Îmbrăcăminte, substantiv feminin Sinonime:
veșminte, haine, straie; port, costum.
Costum, substantiv neutru
Sinonime:
complet, compleu, îmbrăcăminte, port, rând de haine, taior, travesti, ţinută, uniformă, (învechit) costium, (la plural) haine; (locuțiune) (costum de scânduri) coșciug.
Dezbrăcat (dezbrăcată), adjectiv
Sinonime:
gol, fără îmbrăcăminte, neîmbrăcat, despuiat, dezgolit, nud, (regional) pieligos, (Transilvania şi Moldova) târșit.
Elegant (elegantă), adjectiv
Sinonime:
(despre îmbrăcăminte, oameni sau mişcări) frumos, luxos, fercheş, dichisit, sclivisit, gătit, graţios, nobil, distins, îngrijit, (livresc şi familiar) şic.
Eleganţă, substantiv feminin
Sinonime:
(despre îmbrăcăminte, oameni sau mişcări) frumuseţe, ferchezuială, dichiseală, scliviseală, graţie, supleţe, bun-gust, distincţie, lux.
Garderobă, substantiv feminin
Sinonime:
armoar, dressing, îmbrăcăminte, vestiar.
Haină, substantiv feminin
Sinonime:
costum, îmbrăcăminte, palton, sacou, ţoală, veşmânt, (depreciativ) hanţă, (la plural) straie, (popular şi familiar) buleandră, (regional) rufă, (Transilvania şi Maramureș) halub.
Strai, substantiv neutru Sinonime:
haină, îmbrăcăminte, veşmânt.
Toaletă, substantiv feminin
Sinonime:
abluțiune, costum, curățare, curățire, dichisire, găteală, îmbrăcăminte, împodobire, îngrijire, toaletare, ținută; chiuvetă, closet, coafeză-toaletă, comoditate, lavabou, lavoar, masă de baie, privată, vece, water-closet, (abreviere) WC, (ieșit din uz) cabinet, (învechit) baie, (învechit) ieșitoare, (învechit) retiradă, (popular) latrină, (regional) umblătoare, (Transilvania) budă, (turcism învechit) cheneaf; (ironic) tron. Toaleta, verb
Sinonime:
a curăța, a epura, a face mai estetic, a pompona, a(-și) face toaleta.
Ţinută, substantiv feminin Sinonime:
atitudine, poziţie, fel de a fi, manieră, comportare; îmbrăcăminte, costum, uniformă.
Veşmânt, substantiv neutru Sinonime:
îmbrăcăminte, haină, acoperământ.
Decolteu (decolteuri), substantiv neutru
Sinonime:
(deschidere largă la nivelul gâtului la un obiect de îmbrăcăminte) deschidere, deschizătură, crestătură.
Confecţie, substantiv
Sinonime:
confecţionare, fabricare, fasonare, prelucrare; obiect de îmbrăcăminte, articol vestimentar.
Covor, substantiv
Sinonime:
scoarţă; îmbrăcăminte rutieră.
Ponctura, verb (regional)
Sinonime:
(despre obiecte de îmbrăcăminte) a însăila.
Halub, substantiv
Sinonime:
haină, îmbrăcăminte, strai, veşmânt.
Sportiv (sportivă), adjectiv
Sinonime:
atletic, de sport, fairplay, fizic, loial, musculos, olimpic; (vorbind de îmbrăcăminte) confortabil, lejer.
Matineu, substantiv
Sinonime:
spectacol de dimineață; capot, îmbrăcăminte de interior, neglijeu.
Învelitoare, substantiv
Sinonime:
acoperământ, acoperiș, acoperitoare, cergă, copertă, cuvertură, față, îmbrăcăminte, înveliș, ogheal, pătură, poneavă, procov, procoviță, scoarță, strai, țoală, țol, velință, (învechit și popular) coperiș, (învechit) învelitură, (învechit și regional) pocriș, (învechit și regional) tartaj, (popular) plocat, (prin Banat) astrucământ, (prin Moldova și Bucovina) prostire, (prin Oltenia) astrucuș, (regional) haizaș, (regional) lăicer, (regional) tablă, (Transilvania) verincă, (variantă) învălitoare.
Prêt-à-porter, substantiv
Sinonime:
confecție, confecțiune, îmbrăcăminte.
Înveşmântare, substantiv
Sinonime:
echipare, îmbrăcare; (rar) îmbrăcăminte, veșminte; (variante) învesmântare, învestmântare.
Acutrament, substantiv
Sinonime:
deghizament, deghizare, îmbrăcăminte bizară și ridicolă, împopoțonare, travestire.
Clift, substantiv (învechit)
Sinonime:
haină, îmbrăcăminte, manta, palton.
Efecte, substantiv la plural
Sinonime:
bunuri mobile, cazarmament, echipament, îmbrăcăminte militară; (efecte de comerț) hârtii de valoare, valori negociabile (emise de stat).
Negreală, substantiv
Sinonime:
culoare neagră, negreață, negritură, negru, vopsea neagră, (figurat) întuneric, (Moldova; la plural) rufe murdare, (rar) negrime, (regional) cearcăn, (regional) cerneală, (regional) funingine, (regional) murdărie, (regional; la plural) îmbrăcăminte de doliu.
Alipicios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(despre îmbrăcăminte) mulabil.
Îmbrăcare, substantiv
Sinonime:
acoperire, capitonare, echipare, îmbrăcat, îmbrăcăminte, îmbrăcătură, înfățare, învelire, învelit, înveșmântare, tapisare, (rar) capitonaj.
Îmbrăcăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
îmbrăcământ, îmbrăcăminte, (învechit) îmbrăcăciure.
Îmbrăcământ, substantiv (învechit)
Sinonime:
haină, îmbrăcăminte, veșmânt.
Îmbrăcătură, substantiv (regional)
Sinonime:
îmbrăcare, îmbrăcăminte, (învechit) îmbrăcământ.
Rufă (rufe), substantiv
Sinonime:
albitură, buleandră, cârpă, fleandură, haină, îmbrăcăminte, otreapă, petică, piesă de lenjerie, primeneală, schimb, strai, veșmânt, zdreanță; (la plural) albituri, cearceafuri, fețe de masă, lenjerie, rufărie, schimburi, țesături albe, (regional) premenituri.
Training, substantiv
Sinonime:
antrenament, (curs de) pregătire, instrucție, instruire, îmbrăcăminte sportivă, trening.
Trening, substantiv
Sinonime:
antrenament, instrucție, pregătire, costum sportiv, îmbrăcăminte sportivă, training.
Vestimentație, substantiv
Sinonime:
îmbrăcăminte, (la plural) veșminte.
Placentă, substantiv
Sinonime:
(anatomie) (popular) carne, (învechit) (la vacă) curătură, (învechit) plațentă, (învechit) plăcintă; (regional) casa-copilului, casă, căiță, cămașă, crijmă, curătoare, îmbrăcăminte, loc, locșor, locuț, lupșor, mama-muierii, matcă, mitră, nadră, perdea, plod, prapur, sălaș, soartă, strat, (la animale) obială.
