Înrudire, substantiv
Sinonime:
afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, cumetrire, încuscrire, încuscrit, potriveală, potrivire, rudenie, similaritate, similitudine, (învechit și regional) nemotenie, (învechit și regional) rudire, (învechit și regional) semuială, (învechit) potroz, (învechit) semănare, (învechit) semănătură, (învechit) semuire, (Moldova și Bucovina) înnemurire, (regional) nemușug, (regional) semeniș.
Înrudit (înrudită), adjectiv
Sinonime:
analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, încuscrit, înnemurit, înrubedenit, similar, (învechit) asemănat, (învechit) podobnic, (învechit) semănător, (livresc) adiacent.
Asemănare, substantiv feminin
Sinonime:
afinitate, analogie, apropiere, asemuire, comparare, comparație, concordanță, consimilitudine, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, simetrie, similaritate, similitudine, (învechit și regional) semuială, (învechit) asemănătură, (învechit) chip, (învechit) nivelare, (învechit) potrivă, (învechit) potroz, (învechit) semănare, (învechit) semănătură, (învechit) semuire, (popular) asemăluire, (regional) semeniș; (variante) (învechit) asămănare, (învechit) sămănare, (regional) asămânare.
Cumetrie, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
botez, chef, masă, ospăț, petrecere; intimitate, încredere, înrudire spirituală; (regional) cumătrie.
Filiaţie, substantiv feminin
Sinonime:
ascendență, cognațiune, consanguinitate, consangvinitate, descendenţă, filiațiune, genealogie, înrudire, posteritate.
Genealogie, substantiv feminin
Sinonime:
arbore genealogic, ascendenţă, înrudire, (învechit) spiţă.
Rubedenie, substantiv feminin Sinonime:
înrudire, rudenie, neam, familie.
Adelfoparazitism, substantiv neutru
Sinonime:
(botanică) parazitare pe plante gazde înrudite.
Afinitate, substantiv feminin
Sinonime:
potrivire, asemănare, apropiere; înrudire.
Consangvin, adjectiv
Sinonime:
consângean, înrudit.
Consangvinitate, substantiv
Sinonime:
consanguinitate, endogamie, filiație, înrudire de sânge.
Confratern, adjectiv
Sinonime:
înrudit.
Semuială, substantiv
Sinonime:
afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine.
Semuire, substantiv
Sinonime:
afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine.
Podobnic, adjectiv
Sinonime:
(învechit) analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar; (figurat) ales, împodobit.
Nemuşug, substantiv
Sinonime:
(regional) înrudire, legătură de familie, neam, rubedenie, rudă, rudenie.
Potroz, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
afinitate, analogie, apropiere, asemănare, aspect, chip, concordanță, corespondență, formă, fotografie, înfățișare, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine.
Nemotenie, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
bocitoare; înrudire, neam, rubedenie, rudă, rudenie.
Încumetri, verb (popular)
Sinonime:
a contracta înrudire spirituală, a deveni cumetri, a se cumetri, a se înrudi prin cumetrie.
Semănător, adjectiv
Sinonime:
analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar; popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.
Nemoti, verb (învechit)
Sinonime:
a se înrudi.
Înnemurire, substantiv (regional)
Sinonime:
imortalizare, înrudire.
Înnemuri, verb (învechit)
Sinonime:
a deveni neam, a eterniza, a face nemuritor, a fi neam, a imortaliza, a perpetua, a se înrudi.
Similaritate, substantiv
Sinonime:
adecvație, afinitate, analogie, apropiere, asemănare, comparabilitate, concordanță, corespondență, înrudire, paralelism, paritate, potriveală, potrivire, similitudine, (învechit și regional) semuială, (învechit) potroz, (învechit) semănare, (învechit) semănătură, (învechit) semuire, (regional) semeniș.
Omofilie, substantiv (învechit)
Sinonime:
înrudire.
Încuscrire, substantiv
Sinonime:
încuscrit, înrudire (prin alianță).
Înrubedenit, adjectiv
Sinonime:
înrudit, înrubedit.
Înrubedit, adjectiv
Sinonime:
înrudit, înrubedenit.
Înnemurit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
înrudit.
Cognațiune, substantiv
Sinonime:
(dreptul roman) înrudire naturală.
