Seamă, substantiv feminin
Sinonime: socoteală, calcul, cont; însemnătate, importanţă, vază, faimă; fel, gen, soi; rost, ordine, rânduială; număr, cantitate, câţiva, o serie.  Seamăn, substantiv masculin
Sinonime: om, individ; aproapele.  Seanță, substantiv
Sinonime: (învechit) ședință.  Searbăd (searbădă), adjectiv
Sinonime: insipid, fad; (figurat) plictisitor, uniform, monoton; palid, vlăguit, veştejit, fără nuanţe.  Seboreic (seboreică), adjectiv
Sinonime: gras, adipos.  Sebum, substantiv
Sinonime: (biologie) (regional) usuc, (învechit) smegmă.  Sec (seacă), adjectiv
Sinonime: uscat, arid, neproductiv, deşert; (figurat) fără sens, van, zadarnic; prost, tembel, tâmpit, absurd.  Seca, verb
Sinonime: a usca, a asana, a goli; a se pierde, a se termina, a dispărea (despre o apă); (figurat) a stoarce, a istovi, a vlăgui, a slei; (figurat) a se atrofia, a se veşteji, a paraliza.  Secăciune, substantiv feminin
Sinonime: uscăciune, secetă.  Secărăți, verb
Sinonime: (regional) a secări.  Secărică, substantiv
Sinonime: (botanică) chimen, chimion.  Secăţiu, adjectiv
Sinonime: arid, costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sec, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv.  Secăţiv, adjectiv
Sinonime: arid, costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sec, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv.  Secătui, verb
Sinonime: a istovi, a epuiza, a stoarce, a vlăgui, a slei, a obosi; a sărăci, a seca, a dispărea.  Secătuire, substantiv
Sinonime: extenuare.  Secătuit, adjectiv
Sinonime: epuizat, extenuat, gol, obosit, sleit, stors, terminat.  Secătură, substantiv feminin
Sinonime: om neserios, om netrebnic, fluşturatic.  Secentism, substantiv
Sinonime: manierism, (învechit) prețiosism.  Secera, verb
Sinonime: (figurat) a ucide, a decima.  Secerăciune, substantiv
Sinonime: recoltă (de cereale), secerare, secerătură, seceriș.  Secerat, substantiv neutru
Sinonime: seceriş, seceră.  Secerăţică, substantiv
Sinonime: secerea, seceră mică.  Secerătură, substantiv
Sinonime: mirişte, recoltă secerată (sau de secerat), secerare, secerat, seceriş.  Seceriş, substantiv neutru
Sinonime: secerat, seceră; recoltă, roade.  Seceruică, substantiv
Sinonime: săbioară, săbiuță, seceră mică, secerea, secerățică; (botanică) amăreală, iarbă-lăptoasă.  Secesiune, substantiv feminin
Sinonime: separare, despărţire, izolare.  Secetă, substantiv feminin
Sinonime: uscăciune, arșiță.  Secfestrare, substantiv
Sinonime: sechestrare.  Secfestrariseală, substantiv
Sinonime: (învechit) sechestrare (de bunuri).  Secfestrarisi, verb
Sinonime: a sechestra.  Secfestrarisire, substantiv
Sinonime: (învechit) sechestrare (de bunuri).  Secfestrarisit, adjectiv
Sinonime: (învechit) sechestrat.  Secfestrarisitor, substantiv
Sinonime: (învechit) executor al unui sechestru, sechestrator.  Sechelă, substantiv
Sinonime: consecință, efect, implicație, incidență, repercusiune, rezultat, urmare, urmă.  Sechestra, verb
Sinonime: a claustra, a confisca, a foglăli, a funtui, a izola, a kidnapa, a prenora, a pune (sub) sechestru, a pune de o parte, a răpi, a reține cu forța, a se depărta de lume, a zeberi, (învechit și regional) a secfestrui, (învechit) a popri, (învechit) a secfestra, (învechit) a secfestrarisi, (regional) a cuprinde.  Sechestrare, substantiv
Sinonime: arestare, arestuire, captivitate, carantină, claustrație, confiscare, detenție, incarcerație, internare, izolare, izolație, kidnapare, kidnapping, răpire, recluziune, sechestraţie, sechestru, (învechit) sechestrațiune, (popular) zălogire.  Sechestrat, adjectiv
Sinonime: claustrat, izolat, kidnapat, luat cu forța, răpit, reținut, (învechit) secfestruit, (popular) zălogit.  Sechestraţie, substantiv
Sinonime: carantină, detențiune, încarcerare, sechestrare, (învechit) secfestrare.  Sechestrator, substantiv
Sinonime: executor, (învechit) secfestrarisitor.  Sechestrectomie, substantiv
Sinonime: (medicină) sechestrotomie.