
Erudit, substantiv
Sinonime:
învăţat, savant, benedictin, filozof, somitate.
Sapient, adjectiv
Sinonime:
citit, doct, erudit, înţelept, învăţat, savant.
Sapienţă, substantiv
Sinonime:
înţelepciune, învăţătură, ştiinţă.
Pricopsire, substantiv
Sinonime:
carte, cultură, cunoştinţe, dezvoltare, evoluţie, instrucţie, îmbogăţire, înaintare, învăţătură, mers-înainte, pregătire, progres, propăşire, (variantă) procopsire.
Ciracladiseală, substantiv (învechit)
Sinonime:
învățătură, instruire.
Sofologiotatos, substantiv
Sinonime:
cărturar, erudit, învăţat, savant.
Prociti, verb
Sinonime:
a admonesta, a asculta, a bodogăni, a certa, a chestiona, a cicăli, a citi din nou, a dăscăli, a dojeni, a examina recapitulativ, a examina oral, a examina, a flecări, a interoga, a îndruga, a întreba (la o materie învățată), a moraliza, a mustra (cu blândețe), a pălăvrăgi, a plictisi, a recita, a reciti, a repeta, a sâcâi, a sporovăi, a trăncăni.
Apolog, substantiv
Sinonime:
alegorie, anecdotă, fabliau, fabulă, ficțiune, istorioară, învățătură, legendă, maximă, mit, moralitate, parabolă, povestire, saga, sentință.
Moraliza, verb
Sinonime:
a admonesta, a catehiza, a certa, a da învățături morale, a dojeni, a face morală, a mustra, a probozi.
Povăţuială, substantiv
Sinonime:
(învechit) îndemn, îndrumare, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă.
Povăţuitură, substantiv
Sinonime:
îndemn, îndrumare, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă.
Sfătuială, substantiv
Sinonime:
îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, sfat, sfătuire, vorbă.
Sfătuire, substantiv
Sinonime:
îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, sfat, sfătuială, vorbă.
Matimă, substantiv
Sinonime:
disciplină, învățătură, lecție, materie, morală, obiect (de studiu), pildă, temă.
Şcolăriţă, substantiv
Sinonime:
elevă; (regional) învățătoare.
Lokayata, substantiv
Sinonime:
(școală filozofică indiană) carvaka, (ad-litteram) învățătură populară.
Năstăvitor, substantiv
Sinonime:
(învechit) conducător, îndrumător, învățător (divin), năstavnic, șef.
Pildui, verb
Sinonime:
a exemplifica, a ilustra, a imita, a lua pildă, a pedepsi, a trage învățătură.
Porunceală, substantiv
Sinonime:
(popular) dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă, (variantă) poronceală.
Poruncită, substantiv
Sinonime:
dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă.
Râţă (râțe), substantiv
Sinonime:
(învechit) buche, literă, slovă; (ironic) învățătură.
Politicit, adjectiv
Sinonime:
(învechit) binecrescut, citit, civilizat, cult, cultivat, educat, instruit, învățat, manierat, politicos; (despre prețuri) calculat, evaluat, stabilit.
Școleriu, substantiv
Sinonime:
(regional) dascăl, învăţător, (regional) școler.
Poucenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
cazanie, cuvânt, document, învățătură, omilie, predică, (variantă) paucenie, (variantă) păucenie.
Școlărie, substantiv
Sinonime:
învățătură, studiu, școlaritate, (învechit și regional) școlerie.
Profesoraș, substantiv
Sinonime:
(depreciativ) dăscălaș, dăscălici, învățătoraș.
Profesorime, substantiv
Sinonime:
corp didactic, corp profesoral, învățătorime, (popular şi familiar) dăscălime.
Price, substantiv (învechit)
Sinonime:
acțiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, considerent, contradicție, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, dușmănie, gâlceavă, învățătură, învrăjbire, judecată, litigiu, mobil, motiv, necaz, neînțelegere, neplăcere, ocazie, opoziție, ostilitate, parabolă, pildă, pornire, pretext, pricină, prilej, proces, rațiune, supărare, temei, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie, (învechit) pritce.
Firoscos, adjectiv (familiar și popular)
Sinonime:
atotștiutor, învățat și deștept, mintos, pedant, priceput, șiret, (variantă) filoscos, (variantă) hiloscos.
Bucherie, substantiv (ieşit din uz)
Sinonime:
buchereală, buchiseală, învățătură elementară și mașinală, regulă elementară de scriere (sau de citire), toceală.
Cuntit, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
acomodat, învățat, obișnuit, (variantă) cumptit, (variantă) cumtit.
Pregătire (pregătiri), substantiv
Sinonime:
aranjare, capacitate, carte, competență, creare, cultură, cunoștință, destoinicie, facere, făcut, formare, formație, gătire, gătit, instrucție, instruire, îndrumare, însușire de cunoștințe, învățătură, meditare, meditație, pregătit, preparare, preparat, pricepere, punere la punct, seriozitate, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și popular) slovă, (învechit și regional) cărturărie, (învechit) minte, (învechit) practică, (învechit) pricopseală, (învechit) pricopsire, (învechit) știință, (învechit) volnicie, (la plural) preparative, (plural) cunoștințe, (plural) studii, (rar) preparație, (regional) scrisoare.
Păucenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
document, învățătură, predică, (învechit) poucenie. Paucenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
document, învățătură, predică, (învechit) poucenie.
Năstăvitoriu, substantiv (învechit)
Sinonime:
conducător, îndrumător, învățător (divin), (variantă) năstăvitor.
Obiceinic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
deprins, învățat, moral, tradițional, uzual, (învechit) obiceainic.
Școlărit, substantiv (regional)
Sinonime:
învățătură, studiu.
Student, substantiv
Sinonime:
audient, bursier, diplomand, (depreciativ) studențaș, (învechit) elev; (variante) (învechit) studint, (învechit) studinte, (învechit) ștudent, (regional) studient.
Student, adjectiv
Sinonime:
deștept, învățat, (regional) priceput.
Didascal, substantiv (învechit)
Sinonime:
dascăl, institutor, învățător.
Obiceainic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
deprins, învățat, moral, tradițional, (învechit) obiceinic.
Profesoriță, substantiv
Sinonime:
profesoară (tânără), (Bucovina) învățătoare, (regional) profesoreasă, (și depreciativ) profesorică.
