Înstrăina, verb
Sinonime:
a aliena, a emigra, a expatria, a fura, a lua pe ascuns și pe nedrept, a pierde afecțiunea, a pleca, a pribegi, a se depărta, a se dezrădăcina, a se exila, a se îndepărta (sufletește), a străina, a sustrage, a transmite (prin vânzare) un drept, a-şi însuşi, a-și părăsi familia, a-și părăsi locul de naștere, a-și părăsi locul de reședință, (variantă) a (se) înstreina.
Înstrăinare, substantiv
Sinonime:
alienare, emigrare, emigrație, exil, expatriere, furt, indiferență, îndepărtare, pribegie, răceală, răcire (a relațiilor), (variantă) înstreinare.
Înstrăinat, adjectiv
Sinonime:
alienat, depărtat, exilat, expatriat, izolat, îndepărtat, neospitalier, neprietenos, neprimitor, plecat de acasă, străin, (figurat) dezrădăcinat, (variantă) înstreinat. Înstrăinat, substantiv
Sinonime:
înstrăinare, (variantă) înstreinat.
Înstrăinătate, substantiv (învechit)
Sinonime:
ședere în străinătate, (variantă) înstreinătate.
Înstrăinător, adjectiv
Sinonime:
înstreinător.
Aliena, verb Sinonime:
a înstrăina; a transfera, a preda; (figurat) a se sminti, a înnebuni, a se ţicni, a se prosti.
Alienație, substantiv feminin
Sinonime:
abalienare, alienare (mintală), arierație, boală mintală, cretinism, debilitate mintală, demență, folie, nebunie, prosteală, sminteală, smintire, țicneală, (familiar) căpială, (figurat) rătăcire, (figurat) scrânteală, (figurat) țăcăneală, (învechit și regional) smintă, (juridic) alienare, (juridic) înstrăinare, (Moldova) zăluzeală, (Moldova) zăluzie, (Moldova) zărgheală, (Moldova) zărghenie, (popular) nebuneală, (prin Bucovina) sălteală, (Transilvania, Maramureș și Banat) bolânzie, (variantă) alienațiune.
Băjenar, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
fugar, pribeag, refugiat, fugit, evadat; emigrant, înstrăinat.
Băjenie, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
bejenie, fugă, pribegie, refugiere, băjenărie; emigrare, înstrăinare; (la plural) şiruri, coloane, cârduri, rânduri-rânduri.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Emigra, verb
Sinonime:
a se expatria, a se exila, a pleca, a pribegi, (învechit şi livresc) a se desţăra, (învechit) a se înstrăina.
Exila, verb Sinonime:
a se surghiuni, a se îndepărta (din ţară), a emigra, a se înstrăina, a pribegi; a se izola, a se retrage.
Exilat (exilată), adjectiv
Sinonime:
expatriat, surghiunit, plecat, îndepărtat, pribeag, înstrăinat, emigrant; retras, izolat, singuratic, alungat, gonit, izgonit, proscris, (livresc) relegat, (învechit) surghiun; (învechit) conesilat, (învechit) conexilat.
Pribegi, verb
Sinonime:
a emigra, a fi pribeag, a fugi, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a se duce prin străini, a se exila, a se expatria, a se refugia, a trăi în pribegie, a umbla de colo până acolo, a vagabonda, (învechit) a băjenări, (învechit) a băjeni, (învechit) a prebegi, (învechit) a pribăgi, (învechit) a pribeji, (învechit) a pripăgi, (învechit) a pripăji, (învechit) a se înstrăina, (prin Moldova) a bădădăi, (regional) a horhăi.
Pribegie, substantiv feminin
Sinonime:
emigrare, emigraţie, exil, exilare, expatriere, fugă, hoinăreală, pribegire, proscriere, proscripție, rătăcire, refugiu, surghiun, surghiunire, vagabondaj, vagabondare, (învechit) băjenărie, (învechit) băjenărit, (învechit) băjenie, (învechit) băjenire, (învechit) băjenit, (învechit) haiducie, (învechit) înstrăinare, (învechit) străinătate, (învechit) surghiunie, (învechit) surgunlâc, (învechit) urgie, (învechit) zatocenie, (regional) pribăgie.
Răzleţ (răzleață), adjectiv Sinonime:
izolat, rătăcit, însingurat, înstrăinat, îndepărtat, pribeag.
Străin (străină), adjectiv
Sinonime:
alogen, alohton, apatrid, bizar, ciudat, curios, depărtat, emigrant, excentric, exotic, exterior, extern, extravagant, extrinsec, fantasmagoric, fantezist, heterogen, indiferent, inexplicabil, inexplorat, insolit, izolat, înstrăinat, năstrușnic, necunoscut, nenațional, neobișnuit, neromânesc, original, paradoxal, pribeag, pripășit, refugiat, rezident, singular, stingher, straniu, venetic, (figurat) dezrădăcinat, (învechit) nemernic, (învechit) varvar, (învechit) venit, (popular) strein, (slavonism învechit) proidit.
Surghiun, substantiv neutru Sinonime:
exil, izgonire, îndepărtare, pribegie, înstrăinare; izolare, singurătate.
Vinde, verb
Sinonime:
a da (contra cost; pe bani), a adjudeca, a atribui, a aliena, a ceda, a cesiona, a înstrăina, a lichida, a transmite, a preda; (figurat) a trăda, a pârî, a denunţa, a sacrifica; a se prostitua, a fi corupt, a fi imoral.
Alienare, substantiv
Sinonime:
abalienare, alienație, arierație, boală mintală, cretinism, debilitate mintală, demență, folie, nebunie, prosteală, sminteală, smintire, țicneală, (familiar) căpială, (figurat) rătăcire, (figurat) scrânteală, (figurat) țăcăneală, (învechit și regional) smintă, (juridic) alienație, (juridic) cedare, (juridic) înstrăinare, (Moldova) zăluzeală, (Moldova) zăluzie, (Moldova) zărgheală, (Moldova) zărghenie, (popular) nebuneală, (prin Bucovina) sălteală, (Transilvania, Maramureș și Banat) bolânzie.
Alienat, adjectiv și substantiv
Sinonime:
(adjectiv) înstrăinat; (adjectiv, substantiv) nebun.
Cesiune, substantiv
Sinonime:
alienare, donație, înstrăinare, transfer; bun cesionat.
Depărta, verb
Sinonime:
a (se) dezlipi, a (se) îndepărta, a trimite la distanță, a ține la distanță, a spaţia, a scoate, a izgoni, a se înstrăina, a alunga; a se abate, a devia.
Dezrădăcinare, substantiv
Sinonime:
înstrăinare; (livresc) eradicare.
Dezrădăcinat, adjectiv
Sinonime:
înstrăinat, străin.
Emigrare, substantiv
Sinonime:
băjenie, emigraţie, expatriere, exod, pribegie, (învechit şi livresc) desţărare, (învechit) înstrăinare.
Prodit, adjectiv
Sinonime:
înstrăinat, străin, pribeag; nevoiaș.
Haini, verb
Sinonime:
a hăini, a trăda, a vinde; a pribegi, a se înstrăina; a deveni hain, a se înrăi; (învechit) a-și călca jurământul.
Alienabil, adjectiv
Sinonime:
(termen juridic) cumpărabil, înstrăinabil, negociabil, transferabil, vandabil.
Postâmpi, verb
Sinonime:
(învechit) a pleca, a se apropia, a se îndepărta, a se îndrepta, a veni în grabă, (figurat) a se înstrăina, (învechit) a ostâmpi.
Rinoceriza, verb
Sinonime:
a (se) abrutiza, a (se) depersonaliza, a (se) înstrăina.
Astreinat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
înstrăinat. Astreinat, substantiv (învechit)
Sinonime:
înstrăinare.
Denaturalizare, substantiv
Sinonime:
denaturalizat, (învechit) denaturalizație, înstrăinare.
Prisleși, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) strămuta, a emigra, a se înstrăina, a se stabili în altă parte, (variantă) a (se) prișleși.
Depeiza, verb
Sinonime:
a (se) dezorienta, a (se) dezrădăcina, a (se) exila, a (se) îndepărta de origine, a (se) însingura, a (se) înstrăina.
Depeizare, substantiv
Sinonime:
depeizat, dezorientare, dezrădăcinare, exilare, îndepărtare (de origine), înstrăinare.
Hainire, substantiv
Sinonime:
hainit, înrăutățire, înstrăinare, lepădare, răzvrătire, (învechit) trădare.
Străina, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a (se) înstrăina.
Străinat, adjectiv (regional)
Sinonime:
înstrăinat, înstreinat.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Străinare, substantiv
Sinonime:
înstrăinare, înstrăinat, înstreinare.
Abalienațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
(dreptul roman) alienare, alienație, înstrăinare.
Abaliena, verb (învechit)
Sinonime:
(dreptul roman) a aliena, a înstrăina.
