Încercui, verb Sinonime:
a împrejmui, a înconjura, a cuprinde, a împresura.
Încercuire, substantiv
Sinonime:
asediere, asediu, împresurare, înconjurare, învăluire, strângere ca într-un cerc, trasare de cercuri, (grecism învechit) poliorchie, (învechit) ocol, (învechit) strângere cu cercuri.
Încercuit, adjectiv
Sinonime:
împresurat, înconjurat, învăluit, strâns ca într-un cerc, trasat, (învechit) strâns cu cercuri.
Asedia, verb Sinonime:
a împresura, a ţine prins, a cuprinde, a încercui, a înconjura, a învălui.
Blocadă, substantiv feminin Sinonime:
împresurare, încercuire, asediu, izolare, închidere, asediere.
Cuprinde, verb
Sinonime:
a îmbrăţişa, a prinde, a apuca cu braţele; a vedea, a înţelege, a cunoaşte; a învălui, a include, a conţine; a pune stăpânire, a cuceri, a ocupa, a captura, a înhăţa, a încercui, a îngloba; a avea, a intra, a merge, a încăpea, a(-l) copleşi, a(-l) răzbi, (învechit) a(-l) răzbate, a-l apuca, a-i veni, a trece; a cotropi, a invada, a împresura, a încălca, a înconjura, a îndeletnici, a lua, a năpădi, a sechestra.
Împrejmui, verb Sinonime:
a îngrădi, a încercui, a înconjura; a împresura, a asedia, a năpădi, a copleşi.
Împresura, verb Sinonime:
a înconjura, a încercui, a asedia; a copleşi, a năpădi.
Înconjura, verb Sinonime:
a ocoli, a încercui, a împresura.
Asediu, substantiv
Sinonime:
asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (învechit) ocol, (grecism învechit) poliorchie.
Despresura, verb
Sinonime:
a debloca, a desprinde, a face să înceteze presiunea, a ridica asediul, a scoate din încercuire, (variantă) a despresora.
Poliorchie, substantiv
Sinonime:
asediere, asediu, împresurare, încercuire, înconjurare.
Înveriga, verb
Sinonime:
(învechit) a asedia, a fixa într-o verigă, a fixa într-un belciug, a împresura, a încercui, a înconjura, a lega în verigi, a pune veriga (la o ușă), a strânge într-o verigă, a zăvorî.
Învăluire, substantiv
Sinonime:
acoperire, încercuire, înfăşurare, învelire, învelit, învolburare, vârtej, (figurat) revărsare; (figurat) frământare, tulburare.
Înconjurat, adjectiv
Sinonime:
împresurat, încercuit, învăluit, (învechit) împrejurat.
Încolăcire, substantiv
Sinonime:
încârligare, încercuire, încolăcit, încolăcitură, încovoiere, încovrigare, îndoire, înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire, (învechit și regional) încolăceală, (regional) vălătuceală.
Încercăna, verb
Sinonime:
(despre ochi) a căpăta cearcăne, a face cearcăne; (învechit) a încercui.
Încercănat, adjectiv
Sinonime:
(despre ochi) cercănat, înconjurat de cearcăne; (învechit) încercuit.
Împresurare, substantiv
Sinonime:
acoperire cu pământ, asediere, asediu, îmbrățișare, încercuire, înconjurare, sugrumare, uzurpare, (figurat) copleșire, (grecism învechit) poliorchie, (învechit) împresurătură, (învechit) ocol.
Poliorghie, substantiv (grecism învechit)
Sinonime:
asediere, asediu, împresurare, încercuire, înconjurare, (variantă) poliorchie.
Încolăcit, adjectiv
Sinonime:
încârligat, încercuit, încovoiat, încovrigat, îndoit, înfășurat, învălătucit, învârtit, răsucit, sucit, șerpuit, (popular) belciugat. Încolăcit, substantiv
Sinonime:
încolăcire.
