Înghiţi, verb Sinonime:
a mânca, a se hrăni; (figurat) a mistui, a absorbi, a face să dispară.
Înghiţitoare, substantiv feminin Sinonime:
gâtlej, gâtiţă.
Înghiţitură, substantiv feminin Sinonime:
îmbucătură, duşcă, o gură de (ceva).
Absorbi, verb Sinonime:
a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.
Bea, verb Sinonime:
a consuma, a înghiţi, a sorbi, a ingurgita; a uda; (figurat) a cheltui, a risipi, a toca, a prăpădi.
Beregată, substantiv feminin Sinonime:
laringe, înghiţitoare, gâtlej.
Cheltui, verb
Sinonime:
a arunca, a azvârli, a irosi, a împrăştia, a prăpădi, a risipi, a zvârli, a pierde, (livresc) a prodiga, (învechit şi regional) a prăda, (regional) a mătrăşi, a părădui, (Transilvania) a spesa, (învechit) a răşchira, (grecism învechit) a afierosi, (figurat) a înghiţi, a mânca, a păpa, a toca; a consuma; a desface, a plasa, a vinde.
Consuma, verb
Sinonime:
a întrebuința, a folosi, a utiliza; a mânca, a îngurgita; a nimici, a distruge; a se istovi, a se obosi, a se slei; (învechit) a metahirisi; a pierde; a bea; a cheltui; (figurat) a înghiţi; a intra, a merge; a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (regional) a (se) găti, (figurat) a (se) topi; a zbuciuma, a chinui.
Devora, verb Sinonime:
a mânca, a înghiţi, a consuma, a mistui.
Faringe, substantiv neutru
Sinonime:
beregată, gâtlej, (popular) înghiţitoare.
Gâtlej, substantiv neutru
Sinonime:
beregată, esofag, gât, guşter, înghițitoare, laringe, (învechit) grumaz, (regional şi familiar) guşă, (regional) gâtiţă.
Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Inhala, verb
Sinonime:
a aspira, a inspira, a înghiţi, a trage.
Îmbuca, verb Sinonime:
a mânca, a se hrăni, a înfuleca, a înghiţi; a se îmbina, a se ajusta, a se potrivi.
Îmbucătură, substantiv feminin Sinonime:
înghiţitură, dumicat.
Înfuleca, verb Sinonime:
a mânca lacom, a înghiţi mult, a se îndopa.
Mânca, verb Sinonime:
a mesteca, a înghiţi; a se hrăni, a se alimenta; (figurat) a omite, a lua; (figurat) a nimici, a răpune, a distruge, a prăpădi; a pişca, a ciupi, a roade, a măcina.
Sorbi, verb Sinonime:
a absorbi, a suge, a înghiţi; (figurat) a preocupa, a captiva, a reţine.
Sorbitură, substantiv feminin Sinonime:
sorbire, înghiţitură, duşcă; (regional) zeamă, supă, ciorbă.
Topi, verb Sinonime:
a lichefia, a muia; (figurat) a potoli, a înduioşa, a îndupleca; a dizolva, a amesteca; a consuma, a înghiţi; a mistui; (figurat) a slăbi, a vlăgui, a usca, a istovi.
Trage, verb Sinonime:
a smulge, a scoate, a extrage; a duce, a târî, a mişca; a poposi, a se opri, a se instala, a se caza; a tinde, a aspira, a se îndrepta; a îndura, a pătimi, a suporta; a sorbi, a înghiţi, a bea; a trasa, a marca, a desena, a contura; a ţinti, a descărca arma; a sufla, a bate vântul.
Gât, substantiv neutru
Sinonime:
duşcă, gâtlan, gâtlej, grumaz, înghițitură, măsea, tub, țeavă, (popular) junghetură, (regional şi familiar) guşă, (regional) bucea, burlui; înfumurare, trufie, vanitate.
Absorbit (absorbită), adjectiv
Sinonime:
supt, înghițit, încorporat; (figurat) adâncit, preocupat, captivat.
Buşcă, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.
Deglutiţie, substantiv
Sinonime:
absorbție, digestie, ingestie, înghiţire, ruminație.
Digerat, adjectiv
Sinonime:
mistuit; înghițit.
Dumicat, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.
Duşcă, substantiv
Sinonime:
gât, gură, înghiţitură, sorbitură, (Transilvania) scopot.
Scopot, substantiv
Sinonime:
depărtare, distanţă, duşcă, gât, gură, interval, înghiţitură, răstimp, sorbitură, spaţiu, timp.
Gâlgâi, verb
Sinonime:
a face gâl-gâl, a bolborosi, a sorbi cu înghițituri mari și zgomotoase.
Ingera, verb
Sinonime:
a înghiţi, (livresc) a ingurgita; a interfera.
Ingerare, substantiv
Sinonime:
ingestie, ingurgitare, înghiţire.
Ingestie, substantiv
Sinonime:
absorbție, consumație, deglutiție, digestie, ingerare, ingurgitație, înghiţire.
Ingurgita, verb
Sinonime:
a ingera, a înghiţi, (variantă) a îngurgita.
Ingurgitare, substantiv
Sinonime:
ingerare, ingurgitație, înghiţire, (variantă) îngurgitare.
Ingestiune, substantiv
Sinonime:
alimentație, absorbție, consumație, deglutiție, digestie, digestiune, ingerare, ingestie, ingurgitație, înghițire.
Fagocita, verb
Sinonime:
a absorbi, a devora, a înghiți, a îngloba.
Muşcătură, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghițitură, (popular) dumicat, (prin Transilvania) bușcă; înțepătură, usturime; (botanică) muşcată.
Disfagie, substantiv
Sinonime:
(medicină) greutate la înghițit.
Laringe, substantiv
Sinonime:
(anatomie) beregată, cutie vocală, gâtlej, înghițitoare, (regional) gâtiță; (variante învechite) laring, laringa, larings, larinx.
