Întrerupe, verb Sinonime:
a opri, a suspenda, a curma, a conteni.
Întrerupere, substantiv
Sinonime:
antract, contenire, curmare, discontinuitate, hiat, intermitență, interstițiu, încetare, oprire, pauză, sistare, suspendare, suspensie, tăcere, (figurat) stăvilire, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) întrerumpere; (întrerupere de sarcină) avort.
Bara, verb Sinonime:
a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.
Bară, substantiv feminin Sinonime:
drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.
Conteni, verb
Sinonime:
a înceta, a se linişti, a se opri, a se sfârşi, a (se) termina, a se întrerupe, a se curma, a se potoli, a sta, (învechit şi popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma.
Curma, verb
Sinonime:
a opri, a întrerupe, a pune capăt, a încheia, a suprima, a înceta, (figurat) a reteza, a stăvili, (figurat) a rupe, a tăia. Curmă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
ascuțiș, tăiș. Curma, substantiv
Sinonime:
(botanică) curmală, (învechit) finică.
Deconecta, verb Sinonime:
a întrerupe, a suprima; a se odihni, a se reface, a se recrea.
Decupla, verb
Sinonime:
a dezlega, a deconecta, a desface, a întrerupe.
Discontinuu (discontinuă), adjectiv
Sinonime:
cu întreruperi, cuantificat, discret, episodic, inegal, intermitent, iregular, întrerupt, larvat, lipsit de continuitate, necontinuu, sacadat, sincopat, sporadic, variabil.
Frânge, verb
Sinonime:
a bate, a birui, a curma, a devia, a extenua, a fractura, a înceta, a îndoi, a înfrânge, a întrece, a întrerupe, a învinge, a opri, a rupe, a se refracta.
Intermitenţă, substantiv feminin
Sinonime:
discontinuitate, întrerupere, pauză, ritm neregulat, lipsă de continuitate; (locuţiune) (cu intermitență) în mod intermitent.
Lacună, substantiv feminin Sinonime:
gol, lipsă, vid; întrerupere, discontinuitate, spărtură.
Mereu, adverb Sinonime:
fără răgaz, neîncetat, fără întrerupere, neîntrerupt, fără încetare, necontenit, continuu, necurmat, într-una.
Necontenit, adverb Sinonime:
continuu, neîncetat, neîntrerupt, necurmat, fără întrerupere, fără răgaz, fără contenire, fără preget, neostoit, nepregetat, într-una, mereu, asiduu, susţinut.
Neîncetat, adverb Sinonime:
continuu, necurmat, neîntrerupt, necontenit, neostoit, fără încetare, fără întrerupere, fără răgaz, fără preget, asiduu, susţinut, mereu, într-una.
Neîntrerupt, adjectiv
Sinonime:
continuu, etern, fără întrerupere, fără oprire, necontenit, necurmat, nefragmentat, neîncetat, nesfârșit, non-stop, permanent, perpetuu, statornic, susținut, veșnic, (învechit și regional) mereu, (învechit) neîncontenit, (învechit) neprecurmat, (învechit) nepregetat, (învechit) nepregetător, (învechit) nesăvârșit, (învechit) pururelnic, (regional) necunten. Neîntrerupt, adverb
Sinonime:
continuu, fără întrerupere, fără oprire, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neobosit, neostenit, non-stop, permanent, pururi, veșnic, (învechit și regional) nepristan, (învechit) neapărat, (învechit) nelipsit, (regional) hojma, (regional) necunten.
Opri, verb Sinonime:
a stăvili, a înceta, a curma, a bara, a întrerupe, a stopa, a împiedica, a nu îngădui, a ţine pe loc; a zăbovi, a rămâne undeva, a staţiona; a (se) stăpâni, a (se) înfrâna, a (se) abţine.
Pauză, substantiv feminin Sinonime:
repaus, odihnă, răgaz, recreaţie; întrerupere, suspensie; antract.
Părăsi, verb Sinonime:
a abandona, a renunţa, a lăsa; a evacua; a pleca, a se îndepărta, a abdica; a înceta, a întrerupe, a renunţa; a neglija.
Sacadat (sacadată), adjectiv Sinonime:
cu întreruperi, intermitent; cadenţat.
Sista, verb Sinonime:
a întrerupe, a suspenda, a opri.
Sta, verb Sinonime:
a se opri, a rămâne locului, a poposi, a conteni, a înceta; a nu munci, a se întrerupe, a nu funcţiona, a staţiona, a stagna; a trăi, a vieţui, a locui, a şedea, a fi situat; (popular) a fi, a exista, a se afla, a se petrece, a avea loc; a fi fixat, a atârna; (figurat) a consta, a se limita, a se reduce la; a fi gata să, a fi pe punctul de a, a fi cât pe ce să.
Suspenda, verb Sinonime:
a atârna, a lega de (ceva); (figurat) a întrerupe, a interzice, a opri.
Suspensie, substantiv feminin Sinonime:
întrerupere, oprire.
Zăticni, verb Sinonime:
a împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca; a opri, a întrerupe, a bara, a suspenda.
Avort, substantiv
Sinonime:
(medicină) întrerupere de sarcină, (popular) lepădare, lepădat, pierdere, pierzanie, (regional) străpeală.
Avorta, verb
Sinonime:
(medicină) a întrerupe o sarcină, (popular) a lepăda, (popular) a pierde, (popular) a stârpi, (prin Banat) a copili; (figurat) a eșua; (variantă) a aborta.
Contenire, substantiv
Sinonime:
sfârșit, încetare, întrerupere; (locuțiune adverbială) (fără contenire) neîncetat, mereu.
Curmare, substantiv
Sinonime:
încetare, contenire, întrerupere, oprire, (figurat) stăvilire.
Decroșaj, substantiv
Sinonime:
decroșare, dezangajare, întrerupere.
Discontinuitate, substantiv
Sinonime:
lipsă de continuitate, intermitenţă, întrerupere, sporadicitate, suspensie.
Anacolut, substantiv
Sinonime:
întrerupere, ruptură.
Aposiopeză, substantiv
Sinonime:
reticență; întrerupere a vorbirii.
Strătăia, verb
Sinonime:
a interfera, a intersecta, a încrucişa, a întrerupe, a întretăia, a tăia.
Vacație, substantiv
Sinonime:
întrerupere, (variantă) vacațiune.
Întrerumpere, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
întrerupere.
Întrerumpe, verb
Sinonime:
a întrerupe.
Răsuflet, substantiv
Sinonime:
răsuflare, respiraţie, suflare; întrerupere, pauză, răgaz, repaus scurt.
Hiatus, substantiv
Sinonime:
blanc, carență, cupură, decalaj, discontinuitate, fantă, gol, hiat, interstițiu, întrerupere, lacună, omisiune, pauză, ruptură, spațiu.
Sempitern, adjectiv
Sinonime:
continuu, durabil, etern, fără întrerupere, fix, imortal, imperisabil, imprescriptibil, imuabil, inalterabil, indefectibil, indefinit, indestructibil, infinit, interminabil, invariabil, neîntrerupt, nemuritor, nepieritor, nesfârșit, neuitat, peren, permanent, perpetual, perpetuu, persistent, veșnic, viu.
Debranșa, verb
Sinonime:
a deconecta, a decupla, a întrerupe, a rupe, a suprima un branșament, a tăia.
Opreală, substantiv
Sinonime:
(învechit și popular) arest, arestare, contenire, detențiune, dificultate, frână, greutate, impas, impediment, inconvenient, interdicție, interzicere, încetare, închisoare, întrerupere, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, oprire, piedică, prohibire, prohibiție, proptea, stavilă, (variantă) oprea.
Încontinuu, adverb
Sinonime:
continuu, fără încetare, fără întrerupere, întotdeauna, întruna, mereu, neapărat, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nelipsit, neobosit, neostenit, permanent, perpetuu, pururi, tot timpul, totdeauna, veșnic, (învechit și regional) nepristan, (regional) hojma, (regional) necunten, (variantă) incontinuu.
Proroga, verb
Sinonime:
a amâna, a întârzia, a întrerupe, a prelungi, a retarda, a suspenda, a temporiza.
Moratoriu, substantiv
Sinonime:
amânare, întrerupere, prorogare, prorogație, suspendare.
Intermisiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
intermitență, întrerupere, pauză, relaș, remisiune.
Stază, substantiv
Sinonime:
încetinire, întrerupere, oprire, retenție, stagnare, stagnație.
Sincopă, substantiv
Sinonime:
afereză, cădere, colaps, elipsă, întrerupere, leșin, lipotimie, pauză. Sincopa, verb
Sinonime:
a face o sincopă, a suferi o sincopă.
Sacadă, substantiv
Sinonime:
mișcare bruscă și neregulată, zmucire, zmuncire. Sacada, verb
Sinonime:
a rosti cu întreruperi scurte și regulate, a vorbi sacadat; a scutura, a smuci, a zmuci, a zmunci.
Sacadare, substantiv
Sinonime:
întrerupere, scuturare.
Discontinuare, substantiv
Sinonime:
(ieşit din uz) întrerupere.
Discontinua, verb
Sinonime:
(ieşit din uz) a întrerupe.
Încetare, substantiv
Sinonime:
contenire, curmare, dispariție, întrerupere, oprire, potolire, sfârșit, sistare, stingere, suspendare, terminare, trecere, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) spargere, (învechit) precurmare, (popular) spart.
Pristoi, verb (învechit)
Sinonime:
a conteni, a debarca, a înceta, a întrerupe, a opri, a sta, a zăbovi.
Cuntinământ, substantiv (învechit)
Sinonime:
contenire, încetare, întrerupere, oprire, (învechit) cuntinire, (învechit) cuntinit.
Precurmare, substantiv (învechit)
Sinonime:
curmare, încetare, întrerupere, oprire, potolire.
Prerumpe, verb (învechit)
Sinonime:
a întrerupe, (învechit) a prerupe.
Interupție, substantiv (învechit)
Sinonime:
întrerupere, (învechit) interupțiune.
Stăvilire, substantiv
Sinonime:
barare, curmare, împiedicare, îndiguire, înfrânare, întrerupere, oprire, zăgăzuire.
Stâmpi, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a conteni, a înceta, a întrerupe, a opri, a potoli, a se tâmpi, a slăbi.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Avortare, substantiv
Sinonime:
avort, avortat, întrerupere de sarcină, întrerupere voluntară a sarcinii (IVE); (figurat) eșec, fiasco, insucces, nereușită; (variantă) abortare.
Abortare, substantiv
Sinonime:
avortare, avortat, întrerupere de sarcină.
Lacunar, adjectiv
Sinonime:
cu întreruperi, cu lacune, cu lipsuri, incomplet, insuficient, lacunos, schițat.
