Înăbuşit (înăbușită), adjectiv Sinonime:
(figurat) reprimat, înfrânt; stins, reţinut, slab, scăzut.
Înăbuşitor, adjectiv
Sinonime:
asfixiant, greu, irespirabil, încărcat, înecăcios, sufocant, sugrumător, viciat, (învechit și popular) nădușitor, (învechit) înnăbușitor, (popular) năbușitor, (popular) zăpușit, (rar) înecător.
Fumega, verb
Sinonime:
a scoate fum, a arde înăbuşit; a aburi; (învechit) a afuma.
Greu (grea), adjectiv
Sinonime:
adânc, anevoios, apăsător, aspru, brutal, chinuit, compact, complicat, copleşitor, critic, dens, des, dificil, grav, gros, important, indigest, irespirabil, împovărat, înăbuşitor, încărcat, îngreuiat, însemnat, mare, masiv, mizerabil, necăjit, neplăcut, profund, prost, puternic, rău, serios, tare, violent, voluminos, (figurat) dur, (învechit și popular) necăjos, (învechit și regional) povarnic.
Sufocant (sufocantă), adjectiv
Sinonime:
apăsător, asfixiant, etufant, greu, insuportabil, irespirabil, înăbușitor, încărcat, înecăcios, sugrumător, viciat, (figurat) (rar) sufocat, (învechit și popular) nădușitor, (învechit) sufocător, (popular) năbușitor, (popular) zăpușit, (rar) înecător.
Surd (surdă), adjectiv Sinonime:
(figurat) slab, înăbuşit, confuz; mocnit, ascuns, tăinuit, nedefinit.
Zăduf, substantiv neutru Sinonime:
căldură înăbuşitoare, arşiţă, caniculă, zăpuşeală; (figurat) supărare, necaz, indispoziție.
Zăpuşit (zăpuşită), adjectiv Sinonime:
înăbuşit, sufocant, zăpuşitor, înăbuşitor.
Asfixiant, adjectiv
Sinonime:
înăbuşitor, înecăcios, sufocant, (rar) înecător, (învechit) năduşitor.
Asfixiat, adjectiv
Sinonime:
înăbuşit, înecat, sufocat, (învechit şi popular) năduşit.
Înnăbușitor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
asfixiant, înăbușitor, sufocant, (învechit) sufocător.
Gâtuit, adjectiv
Sinonime:
înăbuşit, înecat, omorât (prin sugrumare), sugrumat.
Mocni, verb
Sinonime:
a acri, a altera, a arde înăbușit (fără flacără), a arde sub cenușă, a descompune, a fermenta, a fi pe punctul de a se stinge, a fierbe, a împuţi, a înăcri, a lâncezi, a macera, a sta inactiv, a sta posomorât și tăcut, a strica, a vegeta, a zăcea, a-și trece vremea fără folos, (regional) a mocăi, (Moldova) a se uda, a se muia, a se umezi.
Mocnit, adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, ascuns, clocit, descompus, fermentat, inactiv, împuţit, înăcrit, încet și potolit, înnorat, mohorât, posomorât, răsuflat, reţinut, stătut, stricat, tăcut, tăinuit, trezit; (și cu rol de adverb) înăbuşit, înfundat.
Hârcâi, verb
Sinonime:
a hârâi, a răsufla cu greu, a respira cu greutate, a tuși înăbușit; a râcăi, a șurlăi, a zgâria un perete; (variantă) a hârcăi.
În surdină, locuţiune
Sinonime:
cu glas scăzut, cu sunete ușoare, cu surdina pusă, fără zgomot, în taină, înăbușit, încet.
Irespirabil, adjectiv
Sinonime:
asfixiant, deleter, greu, impestat, insuportabil, împuțit, înăbuşitor, încărcat, mefitic, nefast, nerespirabil, nociv, nuizibil, otrăvitor, sufocant, toxic, viciat.
Sfârâi, verb
Sinonime:
a face sfâr, a face sfârr-sfârr, a fâlfâi, a fâsâi, a produce un zgomot șuierător și înăbușit, a se deplasa cu repeziciune, a se mișca, a se prăji, a șâșâi, a ţârâi, (învechit) a pârțăi, (Moldova) a pârâi.
Reprimat, adjectiv
Sinonime:
curmat, înăbuşit, oprit.
Schindisi, verb (regional)
Sinonime:
a grăbi, a se strădui, a trudi, a zori; a plânge înăbușit și întretăiat, a scânci.
Nădufos, adjectiv (popular)
Sinonime:
(despre aer) cald, înăbușitor, viciat; (despre oameni) astmatic.
Curmător, adjectiv
Sinonime:
înăbușitor, lichidator, reprimator, sugrumător, tăios; (regional) decisiv, gâtuitor, întrerupător. Curmător, substantiv (regional)
Sinonime:
ferăstrău (de pădure).
Cohăi, verb (regional)
Sinonime:
a tuși înăbușit; (variante) a cohâcâi, a cohnăi, a cuhuci.
Înnecăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant, (învechit și popular) nădușitor, (popular) năbușitor, (rar) înecător, (variantă) necăcios.
Sufocat, adjectiv
Sinonime:
asfixiat, înăbușit, înecat, (învechit și popular) nădușit.
Sufocativ, adjectiv (învechit)
Sinonime:
asfixiant, irespirabil, înăbușitor, înecăcios, sufocant, sugrumător.
Înăbuşire, substantiv
Sinonime:
asfixie, asfixiere, înăbușit, înecare, reprimare, stingere, sufocare, sufocație, (figurat) sugrumare, (învechit) supresiune, (rar) înecăciune.
Năduşit, adjectiv
Sinonime:
asfixiat, înăbușit, înecat, sufocat, sugrumat; asudat, înnăbușit, înnădușit, transpirat, ud, (prin Oltenia) năboit; (variantă) înădușit.
Îmbâcsi, verb
Sinonime:
a ancrasa, a deveni înăbușitor, a îndesa, a înghesui, a înțesa, a năclăi, a ticsi.
Lichidator, substantiv
Sinonime:
administrator, curmător, înăbușitor, reprimator, sindic, (învechit) istovitor, (învechit) licidatoriu, (învechit) licidător, (învechit) licuidator.
Zădufos, adjectiv (învechit)
Sinonime:
arzător, canicular, dogoritor, fierbinte, foarte călduros, înăbușitor, plin de zăduf, sufocant, torid, tropical, zăpușitor, (învechit) înnăbușitor; (variante) (învechit) zăduhos, (învechit) zăduvos.
Silențios, adjectiv
Sinonime:
afon, insonor, înăbușit, liniștit, nezgomotos, tăcut, tranchil, (învechit) silencios.
Sugrumător, adjectiv
Sinonime:
apăsător, asfixiant, chinuitor, copleșitor, curmător, înăbușitor, înecăcios, înecător, lichidator, năbușitor, nădușitor, reprimator, strangulator, sufocant, (învechit și regional) zugrumător, (învechit) sufocativ, (popular) zăpușit.
Înecător, adjectiv
Sinonime:
asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant, sugrumător.
