Încredințare, substantiv
Sinonime:
act, adeverire, asigurare, bizuire, certificat, certitudine, convingere, credință, dare în grijă, destăinuire, dezvăluire, divulgare, document, dovadă, garantare, hârtie, izvor, împărtășire, încredere, încredințat, înmânare, înscris, jurământ de credință, logodnă, mărturisire, piesă, predare, remitere, revelare, sentiment, siguranță, spovedire, transmitere, (învechit) adeverință, (învechit) făgăduință solemnă, (învechit) garanție, (învechit) teslimarisire, (învechit) teslimatisire, (livresc) convicțiune, (regional) logodire, (turcism învechit) teslim, (turcism învechit) teslimat.
Persuasiune, substantiv feminin Sinonime:
convingere, încredinţare.
Siguranţă, substantiv feminin Sinonime:
apărare, adăpost, securitate; certitudine, încredinţare, convingere; fermitate, precizie.
Asigurare, substantiv
Sinonime:
(economie) (învechit) siguripsire; (economie) (învechit şi regional) siguranţă; garantare; încredinţare; garanţie; angajament; apărare.
Certificare, substantiv
Sinonime:
adeverință (în scris), adeverire, arătare, atestare, certificat, certificație, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, încredințare, întărire, probare, probă, scrisoare de adeverință, (livresc) coroborare.
Constatare, substantiv
Sinonime:
stabilire, încredințare, părere.
Convingere, substantiv
Sinonime:
(livresc) persuasiune; certitudine, credinţă, încredinţare, sentiment, siguranţă, (livresc) convicţiune; concepţie.
Destăinuire, substantiv
Sinonime:
dezvăluire, divulgare, împărtăşire, încredinţare, mărturisire, revelare, spovedire, deconspirare, confesiune, confidenţă, spovedanie, (rar, la plural) sincerităţi; declaraţie.
Revelare, substantiv
Sinonime:
arătare, descoperire, destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelație, spovedire.
Transmitere, substantiv
Sinonime:
comunicare, depunere, difuzare, emitere, împărtășire, înaintare, încredințare, înmânare, predare, prezentare, propagare, răspândire, remitere, transfer, transmisiune, trecere, trimitere, (învechit) paradosire, (învechit) paradosit, (învechit) teslimarisire, (învechit) teslimat, (învechit) teslimatisire, (turcism învechit) teslim.
Teslimatisire, substantiv (învechit)
Sinonime:
furnizare, încredințare, înmânare, livrare, predare, procurare, remitere, transmitere.
Înmânare, substantiv
Sinonime:
depunere, înaintare, încredințare, predare, prezentare, remitere, transmitere; (învechit) paradosire, paradosit, teslim, teslimarisire, teslimat, teslimatisire.
Teslimarisire, substantiv (învechit)
Sinonime:
furnizare, încredințare, înmânare, livrare, predare, procurare, remitere, transmitere.
Teslim, substantiv (învechit)
Sinonime:
furnizare, încredințare, înmânare, livrare, predare, procurare, remitere, transmitere.
Teslimat, substantiv (învechit)
Sinonime:
furnizare, încredințare, înmânare, livrare, predare, procurare, remitere, transmitere.
Mărturisire, substantiv
Sinonime:
afirmare, afirmație, aserțiune, confesiune, confidență, cuvânt, declarație, depoziție, destăinuire, dezvăluire, divulgare, indiciu, împărtășire, încredințare, mărturie, probă, propoziție, recunoaștere, relatare, revelare, spovedanie, spovedire, spusă, susținere, vorbă, zisă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură, (învechit și popular) spovadă, (învechit și regional) spovedeală, (învechit) mărturisanie, (învechit) mărturiseală, (învechit) mărturisit, (învechit) mărturisitură, (învechit) tacrir, (învechit) voroavă, (la plural; rar) sincerități.
Convicțiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
certitudine, concepție, convingere, credință, gând, idee, încredințare, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, sentiment, siguranță, vedere, viziune, (variantă) convicție.
Împărtășire, substantiv
Sinonime:
comunicare, cuminecare, cuminecătură, destăinuire, dezvăluire, divulgare, euharistie, împărtășanie, împărtășit, încredințare, mărturisire, molipsire, revelare, schimbare, spovedire, transmitere, (învechit și popular) grijanie, (învechit și popular) grijire, (învechit și popular) pricestanie, (la catolici) sacrament, (rar) comunitate, (variantă) împărteșire; participiu.
Credințare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
adeverire, creditare, creștinare, dare în grijă, încredințare, logodire; (învechit și regional) credințat, credințire, credințit.
Bizuire, substantiv
Sinonime:
bazare, bizuit, credere, încredere, încredințare, încredințat, încrezut.
Credere, substantiv
Sinonime:
autoconsiderare, bănuială, bizuire, considerare, credință, crezare, crezut, închipuire, încredere, înfumurare, înțelegere, milă, părere, presupunere, speranță, (învechit) crezământ, (învechit) crezuție, (învechit) încredințare, (învechit) însărcinare.
Adevăreală, substantiv (învechit)
Sinonime:
confirmare, încredințare, întărire.
