Turc (turcă), adjectiv
Sinonime:
turcesc; (învechit) osman, osmanic, osmanlâu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgân, păgânesc.
Turcă, substantiv feminin
Sinonime:
limba turcească.
Turcafleț, substantiv
Sinonime:
(argou) fraier, naiv.
Turcalău, substantiv (regional)
Sinonime:
turc.
Turcaleț, substantiv
Sinonime:
turculeț, zmeu turcesc.
Țurcălie, substantiv (regional)
Sinonime:
(regional) născătoare, (regional) țurcă.
Turcăranie, substantiv (regional)
Sinonime:
turcime.
Turcarete, substantiv
Sinonime:
(botanică) măseaua-ciutei.
Turcățăl, substantiv
Sinonime:
(botanică) holbură, torcățăl, turcățel.
Bimbaşă (bimbași), substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
colonel (în armata turcă); comandant, căpetenie, conducător, cap, şef, ştab; boss, patron; (variantă) bimpașă.
Turculeţ, substantiv masculin
Sinonime:
(botanică) floarea-paștelui, floarea-paștilor, floarea-păsărilor floarea-vântului-galbenă, găinușă, gălbenele, păștiță; (ornitologie) sticlete; copil de turc, turc, turcaleț.
Capră (capre), substantiv feminin
Sinonime:
(zoologie) (capră de munte) capră-neagră, capră-sălbatică; (joc popular tradiţional dansat de Anul Nou) (articulat) (popular) brezaia, turca; (suport de tăiat lemne) (regional) măgar, (Moldova şi Bucovina) crăcană; (suport de lemn) căprior; cleşte; cumpănă; (capra-dracului) berbecel, lupul-vrăbiilor, mărăcinar, pietroşel, sfrâncioc; cobilă, compas, grec; (capră-nemţească) calcea-calului; (la plural) arşic.
Climpuş, substantiv
Sinonime:
arbiu, ţurcă.
Turcism, substantiv
Sinonime:
împrumut din limba turcă.
Liță, substantiv
Sinonime:
chip, față, leliță, țurcă; cablu electric.
Turc, substantiv
Sinonime:
(glumeț) turcalete, (învechit și popular) necredincios, (învechit și regional) ciutac; (învechit) osman, osmangiu, osmanlâu, otoman, păgân, șalvaragiu.
Turci, verb
Sinonime:
a asimila cu populația turcă, a converti la islamism, a deveni turc, (învechit şi popular) a se păgâni; a se ameţi, a se chercheli, a se îmbăta, a se turmenta. Turci, substantiv
Sinonime:
(botanică) păpădie.
Turcie, substantiv (învechit)
Sinonime:
limba turcă.
Celichiu, substantiv (regional)
Sinonime:
(joc de copii) popic, țurcă.
