Întrerupere, substantiv
Sinonime:
antract, contenire, curmare, discontinuitate, hiat, intermitență, interstițiu, încetare, oprire, pauză, sistare, suspendare, suspensie, tăcere, (figurat) stăvilire, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) întrerumpere; (întrerupere de sarcină) avort.
Intermitenţă, substantiv feminin
Sinonime:
discontinuitate, întrerupere, pauză, ritm neregulat, lipsă de continuitate; (locuţiune) (cu intermitență) în mod intermitent.
Lacună, substantiv feminin Sinonime:
gol, lipsă, vid; întrerupere, discontinuitate, spărtură.
Mereu, adverb Sinonime:
fără răgaz, neîncetat, fără întrerupere, neîntrerupt, fără încetare, necontenit, continuu, necurmat, într-una.
Necontenit, adverb Sinonime:
continuu, neîncetat, neîntrerupt, necurmat, fără întrerupere, fără răgaz, fără contenire, fără preget, neostoit, nepregetat, într-una, mereu, asiduu, susţinut.
Neîncetat, adverb Sinonime:
continuu, necurmat, neîntrerupt, necontenit, neostoit, fără încetare, fără întrerupere, fără răgaz, fără preget, asiduu, susţinut, mereu, într-una.
Neîntrerupt, adjectiv
Sinonime:
continuu, etern, fără întrerupere, fără oprire, necontenit, necurmat, nefragmentat, neîncetat, nesfârșit, non-stop, permanent, perpetuu, statornic, susținut, veșnic, (învechit și regional) mereu, (învechit) neîncontenit, (învechit) neprecurmat, (învechit) nepregetat, (învechit) nepregetător, (învechit) nesăvârșit, (învechit) pururelnic, (regional) necunten. Neîntrerupt, adverb
Sinonime:
continuu, fără întrerupere, fără oprire, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neobosit, neostenit, non-stop, permanent, pururi, veșnic, (învechit și regional) nepristan, (învechit) neapărat, (învechit) nelipsit, (regional) hojma, (regional) necunten.
Pauză, substantiv feminin Sinonime:
repaus, odihnă, răgaz, recreaţie; întrerupere, suspensie; antract.
Suspensie, substantiv feminin Sinonime:
întrerupere, oprire.
Avort, substantiv
Sinonime:
(medicină) întrerupere de sarcină, (popular) lepădare, lepădat, pierdere, pierzanie, (regional) străpeală.
Contenire, substantiv
Sinonime:
sfârșit, încetare, întrerupere; (locuțiune adverbială) (fără contenire) neîncetat, mereu.
Curmare, substantiv
Sinonime:
încetare, contenire, întrerupere, oprire, (figurat) stăvilire.
Decroșaj, substantiv
Sinonime:
decroșare, dezangajare, întrerupere.
Discontinuitate, substantiv
Sinonime:
lipsă de continuitate, intermitenţă, întrerupere, sporadicitate, suspensie.
Anacolut, substantiv
Sinonime:
întrerupere, ruptură.
Aposiopeză, substantiv
Sinonime:
reticență; întrerupere a vorbirii.
Vacație, substantiv
Sinonime:
întrerupere, (variantă) vacațiune.
Întrerumpere, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
întrerupere.
Răsuflet, substantiv
Sinonime:
răsuflare, respiraţie, suflare; întrerupere, pauză, răgaz, repaus scurt.
Hiatus, substantiv
Sinonime:
blanc, carență, cupură, decalaj, discontinuitate, fantă, gol, hiat, interstițiu, întrerupere, lacună, omisiune, pauză, ruptură, spațiu.
Sempitern, adjectiv
Sinonime:
continuu, durabil, etern, fără întrerupere, fix, imortal, imperisabil, imprescriptibil, imuabil, inalterabil, indefectibil, indefinit, indestructibil, infinit, interminabil, invariabil, neîntrerupt, nemuritor, nepieritor, nesfârșit, neuitat, peren, permanent, perpetual, perpetuu, persistent, veșnic, viu.
Opreală, substantiv
Sinonime:
(învechit și popular) arest, arestare, contenire, detențiune, dificultate, frână, greutate, impas, impediment, inconvenient, interdicție, interzicere, încetare, închisoare, întrerupere, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, oprire, piedică, prohibire, prohibiție, proptea, stavilă, (variantă) oprea.
Încontinuu, adverb
Sinonime:
continuu, fără încetare, fără întrerupere, întotdeauna, întruna, mereu, neapărat, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nelipsit, neobosit, neostenit, permanent, perpetuu, pururi, tot timpul, totdeauna, veșnic, (învechit și regional) nepristan, (regional) hojma, (regional) necunten, (variantă) incontinuu.
Moratoriu, substantiv
Sinonime:
amânare, întrerupere, prorogare, prorogație, suspendare.
Intermisiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
intermitență, întrerupere, pauză, relaș, remisiune.
Stază, substantiv
Sinonime:
încetinire, întrerupere, oprire, retenție, stagnare, stagnație.
Sincopă, substantiv
Sinonime:
afereză, cădere, colaps, elipsă, întrerupere, leșin, lipotimie, pauză. Sincopa, verb
Sinonime:
a face o sincopă, a suferi o sincopă.
Sacadare, substantiv
Sinonime:
întrerupere, scuturare.
Discontinuare, substantiv
Sinonime:
(ieşit din uz) întrerupere.
Încetare, substantiv
Sinonime:
contenire, curmare, dispariție, întrerupere, oprire, potolire, sfârșit, sistare, stingere, suspendare, terminare, trecere, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) spargere, (învechit) precurmare, (popular) spart.
Cuntinământ, substantiv (învechit)
Sinonime:
contenire, încetare, întrerupere, oprire, (învechit) cuntinire, (învechit) cuntinit.
Precurmare, substantiv (învechit)
Sinonime:
curmare, încetare, întrerupere, oprire, potolire.
Interupție, substantiv (învechit)
Sinonime:
întrerupere, (învechit) interupțiune.
Stăvilire, substantiv
Sinonime:
barare, curmare, împiedicare, îndiguire, înfrânare, întrerupere, oprire, zăgăzuire.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Avortare, substantiv
Sinonime:
avort, avortat, întrerupere de sarcină, întrerupere voluntară a sarcinii (IVE); (figurat) eșec, fiasco, insucces, nereușită; (variantă) abortare.
Abortare, substantiv
Sinonime:
avortare, avortat, întrerupere de sarcină.
