Înăbuşi, verb Sinonime:
a sufoca, a asfixia, a apăsa; (figurat) a reprima, a înfrânge, a suprima.
Înăbuşire, substantiv
Sinonime:
asfixie, asfixiere, înăbușit, înecare, reprimare, stingere, sufocare, sufocație, (figurat) sugrumare, (învechit) supresiune, (rar) înecăciune.
Înăbuşit (înăbușită), adjectiv Sinonime:
(figurat) reprimat, înfrânt; stins, reţinut, slab, scăzut.
Înăbuşitor, adjectiv
Sinonime:
asfixiant, greu, irespirabil, încărcat, înecăcios, sufocant, sugrumător, viciat, (învechit și popular) nădușitor, (învechit) înnăbușitor, (popular) năbușitor, (popular) zăpușit, (rar) înecător.
Asfixia, verb Sinonime:
a înăbuşi, a sufoca, a ucide, a gaza.
Fumega, verb
Sinonime:
a scoate fum, a arde înăbuşit; a aburi; (învechit) a afuma.
Gâtui, verb
Sinonime:
a înăbuşi, a îngusta pe o anumită porțiune, a lipsi de respirație, a strangula, a sufoca, a sugruma; (figurat) a curma, a împiedica, a reprima, a suprima.
Greu (grea), adjectiv
Sinonime:
adânc, anevoios, apăsător, aspru, brutal, chinuit, compact, complicat, copleşitor, critic, dens, des, dificil, grav, gros, important, indigest, irespirabil, împovărat, înăbuşitor, încărcat, îngreuiat, însemnat, mare, masiv, mizerabil, necăjit, neplăcut, profund, prost, puternic, rău, serios, tare, violent, voluminos, (figurat) dur, (învechit și popular) necăjos, (învechit și regional) povarnic.
Inhiba, verb Sinonime:
a frâna, a împiedica, a reţine, a înăbuşi.
Îneca, verb Sinonime:
a scufunda, a inunda; (figurat) a copleşi, a înăbuşi, a acoperi; a sufoca, a asfixia; (figurat) a podidi plânsul.
Înfrânge, verb Sinonime:
a învinge, a birui, a răpune, a supune; a înăbuşi, a frânge, a sfărâma, a doborî.
Jugula, verb Sinonime:
a sugruma, a gâtui, a înăbuşi, a strangula.
Represiune, substantiv feminin Sinonime:
înăbuşire, reprimare, înfrânare, curmare, oprire.
Reprima, verb Sinonime:
a înăbuşi, a curma, a înfrâna, a opri.
Stingere, substantiv feminin Sinonime:
moarte, deces; potolire, înăbuşire; alinare, linişte, slăbire, dispariţie, epuizare.
Strangula, verb Sinonime:
a sugruma, a sufoca, a gâtui, a înăbuşi.
Strivi, verb Sinonime:
a turti, a zdrobi, a sfărâma, a nimici, a distruge; a îngrămădi, a înghesui, a înăbuşi, a copleşi, a apăsa, a doborî, a frânge.
Sufoca, verb Sinonime:
a înăbuşi, a apăsa, a asfixia, a sugruma.
Sufocant (sufocantă), adjectiv
Sinonime:
apăsător, asfixiant, etufant, greu, insuportabil, irespirabil, înăbușitor, încărcat, înecăcios, sugrumător, viciat, (figurat) (rar) sufocat, (învechit și popular) nădușitor, (învechit) sufocător, (popular) năbușitor, (popular) zăpușit, (rar) înecător.
Sugruma, verb Sinonime:
a gâtui, a strangula; (figurat) a înăbuşi, a sufoca, a asfixia; a reprima, a stârpi.
Surd (surdă), adjectiv Sinonime:
(figurat) slab, înăbuşit, confuz; mocnit, ascuns, tăinuit, nedefinit.
Tăinui, verb
Sinonime:
a acoperi, a ascunde, a dosi, a mistui, a nu lăsa să se știe, a păstra o taină, a ține în taină, a ține secret, (figurat) a înăbuşi; (popular) a conversa, a discuta, a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a sta de vorbă, a sta la taifas, a tăifăsui, a trăncăni.
Zăduf, substantiv neutru Sinonime:
căldură înăbuşitoare, arşiţă, caniculă, zăpuşeală; (figurat) supărare, necaz, indispoziție.
Zăpuşit (zăpuşită), adjectiv Sinonime:
înăbuşit, sufocant, zăpuşitor, înăbuşitor.
Asfixiant, adjectiv
Sinonime:
înăbuşitor, înecăcios, sufocant, (rar) înecător, (învechit) năduşitor.
Asfixiat, adjectiv
Sinonime:
înăbuşit, înecat, sufocat, (învechit şi popular) năduşit.
Asfixie, substantiv
Sinonime:
asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sufocaţie, sugrumare, (rar) înecăciune.
Etufare, substantiv
Sinonime:
înăbușire.
Eutrofizare, substantiv
Sinonime:
(ecologie) înăbușire, sufocare.
Înnăbușitor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
asfixiant, înăbușitor, sufocant, (învechit) sufocător.
Refulare, substantiv
Sinonime:
autocenzură, înăbușire, îndesare, respingere.
Gâtuit, adjectiv
Sinonime:
înăbuşit, înecat, omorât (prin sugrumare), sugrumat.
Mocni, verb
Sinonime:
a acri, a altera, a arde înăbușit (fără flacără), a arde sub cenușă, a descompune, a fermenta, a fi pe punctul de a se stinge, a fierbe, a împuţi, a înăcri, a lâncezi, a macera, a sta inactiv, a sta posomorât și tăcut, a strica, a vegeta, a zăcea, a-și trece vremea fără folos, (regional) a mocăi, (Moldova) a se uda, a se muia, a se umezi.
Mocnit, adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, ascuns, clocit, descompus, fermentat, inactiv, împuţit, înăcrit, încet și potolit, înnorat, mohorât, posomorât, răsuflat, reţinut, stătut, stricat, tăcut, tăinuit, trezit; (și cu rol de adverb) înăbuşit, înfundat.
Hârcâi, verb
Sinonime:
a hârâi, a răsufla cu greu, a respira cu greutate, a tuși înăbușit; a râcăi, a șurlăi, a zgâria un perete; (variantă) a hârcăi.
În surdină, locuţiune
Sinonime:
cu glas scăzut, cu sunete ușoare, cu surdina pusă, fără zgomot, în taină, înăbușit, încet.
Irespirabil, adjectiv
Sinonime:
asfixiant, deleter, greu, impestat, insuportabil, împuțit, înăbuşitor, încărcat, mefitic, nefast, nerespirabil, nociv, nuizibil, otrăvitor, sufocant, toxic, viciat.
Sfârâi, verb
Sinonime:
a face sfâr, a face sfârr-sfârr, a fâlfâi, a fâsâi, a produce un zgomot șuierător și înăbușit, a se deplasa cu repeziciune, a se mișca, a se prăji, a șâșâi, a ţârâi, (învechit) a pârțăi, (Moldova) a pârâi.
Reprimare, substantiv
Sinonime:
înăbușire, înfrânare, represiune, (figurat) sugrumare, (învechit) supresiune.
Reprimat, adjectiv
Sinonime:
curmat, înăbuşit, oprit.
Jugulare, substantiv
Sinonime:
gâtuire, înăbușire, strangulare, sugrumare, suprimare.
Schindisi, verb (regional)
Sinonime:
a grăbi, a se strădui, a trudi, a zori; a plânge înăbușit și întretăiat, a scânci.
Nădufos, adjectiv (popular)
Sinonime:
(despre aer) cald, înăbușitor, viciat; (despre oameni) astmatic.
Curmător, adjectiv
Sinonime:
înăbușitor, lichidator, reprimator, sugrumător, tăios; (regional) decisiv, gâtuitor, întrerupător. Curmător, substantiv (regional)
Sinonime:
ferăstrău (de pădure).
Interioriza, verb
Sinonime:
a reține, a se reflecta în conștiință, a se refugia în trăiri interioare, a-și înăbuși manifestările exterioare.
Cohăi, verb (regional)
Sinonime:
a tuși înăbușit; (variante) a cohâcâi, a cohnăi, a cuhuci.
Înnecăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant, (învechit și popular) nădușitor, (popular) năbușitor, (rar) înecător, (variantă) necăcios.
Sufocare, substantiv
Sinonime:
asfixie, asfixiere, dispnee, etufare, înăbușire, înecare, înecăciune, sufocație, sugrumare, (popular) năduf.
Sufocat, adjectiv
Sinonime:
asfixiat, înăbușit, înecat, (învechit și popular) nădușit.
Sufocativ, adjectiv (învechit)
Sinonime:
asfixiant, irespirabil, înăbușitor, înecăcios, sufocant, sugrumător.
Năclăire, substantiv
Sinonime:
alterare, coagulare, mânjire, murdărire, năclăială, ungere peste măsură, (Muntenia) înăbușire.
Năduşit, adjectiv
Sinonime:
asfixiat, înăbușit, înecat, sufocat, sugrumat; asudat, înnăbușit, înnădușit, transpirat, ud, (prin Oltenia) năboit; (variantă) înădușit.
Etufa, verb
Sinonime:
a asfixia, a înăbuși.
Îmbâcsi, verb
Sinonime:
a ancrasa, a deveni înăbușitor, a îndesa, a înghesui, a înțesa, a năclăi, a ticsi.
Lichidator, substantiv
Sinonime:
administrator, curmător, înăbușitor, reprimator, sindic, (învechit) istovitor, (învechit) licidatoriu, (învechit) licidător, (învechit) licuidator.
Înecăciune, substantiv
Sinonime:
asfixie, asfixiere, astmă, dispnee, inundație, înăbușire, înec, înecare, sufocare, sufocație, sugrumare, (învechit) inundațiune, (învechit) necăciune, (popular) năduf, (variantă) (învechit) înnecăciune.
Sufocație, substantiv
Sinonime:
asfixie, asfixiere, dispnee, înăbușire, înecare, sufocare, sugrumare, tulburare respiratorie, (învechit) opresiune, (rar) înecăciune, (variantă) (învechit) sufocațiune.
Zădufos, adjectiv (învechit)
Sinonime:
arzător, canicular, dogoritor, fierbinte, foarte călduros, înăbușitor, plin de zăduf, sufocant, torid, tropical, zăpușitor, (învechit) înnăbușitor; (variante) (învechit) zăduhos, (învechit) zăduvos.
Necare, substantiv (învechit)
Sinonime:
inundare, înăbușire, înecare, omorâre (prin sugrumare), (învechit) înecăciune.
Silențios, adjectiv
Sinonime:
afon, insonor, înăbușit, liniștit, nezgomotos, tăcut, tranchil, (învechit) silencios.
Sugrumător, adjectiv
Sinonime:
apăsător, asfixiant, chinuitor, copleșitor, curmător, înăbușitor, înecăcios, înecător, lichidator, năbușitor, nădușitor, reprimator, strangulator, sufocant, (învechit și regional) zugrumător, (învechit) sufocativ, (popular) zăpușit.
Sugrumare, substantiv
Sinonime:
apăsare, asfixie, asfixiere, curmare, gâtuire, înăbușeală, înăbușire, lichidare, năbușire, omor prin gâtuire, reprimare, strangulare, strangulație, strângere de gât, sufocare, sufocație, ucidere, (învechit și regional) înecare, (învechit) împresurare, (învechit) sugrumătură, (rar) înecăciune, (rar) jugulare, (regional) îmberegățire, (regional) înnădușire, (variantă) (regional) zugrumare.
Înecător, adjectiv
Sinonime:
asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant, sugrumător.
