Îmbucătură, substantiv feminin Sinonime:
înghiţitură, dumicat.
Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Înghiţitură, substantiv feminin Sinonime:
îmbucătură, duşcă, o gură de (ceva).
Buşcă, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.
Dumicat, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.
Muşcătură, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghițitură, (popular) dumicat, (prin Transilvania) bușcă; înțepătură, usturime; (botanică) muşcată.
Dumicătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
dumicare, dumicat, (regional) îmbucătură, (variantă) dimicătură.
Dumicare, substantiv
Sinonime:
fărâmițare, măcinare, savurare, (învechit și popular) ciopârțire, (învechit și regional) nimicire, (învechit și regional) rănire, (învechit și regional) zdrobire, (învechit) dumicătură, (popular) dumicat, (regional) îmbucătură, (variantă) dimicare.
Dumicuș, substantiv (regional)
Sinonime:
dumicat, îmbucătură, (învechit) dumicătură.
Dimicătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
dumicare, dumicat, (învechit) dumicătură, (regional) îmbucătură.
