Împuternicire, substantiv feminin Sinonime:
autorizare, mandat, procură, delegaţie.
Împuternicit, substantiv
Sinonime:
delegat, reprezentant, procurist, mandatar.
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime:
agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.
Autoriza, verb Sinonime:
a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.
Autorizaţie, substantiv feminin Sinonime:
împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.
Delega, verb Sinonime:
a împuternici, a da mandat, a însărcina.
Delegat (delegată), substantiv masculin și feminin
Sinonime:
împuternicit, însărcinat, mandat, procurist, reprezentant, emisar, mesager, sol, trimis, (prin Transilvania) mânat, (învechit) misit, rugător, solitor.
Exponent, substantiv masculin
Sinonime:
delegat, expozant, expunător, împuternicit, mandatar, reprezentant, (figurat) interpret; (matematică) indice, număr, putere, semn, simbol, (învechit) spunent.
Investit (investită), adjectiv Sinonime:
împuternicit, acreditat; plasat, alocat.
Învesti, verb Sinonime:
a delega, a împuternici, a confirma.
Înzdrăveni, verb
Sinonime:
a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoşi, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) lecui, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) tonifica, a (se) vindeca, a se învoinici, a se pune pe picioare, a(-şi) recăpăta puterile, a(-și) reface forţele, (învechit și popular) a (se) împuternici, (latinism rar) a (se) sana, (Moldova) a (se) priboli, (popular) a (se) scula, (prin Oltenia, Banat și Transilvania) a (se) zvidui, (regional) a (se) răzbuna, (regional) a (se) vânjoșa, (regional) a strănuta, (Transilvania) a (se) citovi; (învechit și regional) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni; (învechit) a (se) remedia, a (se) vrăciui; (popular și familiar) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici.
Mandat, substantiv neutru
Sinonime:
comandă, instrucţiune, împuternicire, însărcinare, ordin, poruncă, procură, septenat, solie.
Mandatar, substantiv masculin Sinonime:
împuternicit, reprezentant, delegat, procurist.
Misit, substantiv masculin
Sinonime:
agent de schimb, comisionar, delegat, emisar, intermediar, interpus, împuternicit, mesager, mijlocitor, reprezentant, samsar, sol, traficant, trimis, (învechit) sensal, (regional) mecler.
Misiune, substantiv feminin
Sinonime:
ambasadă, apostolat, comisie, datorie, delegaţie, deputațiune, deputăție, evanghelizare, expediție, funcție, împuternicire, însărcinare, legaţie, mandat, menire, post, reprezentanță diplomatică, rol, rost, sacerdoțiu, sarcină, solie, vocație, (învechit) misie.
Proclama, verb Sinonime:
a decreta, a declara, a hotărî; a investi, a împuternici.
Procura, verb Sinonime:
a achiziţiona, a obţine, a găsi, a face rost; a produce, a pricinui, a cauza, a da naştere. Procură, substantiv feminin Sinonime:
mandat, împuternicire, delegaţie.
Putere, substantiv feminin Sinonime:
forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.
Reprezentant (reprezentantă), substantiv masculin şi feminin
Sinonime:
agent, ales, ambasador, avocat, brocăr, comis-voiajor, consul, corespondent, curtier, delegat, deputat, diplomat, emisar, eșantion, exemplar, exemplu, exponent, intermediar, împuternicit, înalt funcționar, înfățișător, însărcinat, legat, mandatar, mediator, mesager, ministru, misionar, model, negociator, nunțiu, parlamentar, persona grata, plasator, plenipotențiar, purtător de cuvânt, reprezentator, rezident, senator, sindic, sol, specimen, trimis, voiajor, (figurat) interpret, (învechit) ispravnic, (învechit) mandator, (învechit) misit, (învechit) reprezentante, (învechit) rugător, (învechit) solitor.
Vătaf, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
administrator, bulibașă, căpetenie, căpitan, cioban, comandant, conducător, director, garant, inspector, intendent, împuternicit, îngrijitor, logofăt, șef, vătășel, (învechit) epistat, (învechit) ispravnic, (învechit) vechil, (regional) birău, (regional) jude, (vătaf de aprozi) portar principal, (vătaf de plai) subprefect, (vătaf de vistierie) șef de percepție; (variante învechite) vatav, vătah, vătaș, vătav.
Abilita, verb
Sinonime:
a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune; a autoriza, a delega, a împuternici, a învesti.
Comision, substantiv
Sinonime:
indemnitate, remiză, (învechit) provizion; delegare, mandatare, împuternicire, procură; comandă, mandat; bacșiș, (popular) șpagă.
Delegaţie, substantiv
Sinonime:
împuternicire, mandat, procură, (livresc) abilitate, (învechit) procuraţie, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism învechit) plirexusiotită; (învechit) ambasadă, solie.
Deputat, substantiv
Sinonime:
ambasador, emisar, împuternicit, delegat, mandatar, reprezentant, sol, trimis; ales, parlamentar; (politică) (prin Transilvania, ieşit din uz) ablegat.
Analepsie, substantiv
Sinonime:
(medicină) împuternicire, înzdrăvenire.
Drept, adverb
Sinonime:
aţă, direct, perpendicular, vertical, (învechit) prost, ţeapăn; adevărat, just, corect; chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit şi regional) prisne, (prin Oltenia) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular, figurat) curat. Drept, substantiv
Sinonime:
jurisprudenţă, (învechit şi popular, la plural) legile, (învechit) drit; calitate, împuternicire, privilegiu; (drept de preferință) prioritate; (drept de reproducere) (englezism) copyright. Drept, prepoziție
Sinonime:
lângă, de, în față, alături de, pentru, ca, în calitate de, în loc de; (drept care) așadar, prin urmare, deci.
Procuraţie, substantiv
Sinonime:
delegaţie, împuternicire, mandat, procură.
Volnici, verb
Sinonime:
a (se) strădui, a accepta, a admite, a canoni, a căzni, a chinui, a concepe, a dezrobi, a elibera, a emancipa, a forţa, a frământa, a împuternici, a îndreptăți, a îngădui, a învesti cu drepturi, a lăsa liber, a libera, a munci, a necăji, a osteni, a permite, a răbda, a salva, a scăpa, a scoate, a sforţa, a sili, a suferi, a suporta, a tolera, a trudi, a zbate, a zbuciuma, a-și da silința.
Investire, substantiv
Sinonime:
plasament, plasare. Învestire, substantiv
Sinonime:
confirmare într-o demnitate, împuternicire, înscăunare.
Învestitură, substantiv
Sinonime:
împuternicire, întronizare, (variantă) investitură. Investitură, substantiv
Sinonime:
desemnare, instalare, împuternicire, încoronare, învestitură, nominație.
Plirexusiotită, substantiv
Sinonime:
delegaţie, împuternicire, mandat, procură.
Procator, substantiv
Sinonime:
apărător, avocat, primar, persoană împuternicită.
Procurist, substantiv
Sinonime:
delegat, împuternicit, mandatar, procurator, (învechit) procurant.
Tutore, substantiv
Sinonime:
apărător, curator, epitrop, garant, gardian, împuternicit, mandatar, mecena, protector, reprezentant, responsabil, sindic, (învechit) ispravnic; (agricultură) proptea, suport; (variantă) tutor.
Comisiona, verb
Sinonime:
a împuternici, a încredința, a însărcina, a mandata, a prepune; (activitate pe bază de comision) a obține, a procura.
Învoinici, verb
Sinonime:
a căpăta forță, a deveni voinic, a prinde puteri, a se împuternici, a se înzdrăveni.
Înzdrăvenire, substantiv
Sinonime:
fortificare, îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, lecuire, reconfortare, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, tonificare, vindecare, (învechit și popular) împuternicire, (rar) reconfort; (învechit) sănătoșare, tămăduință, vracevanie; (popular) sculare, tămăduială.
Acredita, verb
Sinonime:
a autoriza, a confirma, a credibiliza, a da scrisori de acreditare, a face demn de crezare, a face să fie recunoscut, a instala, a împuternici, a valida; a credita, a da credit, a deschide un credit.
Acreditare, substantiv
Sinonime:
acreditat, atestare, confirmare, împuternicire, validare.
Acreditat, adjectiv
Sinonime:
abilitat, autorizat, certificat, confirmat, consacrat, împuternicit, oficial, recunoscut.
Abilitat, adjectiv
Sinonime:
atestat, autorizat, gradat, împuternicit.
Rescripție, substantiv (învechit)
Sinonime:
împuternicire, mandat (de ridicare de bani).
Responsabiliza, verb
Sinonime:
a acuza, a culpabiliza, a face responsabil, a împuternici.
Responsabil, adjectiv
Sinonime:
condamnabil, culpabil, instigator, punisabil, răspunzător, reprehensibil; conștiincios, cumpănit, echilibrat, muncitor, ponderat, serios. Responsabil, substantiv
Sinonime:
administrator, animator, autor, boss, cadru, comandant, creator, decident, director, fidejusor, garant, gestionar, guvernant, instigator, împuternicit, lider, manager, mandatar, patron, promotor, reprezentant, stăpân, suflet, superior, șef, tutore, (învechit) dirigent.
Mânat, substantiv
Sinonime:
delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis; mânare.
Vechil, substantiv (învechit)
Sinonime:
administrator, apărător, avocat, curator, econom, intendent, împuternicit, locotenent, locţiitor, mandatar, procurator, regent, reprezentant, substitut; (învechit) epistat, ispravnic, logofăt, pristav, vătaf.
Vechilet, substantiv (învechit)
Sinonime:
autorizație, delegaţie, împuternicire, mandat, procură, putere.
Vechilimea, substantiv (învechit)
Sinonime:
delegație, împuternicire, mandat, procură, putere.
Vechilâc, substantiv (învechit)
Sinonime:
delegație, împuternicire, mandat, procură, reprezentare, substituire.
Înfiripare, substantiv
Sinonime:
alcătuire, apariție, fortificare, ivire, îndreptare, înjghebare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (învechit și popular) împuternicire, (rar) reconfort.
Refacere, substantiv
Sinonime:
creștere, fortificare, îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întărire, întregire, întremare, înviorare, înzdrăvenire, lecuire, modificare, normalizare, prefacere, prelucrare, recompunere, reconfortare, reconstituire, reconstrucție, redresare, regenerare, regenerescență, reparare, reparat, reparație, restabilire, restaurare, ridicare, schimbare, tămăduire, tonificare, transformare, vindecare, (figurat) remontare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit și regional) meremet, (învechit și regional) meremetiseală, (învechit și regional) meremetisire, (învechit și regional) preînnoire, (învechit) meremetisit, (învechit) regenerație, (învechit) sănătoșare, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (popular) dregere, (popular) dres, (popular) sculare, (popular) tămăduială, (prin Moldova) prefai, (rar) reconfort, (rar) reconstituție, (rar) reconstruire, (rar) redresament, (regional) răpăluit.
Delegare, substantiv
Sinonime:
delegat, delegație, împuternicire, mandat, (învechit) procurație, (rar) autosupunere.
Întemeiere, substantiv
Sinonime:
binecuvântare (a tinerilor căsătoriți), constituire, creare, făurire, fundare, instituire, înfăptuire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiat, organizare, realizare, (figurat) consolidare, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) statornicire, (rar) zidire.
Întemeiat, adjectiv
Sinonime:
așezat pe baze sigure, clădit, confirmat, consolidat, fondat, fundamentat, în plină vigoare, îndreptățit, îngrijit, înrădăcinat, întărit, just, justificat, legitim, logic, motivat, pus pe temelii, rațional, serios, solid, temeinic, (figurat) așezat la vorbă, (figurat) binecuvântat, (învechit) apărat, (livresc) îndrituit, (rar) zidit. Întemeiat, substantiv
Sinonime:
consolidare, instituire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiere, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) zidire. Întemeiat, adverb
Sinonime:
bazat pe (ceva), drept, just, serios, temeinic.
Îndreptare, substantiv
Sinonime:
ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.
Tonificare, substantiv
Sinonime:
fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, revigorare, tonifiere, (învechit și popular) împuternicire, (rar) reconfort.
Isprăvnici, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) face prefect, a administra, a autoriza, a cârmui, a conduce, a delega, a deveni ispravnic, a gospodări, a guverna, a împuternici, a îndeplini, a învesti, a termina.
Mandata, verb
Sinonime:
a comisiona, a da mandat, a delega, a împuternici, a ordonanţa, (învechit) a confia, (învechit) a deputa.
Mandator, substantiv (învechit)
Sinonime:
împuternicit, mandatar, reprezentant.
Solitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
delegat, emisar, intermediar, împuternicit, mediator, mesager, mijlocitor, parlamentar, reprezentant, sol, trimis, (variantă) solitoriu.
Procurant, substantiv (învechit)
Sinonime:
împuternicit, mandatar, procurator, procurist.
Reconfortare, substantiv
Sinonime:
fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, odihnă, reconfort, recreare, recreație, refacere, restabilire, tonificare, (învechit și popular) împuternicire.
Credențional, substantiv (învechit)
Sinonime:
împuternicire, mandat, permis de intrare; listă de delegați.
Autorizare, substantiv
Sinonime:
abilitare, autenticitate, autorizație, autorizațiune, delegare, exequatur, foc verde, împuternicire, împuternicit, îndreptățire, îngăduire, învestitură, permisiune, permitere, plenipotență, (învechit) hochimat, (învechit) îndrituire, (învechit) pozvolenie, (rar) autorizat.
Însărcinat, substantiv
Sinonime:
delegat, împuternicit, (învechit) comisionar.
