Înghiţi, verb
Sinonime: a mânca, a se hrăni; (figurat) a mistui, a absorbi, a face să dispară.  Înghiţitoare, substantiv feminin
Sinonime: gâtlej, gâtiţă.  Înghiţitură, substantiv feminin
Sinonime: îmbucătură, duşcă, o gură de (ceva).  

---

Absorbi, verb
Sinonime: a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.  Bea, verb
Sinonime: a consuma, a înghiţi, a sorbi, a ingurgita; a uda; (figurat) a cheltui, a risipi, a toca, a prăpădi.  Beregată, substantiv feminin
Sinonime: laringe, înghiţitoare, gâtlej.  Cheltui, verb
Sinonime: a arunca, a azvârli, a irosi, a împrăştia, a prăpădi, a risipi, a zvârli, a pierde, (livresc) a prodiga, (învechit şi regional) a prăda, (regional) a mătrăşi, a părădui, (Transilvania) a spesa, (învechit) a răşchira, (grecism învechit) a afierosi, (figurat) a înghiţi, a mânca, a păpa, a toca; a consuma; a desface, a plasa, a vinde.  Consuma, verb
Sinonime: a întrebuința, a folosi, a utiliza; a mânca, a îngurgita; a nimici, a distruge; a se istovi, a se obosi, a se slei; (învechit) a metahirisi; a pierde; a bea; a cheltui; (figurat) a înghiţi; a intra, a merge; a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (regional) a (se) găti, (figurat) a (se) topi; a zbuciuma, a chinui.  Devora, verb
Sinonime: a mânca, a înghiţi, a consuma, a mistui.  Faringe, substantiv neutru
Sinonime: beregată, gâtlej, (popular) înghiţitoare.  Gâtlej, substantiv neutru
Sinonime: beregată, esofag, gât, guşter, înghițitoare, laringe, (învechit) grumaz, (regional şi familiar) guşă, (regional) gâtiţă.  Gură, substantiv feminin
Sinonime: afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.  Inhala, verb
Sinonime: a aspira, a inspira, a înghiţi, a trage.  Îmbuca, verb
Sinonime: a mânca, a se hrăni, a înfuleca, a înghiţi; a se îmbina, a se ajusta, a se potrivi.  Îmbucătură, substantiv feminin
Sinonime: înghiţitură, dumicat.  Înfuleca, verb
Sinonime: a mânca lacom, a înghiţi mult, a se îndopa.  Mânca, verb
Sinonime: a mesteca, a înghiţi; a se hrăni, a se alimenta; (figurat) a omite, a lua; (figurat) a nimici, a răpune, a distruge, a prăpădi; a pişca, a ciupi, a roade, a măcina.  Sorbi, verb
Sinonime: a absorbi, a suge, a înghiţi; (figurat) a preocupa, a captiva, a reţine.  Sorbitură, substantiv feminin
Sinonime: sorbire, înghiţitură, duşcă; (regional) zeamă, supă, ciorbă.  Topi, verb
Sinonime: a lichefia, a muia; (figurat) a potoli, a înduioşa, a îndupleca; a dizolva, a amesteca; a consuma, a înghiţi; a mistui; (figurat) a slăbi, a vlăgui, a usca, a istovi.  Trage, verb
Sinonime: a smulge, a scoate, a extrage; a duce, a târî, a mişca; a poposi, a se opri, a se instala, a se caza; a tinde, a aspira, a se îndrepta; a îndura, a pătimi, a suporta; a sorbi, a înghiţi, a bea; a trasa, a marca, a desena, a contura; a ţinti, a descărca arma; a sufla, a bate vântul.  Gât, substantiv neutru
Sinonime: duşcă, gâtlan, gâtlej, grumaz, înghițitură, măsea, tub, țeavă, (popular) junghetură, (regional şi familiar) guşă, (regional) bucea, burlui; înfumurare, trufie, vanitate.  Absorbit (absorbită), adjectiv
Sinonime: supt, înghițit, încorporat; (figurat) adâncit, preocupat, captivat.  Buşcă, substantiv
Sinonime: gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.  Deglutiţie, substantiv
Sinonime: absorbție, digestie, ingestie, înghiţire, ruminație.  Digerat, adjectiv
Sinonime: mistuit; înghițit.  Dumicat, substantiv
Sinonime: gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.  Duşcă, substantiv
Sinonime: gât, gură, înghiţitură, sorbitură, (Transilvania) scopot.  Scopot, substantiv
Sinonime: depărtare, distanţă, duşcă, gât, gură, interval, înghiţitură, răstimp, sorbitură, spaţiu, timp.  Gâlgâi, verb
Sinonime: a face gâl-gâl, a bolborosi, a sorbi cu înghițituri mari și zgomotoase.  Ingera, verb
Sinonime: a înghiţi, (livresc) a ingurgita; a interfera.  Ingerare, substantiv
Sinonime: ingestie, ingurgitare, înghiţire.  Ingestie, substantiv
Sinonime: absorbție, consumație, deglutiție, digestie, ingerare, ingurgitație, înghiţire.  Ingurgita, verb
Sinonime: a ingera, a înghiţi, (variantă) a îngurgita.  Ingurgitare, substantiv
Sinonime: ingerare, ingurgitație, înghiţire, (variantă) îngurgitare.  Ingestiune, substantiv
Sinonime: alimentație, absorbție, consumație, deglutiție, digestie, digestiune, ingerare, ingestie, ingurgitație, înghițire.  Fagocita, verb
Sinonime: a absorbi, a devora, a înghiți, a îngloba.  Muşcătură, substantiv
Sinonime: gură, îmbucătură, înghițitură, (popular) dumicat, (prin Transilvania) bușcă; înțepătură, usturime; (botanică) muşcată.  Disfagie, substantiv
Sinonime: (medicină) greutate la înghițit.