Înavuţi, verb Sinonime:
a se îmbogăţi, a câștiga, a face avere.
Înavuţire, substantiv
Sinonime:
căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, parvenire, pricopsire.
Înavuţit, adjectiv
Sinonime:
bogat, căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înstărit, pricopsit, (popular și depreciativ) ajuns.
Înavuțitor, adjectiv
Sinonime:
îmbogăţitor.
Îmbogăţi, verb
Sinonime:
a se înavuţi, a câştiga; a mări, a dezvolta, a amplifica, a augmenta, a crește; a decora, a dota, a fertiliza; a înflori, a ilustra.
Pricopsi, verb Sinonime:
a se îmbogăţi, a câştiga, a se înavuţi, (familiar) a se ajunge; a învăţa, a se instrui; a se alege cu (ceva).
Pricopsit (pricopsită), adjectiv Sinonime:
îmbogăţit, ajuns, înavuţit; instruit, priceput, învăţat.
Căpătuit, adjectiv
Sinonime:
bogat, căsătorit, chivernisit, cununat, îmbogățit, înavuțit, înstărit, parvenit, pricopsit, (popular și depreciativ) ajuns, (popular) așezat, (popular) cu stare. Căpătuit, substantiv (învechit)
Sinonime:
căpătuială, căpătuire, parvenit, (popular) ajuns.
Înstări, verb
Sinonime:
a parveni, a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a se pricopsi.
Îmbogățire, substantiv
Sinonime:
amplificare, căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, concentrare, dezvoltare, înavuțire, înstărire, mărire, parvenire, pricopsire.
Îmburghezire, substantiv
Sinonime:
burghezificare, burghezire, înavuțire.
