Înnebuni, verb Sinonime:
a scoate din minţi, a-şi pierde minţile, a nu mai fi în toate minţile, a se țicni.
Înnebunit (înnebunită), adjectiv Sinonime:
nebun, scos din minţi, ţicnit, aiurit, zurliu, stricat la cap; zăpăcit, uluit.
Aliena, verb Sinonime:
a înstrăina; a transfera, a preda; (figurat) a se sminti, a înnebuni, a se ţicni, a se prosti.
Apucat (apucată), adjectiv
Sinonime:
agățat, alienat, dement, descreierat, epileptic, furios, înnebunit, luat, năbădăios, nebun, prins, smintit, surprins de, turbat, țicnit, (învechit) atacat, (învechit) moștenit, (popular) făcut pe fugă.
Căpia, verb Sinonime:
a înnebuni, a se zăpăci, a se ţicni, a se scrânti, a-şi pierde minţile; a pierde măsura.
Deraia, verb Sinonime:
a ieşi din drum; (figurat) a înnebuni, a se sminti, a divaga, a bate câmpii, a devia.
Deşucheat (deşucheată), adjectiv
Sinonime:
nebun, smintit, ţicnit; dezmăţat, destrăbălat, deşănţat, aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu, alienat, dement, descreierat, înnebunit.
Rătăci, verb Sinonime:
a se pierde, a se răzleţi, a pierde drumul; a-şi pierde mintea, a înnebuni, a deveni nebun; a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi; a hoinări, a colinda, a pribegi, a vagabonda, a umbla în neştire, a umbla brambura.
Rătuti, verb (popular) Sinonime:
a se zăpăci, a-şi pierde capul, a înnebuni.
Sminti, verb Sinonime:
a-şi pierde minţile, a înnebuni; a înşela, a păcăli; a greşi; a clinti, a deplasa; a strica, a vătăma; (popular) a răstălmăci, a altera.
Ţicni, verb Sinonime:
a se sminti, a se zăpăci, a înnebuni, a-şi pierde mintea, a se ţăcăni, a se prosti.
Zălud (zăludă), adjectiv Sinonime:
smintit, zărghit, ţicnit, nebun, zăpăcit, înnebunit, tulburat, năucit; naiv, nepriceput, neserios, uşuratic; prost, tembel, tâmpit.
Înspăimânta, verb
Sinonime:
a îngrozi, a speria, a înnebuni, a intimida, a terifia, a teroriza.
Căpiat, adjectiv și substantiv
Sinonime:
alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
Demențial, adjectiv
Sinonime:
(figurat și familiar) abracadabrant, anormal, dement, derezonabil, extraordinar, fenomenal, halucinant, înnebunitor, maniac, nebun, nebunesc, paranoic, smintit.
Deşucheat, substantiv
Sinonime:
alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, obscen, smintit, ţicnit.
Exasperant, adjectiv
Sinonime:
agasant, contrariant, crispant, enervant, insuportabil, iritant, înnebunitor, obsedant, oripilant.
Orbit, adjectiv
Sinonime:
lipsit de vedere, cu vederea slăbită; (la figurat) cu mintea întunecată, fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit; fermecat, fascinat, uluit.
Turlăci, verb
Sinonime:
a ajunge turlac, a deveni beat, a înnebuni, a se ameți de băutură, a se chercheli, a se îmbăta, a se scrânti, a se turmenta, a se zăpăci.
Afolat, adjectiv
Sinonime:
bulversat, ieșit din minți, înfricoșat, înnebunit, înspăimântat, terifiat, terorizat.
Pălăurat, adjectiv și substantiv
Sinonime:
alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
Primit, adjectiv
Sinonime:
admis, găzduit, recepţionat; alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
Întoarcere, substantiv
Sinonime:
adresare, arătură de toamnă, atragere (de partea cuiva), castrare, cârmire, desfacere, îmbrăcare pe dos, înapoiere, întors, întorsătură, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, jugănire, jugănit, mucezire (a fânului), rambursare, răsturnare, răsucire, recidivă, reflectare, reflexie, repercutare, restituire, retragere, retur, revenire, rotație, rotire, rotit, scopire, scopit, sterilizare, sucire, umezire (a tutunului), venire, (învechit) interpretare, (învechit) îndepărtare, (învechit) înnebunire, (învechit) răsfrângere, (învechit) refuz, (învechit) schimbare, (învechit) transformare, (învechit; figurat) convertire, (învechit; figurat) îndreptare, (popular) înturnare, (popular) înturnat, (popular) micșorare, (popular) rotitură, (popular) rotocol.
Opăci, verb (regional)
Sinonime:
a buimăci, a conduce o plută, a deruta, a domoli, a induce în eroare, a împiedica, a înnebuni, a (se) liniști, a năuci, a necăji, a obosi, a opri (în loc), a (se) poci, a potoli, a reține, a se istovi, a se schimonosi, a stingheri, a urâți, a zăpăci, a-și ieși din minți, (învechit) a ispiti.
Opăcire, substantiv
Sinonime:
buimăcire, derutare, inducere în eroare, ispitire, înnebunire, necăjire, potolire, reținere; întunecime, opacitate.
Sona, verb
Sinonime:
a înnebuni, a se aliena, a se sminti, a se țicni, a-și pierde judecata.
Sonat, adjectiv și substantiv
Sinonime:
alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, prost, smintit, trăsnit, țicnit, zăpăcit.
Zărghi, verb (regional)
Sinonime:
a înnebuni, a se aliena, a se sminti, a se țicni, (cu sens atenuat) a se zăpăci.
Sturluiba, verb (regional)
Sinonime:
a înnebuni, a se aliena, a se sminti, a se țăcăni, a se țicni, a se zăpăci, a-și pierde capul, a-și pierde rațiunea, (variantă) a struluba, (variantă) a sturluba.
Zăluzit, adjectiv (regional)
Sinonime:
alienat, dement, descreierat, înnebunit, năucit, nebun, smintit, țicnit, (popular) zălud.
Nebuni, verb
Sinonime:
a corupe, a înnebuni, a se zăpăci, (învechit) a se înfuria, (învechit) a se răzvrăti.
Nebunire, substantiv (popular)
Sinonime:
înnebunire, prostire, zăpăcire, (învechit) înfuriere, (învechit) răzvrătire, (popular) corupere.
Nebunit, adjectiv
Sinonime:
corupt, înnebunit, nebun, prostit, zăpăcit, (învechit) înfuriat, (învechit) răzvrătit.
Îndrăci, verb
Sinonime:
a (se) înfuria, a (se) înrăi, a (se) mânia, a înnebuni.
