Împrejur-stare, substantiv (învechit)
Sinonime:
caz, circumstanță, condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziție, situație, stare.
Împrejurare, substantiv feminin Sinonime:
circumstanţă; ocazie, întâmplare.
Împrejuraș, substantiv (învechit)
Sinonime:
vecin, vecinaș, vecinel, (învechit) împrejurean, (popular) megieș, (regional) apropiaș; (variante învechite) împregiuraș, prejuraș.
Împrejurat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
înconjurat, înfășurat, (învechit) împregiurat.
Împrejurean, substantiv (învechit)
Sinonime:
vecin, (învechit) împrejuraș, (popular) megieș.
Împrejurime (împrejurimi), substantiv feminin
Sinonime:
preajmă, vecinătate, împrejmuire, perimetru, apropiere.
Ambiant (ambiantă), adjectiv Sinonime:
înconjurător, împresurător, de jur împrejur, din apropiere, vecin.
Caz, substantiv neutru Sinonime:
întâmplare, eveniment; împrejurare, circumstanţă, situaţie.
Circular, adverb Sinonime:
de jur împrejur, roată.
Circumstanță, substantiv feminin
Sinonime:
caz, condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, moment, ocazie, ocurență, postură, poziție, prilej, situație, stare, (figurat) context, (învechit) împrejur-stare, (învechit) încunjurare, (învechit) peristas, (învechit) prilejire, (învechit) stat, (învechit) țircumstanție, (la plural) timpuri, (la plural) vremuri, (variantă) circonstanță, (variantă) circumstanție.
Condiţie, substantiv feminin
Sinonime:
clauză, prevedere; factor, fapt, împrejurare, circumstanţă; situaţie, poziţie socială, rang, stare, titlu, teapă, treaptă, (popular) mână, seamă.
Conjunctură, substantiv feminin
Sinonime:
condiție, circumstanță, context, împrejurare, situaţie; (la plural) vremuri.
Context, substantiv neutru
Sinonime:
text; ambianţă, mediu, situaţie, vecinătate, caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, stare.
Greu, adverb Sinonime:
anevoie, anevoios, dificil, trudnic, încet; mult; rău, tare, grav. Greu, substantiv neutru Sinonime:
greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas; povară, sarcină; (învechit) mulţime.
Jur, substantiv neutru Sinonime:
înconjur, împrejurime; (rar) petrecere, reuniune.
Noroc, substantiv neutru Sinonime:
soartă, ursită, destin, fatalitate; şansă, avantaj, concurs de împrejurări; fericire, bine, mulţumire, bunăstare, succes, izbândă.
Ocazie, substantiv feminin Sinonime:
împrejurare, prilej, moment, circumstanţă.
Potrivnicie, substantiv feminin
Sinonime:
adversitate, circumstanță nepotrivită, constrângere, dificultate, forță, greutate, impas, impediment, inconvenient, împotrivire, împrejurare nefavorabilă, îndărătnicie, neajuns, nevoie, obstacol, opoziţie, opreliște, opunere, ostilitate, piedică, rezistență, silă, silnicie, stavilă, violență, vitregie, vrăjmășie, (învechit) protivnicie.
Poziţie, substantiv feminin
Sinonime:
alură, amplasare, aşezare, atitudine, caz, circumstanță, condiție, conjunctură, demnitate, dispoziție, figură, graviditate, ipostază, împrejurare, loc, opinie, orientare, părere, port, post, postură, poză, profesiune, punct de vedere, rang, sarcină, situare, situație (socială), stare, treaptă, ținută, unghi, (figurat) context, (învechit) împrejur-stare, (învechit) încunjurare, (învechit) peristas, (învechit) pozițiune, (învechit) prilejire, (învechit) stat, (rar) stațiune.
Preajmă, substantiv feminin Sinonime:
împrejurime, vecinătate, apropiere.
Prilej, substantiv neutru Sinonime:
ocazie, împrejurare, circumstanţă, moment, situaţie; motiv, pricină, cauză.
Rătutiş, adverb Sinonime:
de jur împrejur, împrejur, în jur.
Situaţie, substantiv feminin Sinonime:
împrejurare, circumstanţă; poziţie, loc, dispoziţie, stare, aşezare; raport, dare de seamă.
Soartă, substantiv feminin Sinonime:
destin, ursită, fatalitate, scrisă, dată, noroc; soroc; stare, împrejurare, situaţie.
Șansă, substantiv feminin Sinonime:
noroc, împrejurare, circumstanţă favorabilă, sorți de izbândă, posibilitate, prilej.
Vecin, substantiv masculin
Sinonime:
iobag, răzeș, răzoraș, rumân, vecinaș, (învechit și regional) apropiaș, (învechit) împrejuraș, împrejurean, (Maramureș și nordul Transilvaniei) somsid, (popular) megieș.
Apropiere, substantiv feminin
Sinonime:
împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, proximitate; potrivire.
Prejmet, substantiv
Sinonime:
apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
Prejmuire, substantiv
Sinonime:
apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
Prejur, adverb
Sinonime:
împrejur, primprejur. Prejur, prepoziție
Sinonime:
lângă.
Prejurul, prepoziție
Sinonime:
împrejurul, primprejurul.
Oportunitate, substantiv
Sinonime:
concurs de împrejurări, conjunctură, ocazie, oportunism, pertinență, posibilitate, șansă.
Ocurenţă, substantiv
Sinonime:
circumstanță, conjunctură, frecvenţă, împrejurare, întâmplare.
Peristas, substantiv
Sinonime:
caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, situaţie, stare, (variantă) peristasis.
Obrezanie, substantiv
Sinonime:
(învechit) circumcizie, circumciziune, obrezuire, tăiere împrejur, tăietură.
Obrezui, verb
Sinonime:
a circumcide, a tăia împrejur.
Peritomie, substantiv
Sinonime:
circumcizie, postectomie, tăiere împrejur, tăietură, (învechit) obrezanie, obrezuire.
Preabăt, substantiv
Sinonime:
(regional) apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
Încunjurime, substantiv
Sinonime:
(învechit) împrejurime, înconjurime, mediu ambiant.
Prilejire, substantiv
Sinonime:
(învechit) caz, circumstanță, condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, ocazie, ocaziune, postură, poziție, prilej, situație, stare.
Înfășa, verb
Sinonime:
a acoperi strâns de jur împrejur, a bandaja, a înfășura (în scutece), a înveli (strâns) cu o fașă (cu un bandaj), a lega, a pansa; (variante) a fașa, a înfășia, a înfășuia.
Înconjurat, adjectiv
Sinonime:
împresurat, încercuit, învăluit, (învechit) împrejurat.
Vecinătate, substantiv
Sinonime:
apropiere, contiguitate, împrejurime, jur, preajmă, (livresc) proximitate, (popular) megieșie, (prin Transilvania) preabăt, (regional) meleag; (învechit) iobăgie, împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire, rumânie, șerbie, vecinie, (livresc) servitute, (rar) servaj.
Încunjurare, substantiv
Sinonime:
caz, circumstanță, condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziție, situație, stare.
Rotiliţă, substantiv
Sinonime:
rotilă, rotiţă; (adjectival) rotunjoară; (adverbial) de jur împrejur, roată.
Resimţi, verb
Sinonime:
a avea repercusiuni, a avea urmări, a se face simțit, a se răsfrânge, a se repercuta, a se simţi, a simți urmările (unei împrejurări anterioare), a-și manifesta efectele.
Resimțire, substantiv
Sinonime:
simțire (a urmărilor unei împrejurări anterioare).
Obreazui, verb (regional)
Sinonime:
a circumcide, a tăia împrejur, (învechit) a obrezui.
Nevoieșie, substantiv (învechit)
Sinonime:
împrejurare grea, nevoie.
Vecinime, substantiv (învechit)
Sinonime:
împrejurime, vecinătate.
Împregiurat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
împrejurat, înconjurat, înfășurat.
