Întreba, verb Sinonime:
a pune întrebări, a interoga, a chestiona, a consulta, a cere sfat; a se interesa, a se informa, a cerceta.
Întrebăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
întrebare.
Întrebuinţa, verb Sinonime:
a folosi, a utiliza, a uza de, a se servi.
Întrebuinţabil, adjectiv
Sinonime:
folosibil, utilizabil.
Întrebuinţare, substantiv
Sinonime:
aplicare, aplicație, atribuție, consum, consumare, consumație, folosință, folosire, menire, practicare, purtare, purtat, servire, utilizare, uz, uzură, (învechit) abuz, (învechit) apucătură, (învechit) întrebuințire, (învechit) obicei, (învechit) obligativitate, (învechit) trebuință, (învechit) uzaj.
Întrebuinţat (întrebuințată), adjectiv Sinonime:
uzat, folosit, utilizat; vechi, învechit, depăşit, demodat.
Întrebuințire, substantiv (învechit)
Sinonime:
întrebuințare.
Intrecământ, substantiv (învechit)
Sinonime:
prisos, rămășiță.
Întrecător, adjectiv
Sinonime:
excedentar, (învechit) prisositor. Întrecător, substantiv (învechit)
Sinonime:
campion, concurent.
Întrecătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
afectare, fasoane, mofturi; mofturos.
Întrece, verb Sinonime:
a depăşi, a o lua înainte, a lăsa în urmă, a exceda; a se alinta, a se copilări, a se izmeni, a face fasoane.
Întrecere, substantiv feminin Sinonime:
concurs, competiţie, confruntare; emulaţie, concurență.
Întreciocni, verb
Sinonime:
a se ciocni, a se izbi, a se lovi, a se tampona, (figurat) a se contrazice.
Întreciocnire, substantiv
Sinonime:
ciocnire, izbire, lovire, tamponare, (figurat) contrazicere.
Întrecleți, verb
Sinonime:
a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a se petrifica.
Întredeschide, verb Sinonime:
a crăpa ușor (ceva).
Întredeschis, adjectiv
Sinonime:
căscat, crăpat, deschis incomplet, deschis pe jumătate, semideschis, semiînchis, (despre ochi) mijit.
Întredeschizătură, substantiv
Sinonime:
crăpătură, întredeschidere.
Întreg (întreagă), adjectiv Sinonime:
neînceput, neatins, neştirbit, neciuntit, intact, nefragmentat.
Întreg-de-ars, substantiv (învechit)
Sinonime:
holocaust.
Întregătate, substantiv (învechit)
Sinonime:
desăvârșire, întregime.
Întregi, verb Sinonime:
a completa, a recompune, a reface.
Întregie, substantiv (învechit)
Sinonime:
întregime, parte întreagă, parte sănătoasă, sănătate, vindecare, (învechit) întregăciune.
Întregime, substantiv feminin
Sinonime:
deplinătate, integritate, întreg, plenitudine, totalitate, (figurat) sănătate, (învechit) întregăciune, (învechit) întregătate, (învechit) întregie, (învechit) întregiune.
Întregire, substantiv
Sinonime:
complement, completare, complinire, împlinire, recompunere, reconstituire, refacere, rotunjire, (rar) reconstituție.
Întregitor, adjectiv
Sinonime:
complementar, subsidiar, suplimentar, (rar) complinitor.
Întrei, verb
Sinonime:
a (se) face de trei ori mai numeros, a (se) tripla, a mări, a spori de trei ori, (învechit) a (se) întrii.
Întreială, substantiv (învechit)
Sinonime:
dare, (învechit și regional) întriială.
Întreiepciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
interjecție.
Întreire, substantiv
Sinonime:
întreit, triplare.
Întrelăsa, verb
Sinonime:
a neglija, a omite, a trece cu vederea.
Întrelăsare, substantiv
Sinonime:
neglijare, omisiune, scăpare, suspensie, trecere cu vederea, uitare.
Întrelinie, substantiv (învechit)
Sinonime:
(muzică) interlinie.
Întrema, verb Sinonime:
a se face bine, a se însănătoşi, a-şi reveni, a se reface, a se îndrepta, a-şi veni în fire, a se înzdrăveni, a se pune pe picioare.
Întrepătrunde, verb
Sinonime:
a se pătrunde reciproc.
Întrepătrundere, substantiv
Sinonime:
interpenetraţie, intricație, îmbucare, osmoză, pătrundere reciprocă, (figurat) amestecare.
Întrepid, adjectiv (învechit)
Sinonime:
curajos, tenace; intrepid.
Intrepid (intrepidă), adjectiv
Sinonime:
brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, semeţ, temerar, tenace, viteaz.
Intrepiditate, substantiv
Sinonime:
bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate, tenacitate. Întrepiditate, substantiv (învechit)
Sinonime:
intrepiditate.
Întreprinde, verb Sinonime:
a se apuca de, a iniţia, a se angaja la, a începe.
Întreprindere, substantiv feminin Sinonime:
fabrică; uzină, combinat.
Întreprinzător (întreprinzătoare), adjectiv Sinonime:
activ, cu iniţiativă, îndrăzneţ, cutezător.
Întrepune, verb
Sinonime:
a (se) așeza între, a interpune, a (se) intercala, a (se) amesteca, a ingera, a (se) introduce.
Întrepus, adjectiv
Sinonime:
așezat între, interpus.
Întrerumpe, verb
Sinonime:
a întrerupe.
Întrerumpere, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
întrerupere.
Întrerupător, substantiv
Sinonime:
buton, comutator, disjunctor, ruptor, şaltăr, (variantă) întreruptor. Întrerupător, adjectiv
Sinonime:
contradictor, contrazicător, întreruptor.
Întrerupe, verb Sinonime:
a opri, a suspenda, a curma, a conteni.
Întrerupere, substantiv
Sinonime:
antract, contenire, curmare, discontinuitate, hiat, intermitență, interstițiu, încetare, oprire, pauză, sistare, suspendare, suspensie, tăcere, (figurat) stăvilire, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) întrerumpere; (întrerupere de sarcină) avort.
Întreruptor, substantiv
Sinonime:
comutator, întrerupător, șaltăr.
Acţiona, verb Sinonime:
a lucra, a activa, a munci, a întreprinde, manipula.
Alimenta, verb Sinonime:
a (se) hrăni, a mânca, a se întreţine, a aproviziona, a furniza, a întreține.
Alimentaţie, substantiv feminin Sinonime:
hrană, mâncare, alimentare, întreţinere, consum, aprovizionare, nutrire.
Aplica, verb Sinonime:
a pune, a aşeza, a fixa, a potrivi, a prinde, a lipi; a folosi, a întrebuinţa, a administra, a pune in practică (ceva). Aplică, substantiv
Sinonime:
aplicație, candelabru, lampă, luminar, plafonieră.
Aplicare, substantiv feminin
Sinonime:
aplicat, fixare, folosire, întrebuințare, potrivire, punere în practică, realizare concretă, utilizare; (figurat) aplecare, aplicație, aptitudine, deprindere, înclinare, predispoziţie, talent.
Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.
Bara, verb Sinonime:
a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.
Bară, substantiv feminin Sinonime:
drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.
Băga, verb Sinonime:
a introduce, a penetra, a face să intre, a vârî; a înfige; a investi, a depune, a angaja; (regional) a se angaja, a se tocmi, a se prinde; (reflexiv) a se amesteca, a interveni.
Bănui, verb Sinonime:
a presupune, a intui, a presimţi, a întrezări; a suspecta; (regional) a regreta, a-i părea rău, a se căi.
Campionat, substantiv neutru Sinonime:
întrecere, confruntare, concurs, competiţie.
Casa, verb
Sinonime:
a anula, a desfiinţa; a scoate din serviciu, a scoate din uz.
Casă, substantiv feminin
Sinonime:
imobil, clădire, locuinţă, cămin, domiciliu, familie, dinastie, neam; întreprindere, firmă; casierie, ghişeu de plăţi; coşmelie. Casa, substantiv articulat
Sinonime:
(astronomie) gemma, perla. Cașa, verb
Sinonime:
a cașera.
Către, prepoziție
Sinonime:
(local) asupra, înspre, la, spre, (învechit) despre, între, supra; (temporal) înspre, spre, (regional) asupra, (învechit) despre, înde; contra, împotriva, pentru.
Cerceta, verb Sinonime:
a examina, a controla, a observa, a analiza, a studia; a investiga, a căuta; a se informa, a iscodi, a spiona, a trage de limbă; a întreba, a chestiona, a ancheta; (popular) a vizita, a vedea.
Chestiona, verb Sinonime:
a întreba, a cere lămuriri, a cere răspuns, a pune întrebări, a interoga.
Chestionar, substantiv neutru
Sinonime:
test, (la plural) întrebări, formular.
Chibzui, verb
Sinonime:
a analiza, a aprecia, a bănui, a cântări, a considera, a consulta, a crede, a cugeta, a cumpăni, a delibera, a dezbate, a discuta, a drămui, a găsi, a gândi, a ghici, a imagina, a închipui, a întrezări, a judeca, a măsura, (învechit) a mândri, a medita, a număra, a opina, a plănui, a presupune, a prevedea, a proiecta, a raționa, a reflecta, (învechit) a rezona, (învechit) a semui, a sfătui, a socoti, a ști, a visa, (învechit și regional) a sămălui, (învechit) a cunoaște, (învechit) a meditarisi, (livresc) a pertracta, (popular) a chiti.
Colocviu, substantiv neutru Sinonime:
convorbire, discuţie, întrevedere, schimb de opinii.
Companie, substantiv feminin
Sinonime:
tovărăşie, însoţire, grup; anturaj; (damă de companie) escortă; adunare, congres, miting, dumă, reuniune; cortegiu, echipaj; armată, batalion, trupă, unitate, (termen militar) (învechit şi popular) roată; asociație, societate, întreprindere; (expresie) (a ține companie) a acompania.
Competiţie, substantiv feminin
Sinonime:
concurs, gală, întrecere, provocare; campionat, cupă, eveniment, joc, luptă, meci, partidă.
Complement, substantiv neutru
Sinonime:
adaos, addendum, anexă, apendice, în plus, întregire, complinire, completare, codicil, post-scriptum, primă, extensie, supliment; (gramatică) obiect; (biologie) alexină.
Complet (completă), adjectiv Sinonime:
întreg, completat, atotcuprinzător, exhaustiv, deplin.
Completa, verb Sinonime:
a întregi, a împlini, a satisface, a complini.
Completare, substantiv feminin
Sinonime:
adăugire, întregire, adaos; împlinire, rotunjire, complinire, complement; scurt metraj.
Complini, verb
Sinonime:
a completa, a împlini, a întregi, a rotunji; (gramatică) a determina.
Comutator, substantiv neutru Sinonime:
întrerupător, şaltăr.
Concura, verb Sinonime:
a se întrece, a se confrunta, a rivaliza, a fi în concurență.
Concurenţă, substantiv feminin Sinonime:
întrecere, concurs, competiţie, rivalitate.
Concurs, substantiv neutru
Sinonime:
acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.
Confrunta, verb
Sinonime:
a colaționa, a compara, a pune faţă în faţă, a se înfrunta, a se întâlni, a se întrece, a verifica, (învechit) a protocoli, (învechit) a semui.
Confruntare, substantiv feminin Sinonime:
concurs, competiție, întrecere, punere faţă în faţă; conflict, înfruntare, război.
Consulta, verb
Sinonime:
a cere sfat, a întreba, a chestiona; a cerceta, a căuta, a parcurge, a citi; a examina, a vedea, a se sfătui, (rar) a se consfătui, (învechit şi popular) a se chibzui, (Moldova) a se cislui, (învechit, în Transilvania) a se divăni.
Consuma, verb
Sinonime:
a întrebuința, a folosi, a utiliza; a mânca, a îngurgita; a nimici, a distruge; a se istovi, a se obosi, a se slei; (învechit) a metahirisi; a pierde; a bea; a cheltui; (figurat) a înghiţi; a intra, a merge; a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (regional) a (se) găti, (figurat) a (se) topi; a zbuciuma, a chinui.
Conteni, verb
Sinonime:
a înceta, a se linişti, a se opri, a se sfârşi, a (se) termina, a se întrerupe, a se curma, a se potoli, a sta, (învechit şi popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma.
Conversa, verb Sinonime:
a discuta, a convorbi, a se întreţine; a dialoga.
Covârşi, verb
Sinonime:
a depăşi, a(-l) copleși, a întrece, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi; (figurat) a învinge.
Crăpa, verb
Sinonime:
a se desface, a se deșira, a se despica, a plesni, a se întredeschide, a se sparge, a se fisura; (figurat) a muri, a deceda, a sucomba; a se stinge.
Crăpătură, substantiv feminin
Sinonime:
căscătură, ciobitură, ciocnitură, crachelură, crăpare, crăpăturică, crestătură, crevasă, deschizătură, despicătură, diaclază, fantă, fisură, gaură, gelivură, incizură, întredeschidere, întredeschizătură, lezardă, plesnitură, riz, ruptură, săpătură, scizură, spărtură, spintecătură, tăietură, (învechit) spărgătură, (învechit) spărsătură, (regional) hârtop, (regional) pleasnă, (regional) ștezură, (variantă) crepătură.
Cruce, substantiv feminin
Sinonime:
răscruce, răspântie, întretăiere, intersecţie, creştinism, ghindă, încrucişare, jumătate, lambă, spatie, treflă, vătrai, troiţă, cercevea; (tehnică) (regional) strup, strupalnic, ceatlău, (regional) flântar, măgăriţă, răscol, scară, (Moldova, Transilvania şi Banat) feleherţ, (Moldova şi Transilvania) spiţă, (Transilvania) tecărău; (tehnică) (crucea dinainte) (regional) cântar, cumpănă, scară; (crucea dinapoi) (regional) brăcinar, brănişor, coardă, iuhă, lehă, splină; (tehnică) (regional) bot, botniţă, hobot, obad, opleniţă; bulfeu; aripă; (botanică) (crucea-pământului) brânca-ursului, (învechit şi regional) sclipeţ, (regional) laba-ursului, talpa-ursului, fierea-pământului, piedicuţă, potroacă, ţintaură; (crucea-voinicului) pojarniţă, popilnic, rostopască, sunătoare, trei-răi; (articulat; constelație din emisfera nordică)
delfinul, lebăda; (crucea-pâinii) pristolnic, teişor; (crucea-salelor) sacrum. Cruce, adverb
Sinonime:
cruciş.
Cruciş (crucişă), adjectiv Sinonime:
şașiu; întretăiat.
Cultiva, verb
Sinonime:
a (se) instrui, a citi, a crește, a deveni cult, a educa, a îngriji și a recolta, a întreține, a învăța, a lucra (pământul), a planta, a practica (pamfletul), a se civiliza, a se rafina, a se stila, a semăna, a-(și) îmbogăți spiritul, a-și îmbogăți cunoștințele, (figurat) a dezvolta, (figurat) a face să crească, (figurat) a face să se dezvolte, (figurat) a se ciopli, (figurat) a se cizela, (figurat) a se ocupa cu râvnă de ceva, (figurat) a se ocupa sârguitor, (figurat) a se subția, (figurat) a se șlefui, (învechit și figurat) a se roade, (învechit) a se politici, (variantă) a cultivi.
Cumplit (cumplită), adjectiv
Sinonime:
groaznic, teribil, îngrozitor; (figurat) foarte tare, mult, complet, deplin, integral, întreg, total, rău, înverşunat, aprig, înfiorător, înfricoşător, nebun, sălbatic, violent, atroce, colosal, extraordinar,
fenomenal, formidabil, grozav, infernal, înspăimântător, năprasnic, straşnic, (Transilvania) pogan, (figurat) îndrăcit, turbat; avar, calic, zgârcit.
Curaj, substantiv neutru
Sinonime:
îndrăzneală, temeritate, cutezanţă, vitejie, bărbăţie, bravură, dârzenie, încumetare, neînfricare, semeţie, (livresc) intrepiditate, petulanţă, (rar) cutezare, (popular şi familiar) suflet, (popular) inimă, voinicie, (învechit) dârzie, îndrăznire, mărinimie, semeţire, (grecism învechit) taros.
Curajos (curajoasă), adjectiv
Sinonime:
îndrăzneţ, cutezător, temerar, voinic, viteaz, brav, dârz, inimos, neînfricat, semeţ, (livresc) intrepid, petulant, (rar) bărbat, (învechit) hrăbor, neînfricoşat, bărbătesc, vitejesc, (regional) bărbătos.
Curma, verb
Sinonime:
a opri, a întrerupe, a pune capăt, a încheia, a suprima, a înceta, (figurat) a reteza, a stăvili, (figurat) a rupe, a tăia. Curmă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
ascuțiș, tăiș. Curma, substantiv
Sinonime:
(botanică) curmală, (învechit) finică.
Curmat (curmată), adjectiv Sinonime:
legat, strâns, strangulat; oprit, întrerupt, suprimat.
Cutezător (cutezătoare), adjectiv
Sinonime:
brav, curajos, cutezant, dârz, inimos, intrepid, îndrăzneț, neînfricat, petulant, semeț, temerar, viteaz, vulturesc, (învechit și popular) voinic, (învechit) hrăbor, (învechit) îndrăznitor, (învechit) neînfricoșat, (rar) bărbat.
Deconecta, verb Sinonime:
a întrerupe, a suprima; a se odihni, a se reface, a se recrea.
Decupla, verb
Sinonime:
a dezlega, a deconecta, a desface, a întrerupe.
Deplin (deplină), adjectiv
Sinonime:
tot, întreg, complet, desăvârşit, perfect, împlinit, total, absolut, integral, (livresc) plenar, (învechit) cumplit, nemărginit.
Deplinătate, substantiv feminin
Sinonime:
desăvârșire, dezvoltare completă, integritate, întregime, perfecțiune, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, (învechit) plineală.