Îngăduire, substantiv
Sinonime:
amânare, îngăduință, păsuială, păsuire, răgaz.
Dezlegare, substantiv feminin Sinonime:
rezolvare, soluţie, lămurire; voie, permisiune, îngăduire, încuviinţare, aprobare, acord.
Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime:
amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.
Învoială, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.
Permisiune, substantiv feminin Sinonime:
învoire, încuviinţare, îngăduire, autorizaţie, voie; aprobare.
Amânare, substantiv
Sinonime:
amânat, încetinire, întârziere, moratoriu, păsuială, păsuire, prelungire, prolongație, prorogare, prorogație, răgaz, retard, suspendare, tărăgănare, tergiversare, zăbavă, (învechit și regional) răzbun, (popular) îngăduință, (popular) îngăduire, (rar) tergiversațiune, (Transilvania) tămândare.
Păsuire, substantiv
Sinonime:
amânare, păsuială, prelungire, răgaz, (învechit și regional) răzbun, (popular) îngăduință, îngăduire.
Îngăduială, substantiv
Sinonime:
cedare, concesie, indulgență, încetineală, îngăduință, îngăduire, păsuire, permisiune, răbdare, răgaz, timp îndelungat, toleranță, tolerare, voie.
Răbdare, substantiv
Sinonime:
chin, durere, indulgență, încercare, îngăduință, îngăduire, nădejde, patimă, păs, pătimire, perseverență, speranță, stăruință, suferință, tenacitate, toleranță, (învechit) târpenie, (livresc) paciență. Răbdare, substantiv
Sinonime:
(cu valoare de imperativ) Așteaptă!
Toleranţă, substantiv
Sinonime:
abatere, acutumanță, derogație, indulgență, îngăduință, îngăduire, mansuetudine, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism.
Tolerantism, substantiv
Sinonime:
indulgență, îngăduință, îngăduire, toleranță.
Îngăduit, adjectiv
Sinonime:
admis, lăsat liber, permis, tolerat; (regional; bou îngăduit) bou încet. Îngăduit, substantiv
Sinonime:
îngăduire.
Tolerare, substantiv
Sinonime:
acceptare, îngăduire, permitere, suportare, toleranță, (învechit) îngăduială.
Permitere, substantiv
Sinonime:
acceptare, aprobare, autorizare, încuviințare, îngăduire, învoire, tolerare.
Autorizare, substantiv
Sinonime:
abilitare, autenticitate, autorizație, autorizațiune, delegare, exequatur, foc verde, împuternicire, împuternicit, îndreptățire, îngăduire, învestitură, permisiune, permitere, plenipotență, (învechit) hochimat, (învechit) îndrituire, (învechit) pozvolenie, (rar) autorizat.
Suportare, substantiv
Sinonime:
admitere, îndurare, îngăduire, permitere, răbdare, susținere, tolerare, (învechit) suferire.
