Înăspri, verb Sinonime:
a se înrăi, a deveni dur, a se face crud.
Înăsprire, substantiv
Sinonime:
agravare, ascuțire, asprire, înăsprit, încordare, înrăutățire, necomunicativitate, răcire (a vremii), scrobire, severitate, (învechit) năsprire.
Aspri, verb Sinonime:
a (se) înăspri, a deveni dur; (regional) a scrobi.
Asprire, substantiv
Sinonime:
înăsprire.
Asprit, adjectiv
Sinonime:
înăsprit.
Radicalizare, substantiv
Sinonime:
înăsprire, întărire, maximalizare.
Încorda, verb
Sinonime:
a acorda, a ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a înstruna, a întări, a întinde, a lega coardele viței-de-vie, a se concentra, a se înăspri, a se opinti, a stimula, a struni, a tensiona, a trage, a(-și) contracta mușchii, (regional) a cetlui, (regional) a îmbredeli.
Pişcav, adjectiv (regional)
Sinonime:
aspru, înăsprit, înțepător, pișcăcios, pișcător.
Pişcăcios, adjectiv
Sinonime:
aspru, iute, înăsprit, înțepător, picant, pișcător, (învechit) stifos, (regional) pișcav, (regional) pișcos.
Pişcător, adjectiv
Sinonime:
aspru, iute, înăsprit, înțepător, picant, piperat, pișcăcios, sarcastic, satiric, usturător, (învechit) stifos, (regional) pișcav, (regional) pișcos, (regional) pițigăios.
Înrăutățire, substantiv
Sinonime:
agravare, înăsprire, înrăire, recrudescență, (familiar, la figurat) zbârlire, (figurat) deteriorare, (figurat) stricare, (învechit) înrăotățare; (concretizat, rar) faptă rea, răutate, ticăloșie.
Înțepător, adjectiv
Sinonime:
acru, ardeiat, ascuțit, aspriu, aspru, corosiv, epigramatic, incisiv, ironic, iute, iuțit, îmbolditor, împungător, înăsprit, înțepos, mușcător, persiflant, persiflator, picant, piperat, pișcăcios, pișcător, sarcastic, satiric, șfichiuitor, țepos, urzicător, usturător, zeflemist, zeflemitor, (învechit) acos, (învechit) atingător, (învechit) înțepâcios, (învechit) stifos, (învechit) țăpos, (regional) înțiglat, (regional) pișcav, (regional) pișcos, (regional) pițigăios, (regional) țapoș, (regional) țepur.
Înscorțoșa, verb
Sinonime:
a se înăspri, a se întări, (popular) a se scorțoșa, (regional) a se scuțui.
Scorțoșa, verb (popular)
Sinonime:
a se bătători, a se înăspri, a se îngroșa, a se înscorțoșa, a se întări, (învechit și regional) a se scorți, (învechit) a se scorțoși.
Scorțoșare, substantiv (învechit)
Sinonime:
înăsprire (și crăpare), înscorțoșare, scoarță.
