Înfuriere, substantiv (învechit)
Sinonime:
enervare, furie, iritare, înverșunare, mânie, mâniere, turbare.
Enervare, substantiv feminin
Sinonime:
agasare, agitație, indispoziție, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, înfuriere, necaz, neliniște, nerăbdare, nervozitate, plictisire, sâcâială, sâcâire, supărare, surescitabilitate, surescitare, tensiune, (învechit) epuizare, (livresc) tracasare, (medicină) denervare, (medicină) enervație, (popular) năduf, (popular) zădărâre.
Furie, substantiv feminin
Sinonime:
dezlănţuire, izbucnire, înverşunare, mânie, obidă, oţărâre, oţăreală, pornire, supărare, (învechit şi regional) scârbă, (învechit) toană, (la figurat) turbare, (la plural) năbădăi, (la plural) pandalii, (popular şi familiar) năduf, (popular) îndrăcire, (rar) înfuriere, (regional, la plural) năvârlii; copil.
Scociorâre, substantiv
Sinonime:
(regional) analizare profundă, apariție, cercetare atentă, iscare, iscodire, ivire, împrăștiere, percheziționare, răscolire, răspândire, răvășire, râcâială, râcâit, râcâitură, scoatere la lumină, scorbelire, scormoneală, scormonire, scormonit, scortelire, scotocire, scurmare, scurmătură, spionare, trezire, zgândărire; (regional) agitare, ațâțare, stârnire; (regional) agresivitate, enervare, înfuriere, răstire; (regional) născocire; (regional) înălțare, ridicare; (regional; despre oi) îmboldire, împingere, înțepare; (regional; despre vite) agitare (înainte de împreunare).
Mâniere, substantiv
Sinonime:
înfuriere, pedeapsă, (învechit) mâniare.
Spumeg, substantiv (regional)
Sinonime:
clăbucire, spumare, spumegare; (figurat) dezlănțuire, furie mare, înfuriere, mânie violentă.
Spumare, substantiv
Sinonime:
asudare, clăbucire, înspumare, salivare (abundentă), spumeg, spumegare, (figurat) dezlănțuire, (figurat) înfuriere, (prin extensiune) furie.
