Fapt, substantiv neutru
Sinonime:
întâmplare, eveniment, acţiune, faptă, act, caz, fenomen; (popular) vrajă, farmec, descântec, magie, scarlatină, vrăjitorie.
Faptă, substantiv feminin
Sinonime:
acţiune, realizare, lucrare, înfăptuire, lucru, ispravă, operă, act, (învechit) deală, (figurat) pas; (în faptă) în realitate, de fapt.
Făptaş, substantiv masculin
Sinonime:
autor, făptuitor; acuzat, încriminat, vinovat, infractor.
Faptic, adjectiv
Sinonime:
(rar) material.
Faptnic, substantiv
Sinonime:
garanţă, otrăţel, paţachină, roibă.
Făptui, verb Sinonime:
a face, a îndeplini, a săvârşi, a realiza, a comite, a lucra, a înfăptui, a acţiona.
Făptuire, substantiv
Sinonime:
comitere, săvârșire.
Făptuitor, substantiv
Sinonime:
făptaș, infractor, autor.
Făptură, substantiv feminin
Sinonime:
fiinţă, vietate, vieţuitoare, creatură; trup, statură, înfăţişare, aspect, conformaţie, structură; animal, vedere, natură, fire, lume, univers; configuraţie, divinitate, dumnezeu, fizionomie, formă, idol, profil, zeitate, zeu.
Act, substantiv neutru Sinonime:
document, atestat, zapis, hrisov, uric, faptă, acţiune, realizare, buletin, certificat, constatare, contract, convenție, proces-verbal, testament, protocol, tratat.
Acţiune, substantiv feminin Sinonime:
act, afacere, demers, gest, inițiativă, intervenție, proces, procedură, reacție, faptă, lucrare, manifestare, activitate.
Animal, substantiv neutru Sinonime:
vietate, făptură, vieţuitoare; fiară, jivină, dobitoc, vită, creatură, lighioană, (figurat) om grosolan.
Aventura, verb Sinonime:
a se hazarda, a se avânta, a risca, a se încumeta, a se expune.
Aventură, substantiv feminin
Sinonime:
escapadă, expediție, fapt riscant, întâmplare, odisee, peripeție, robinsonadă.
Bine, adverb Sinonime:
acceptabil, potrivit, mulţumitor, satisfăcător, adecvat, convenabil, plăcut, agreabil. Bine, substantiv neutru Sinonime:
mulţumire, fericire, bunăstare; faptă bună, binefacere; folos, avantaj. Bine, adjectiv
Sinonime:
prezentabil. Bine, interjecție
Sinonime:
bravo!
Binefacere, substantiv feminin Sinonime:
faptă bună, facere de bine, generozitate; avantaj, folos, profit; caritate, filantropie.
Boi (boiuri), substantiv neutru Sinonime:
trup, corp, făptură, statură, înfăţişare, fizionomie; fard, ruj, roșu de buze, rumenea, rumeneală, suliman, dres, vopsea; (regional) boia.
Bravură, substantiv feminin Sinonime:
vitejie, eroism, curaj, bărbăţie, îndrăzneală, cutezanţă, temeritate; faptă curajoasă, faptă vitejească.
Chiar, adverb Sinonime:
tocmai, întocmai, exact; până şi, încă; în plus; în realitate, de fapt, într-adevăr, cu adevărat. Chiar, adjectiv
Sinonime:
clar, cristalin, curat, desluşit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, pur, transparent.
Condiţie, substantiv feminin
Sinonime:
clauză, prevedere; factor, fapt, împrejurare, circumstanţă; situaţie, poziţie socială, rang, stare, titlu, teapă, treaptă, (popular) mână, seamă.
Configuraţie, substantiv feminin
Sinonime:
aspect, conformaţie, fizionomie, formă, înfăţişare, profil, structură, (rar) făptură; relief.
Creatură, substantiv feminin Sinonime:
fiinţă, făptură, om, ins, persoană, individ.
Dihanie, substantiv feminin
Sinonime:
fiară, jivină, lighioană; namilă, monstru, animal, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, necuvântător, vietate, vieţuitoare.
Episod, substantiv neutru
Sinonime:
întâmplare, peripeţie, fapt, incident, fragment, scenă.
Eveniment, substantiv neutru Sinonime:
întâmplare, caz, fapt, episod, peripeţie, aventură, incident.
Evidenţă, substantiv feminin
Sinonime:
autenticitate, axiomă, banalitate, certitudine, claritate, exactitudine, fapt, lapalisadă, limpezime, netitate, premisă, principiu, probă, realitate, siguranţă, tautologie, truism, veritate; inventar, înregistrare, oglindire.
Face, verb
Sinonime:
a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.
Fenomen, substantiv neutru
Sinonime:
manifestare, aspect, stare, aparenţă, proces, fapt, epifenomen, eveniment, manifestație, minune, miracol, raritate; (fenomen antropic) fenomen antropogen, fenomen antropogenic.
Fiinţa, verb
Sinonime:
a exista, a trăi, a fi în fiinţă, a fi, a funcţiona, a vieţui, a-și desfășura activitatea, a se afla în realitate.
Fiinţă, substantiv feminin
Sinonime:
animal, vietate, vieţuitoare, făptură, om, persoană, individ, ins; existenţă, viaţă, trai; (locuțiune) (în ființă) existent, în realitate, aievea.
Gest, substantiv neutru Sinonime:
atitudine, faptă, purtare, comportare.
Greşi, verb
Sinonime:
a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.
Infractor (infractoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime:
făptaş, făptuitor, hoţ, pungaş, răufăcător.
Ispravă, substantiv feminin Sinonime:
faptă, lucrare, treabă, izbândă, realizare, reuşită, succes; aventură, bravură.
Întâmplare, substantiv feminin Sinonime:
fapt, eveniment, peripeţie, aventură; hazard, destin, soartă.
Lucrare, substantiv feminin Sinonime:
muncă, activitate, efort, strădanie; scriere, studiu, operă; faptă, înfăptuire, realizare.
Lucru, substantiv neutru Sinonime:
obiect; muncă, faptă, acţiune, treabă, ocupaţie; chestiune, fapt, fenomen, problemă.
Muritor (muritoare), substantiv masculin şi substantiv feminin Sinonime:
făptură, fiinţă, om, pământean.
Opera, verb Sinonime:
a realiza, a înfăptui, a face, a lucra. Operă, substantiv feminin Sinonime:
creaţie, scriere, op, producţie, lucrare, realizare; acţiune, faptă.
Organism, substantiv neutru Sinonime:
corp, fiinţă, făptură; unealtă, instrument.
Realitate, substantiv feminin
Sinonime:
adevăr, autenticitate, certitudine, evidență, existenţă (obiectivă), factualitate, fapt concret, lucru real, materialitate, natură, real, realism, stare de fapt, substanță, tangibilitate, veracitate, veridicitate, veritate, viață, (învechit; la plural) bunuri imobile.
Realmente, adverb
Sinonime:
de fapt, efectiv, în adevăr, în concordanță cu realitatea, în mod real, în realitate, într-adevăr.
Săvârşi, verb Sinonime:
a face, a înfăptui, a îndeplini, a realiza, a duce la bun sfârşit, a încheia, a termina, a făptui; (reflexiv) a muri, a-şi da sufletul, a sucomba, a-şi da obştescul sfârşit, a pleca dintre cei vii, a termina cu toate.
Scenă, substantiv feminin Sinonime:
acţiune, fapt, întâmplare, caz, conflict; podium, estradă.
Scârbă, substantiv feminin
Sinonime:
amar, amărăciune, animozitate, antipatie, aversiune, ceartă, chin, ciudă, conflict, dezacord, dezbinare, dezgust, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, durere, dușmănie, faptă nedemnă, faptă urâtă, frică, furie, gâlceavă, gelozie, greaţă, grijă, groază, invidie, încercare, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, întristare, înverșunare, învrăjbire, litigiu, mâhnire, mânie, năpastă, necaz, neînțelegere, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, oroare, ostilitate, patimă, păs, pătimire, pică, pizmă, plictis, porcărie, pornire, ranchiună, repulsie, silă, spaimă, suferință (morală), supărare, teamă, temere, teroare, ticăloşie, tristețe, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie, (familiar) otreapă; (figurat) ființă dezgustătoare, om mârșav; (la plural) vorbe murdare, vorbe triviale, ocări, înjurături.
Statură, substantiv feminin Sinonime:
înălţime, stat; talie, făptură, trup, siluetă, boi.
Tip, substantiv masculin Sinonime:
ins, individ, făptură, om, persoană. Tip, substantiv neutru Sinonime:
fel, soi, gen, varietate, specimen, exemplar, model; rasă; personaj, erou, protagonist.
Treabă, substantiv feminin Sinonime:
îndeletnicire, ocupaţie, activitate, preocupare; muncă, lucru, ispravă, faptă; chestiune, problemă, afacere, daravelă.
Zidire, substantiv feminin
Sinonime:
animal, casă, clădire, construcţie, construire, creare, creatură, creaţie, dobitoc, durare, edificiu, facere, făptură, fiinţă, fundare, imobil, înălţare, întemeiere, lighioană, necuvântător, ridicare, vietate, vieţuitoare, (livresc) edificare.
Zori, substantiv masculin la plural Sinonime:
auroră, răsărit, faptul zilei. Zori, verb Sinonime:
a grăbi, a accelera, a da zor, a iuţi, a îmboldi, a îndemna.
Accident (accidente), substantiv neutru
Sinonime:
eveniment imprevizibil, fapt întâmplător; (termen geografic) denivelare, denivelație, neregularitate; (termen muzical) alterație, semn accidental.
Auroră, substantiv
Sinonime:
faptul zilei, crepuscul, zori; (la figurat) început, debut.
Autor, substantiv
Sinonime:
scriitor, (învechit) izvoditor, (grecism învechit) singraf; realizator; făptaş, făptuitor, (învechit) pricinuitor.
Angrenaj, substantiv
Sinonime:
mecanism; (figurat) înlănțuire de fapte.
Comitere, substantiv
Sinonime:
facere, făptuire, săvârşire.
Consumat, adjectiv
Sinonime:
epuizat, sleit, terminat; zbuciumat; (despre fapte) care s-au petrecut.
Deală, substantiv (învechit)
Sinonime:
act, activitate, acţiune, creație, faptă, lucru, muncă, pedeapsă, rod, treabă, (regional) apoplexie, (regional) defect (fizic sau psihic), (regional) epilepsie, (regional) obiect.
Deserviciu, substantiv
Sinonime:
faptă neconvenabilă, faptă dezavantajoasă; contraserviciu.
Fușerai, substantiv
Sinonime:
înșelare, furt, faptă ilicită; (familiar) lucru de mântuială.
Ştevie, substantiv
Sinonime:
(botanică) măcrișul calului, (regional) urzica-raţei, (regional) brustan, dragavei, dragomir, (regional) crestăţea, hrenuţ, limba-boului, dragaveică, măcriș de apă, măcriș, (regional) iurpăsătoare, cinstea-câmpului, faptul-mare, iarbă-de-orbalț.
Arlechinadă, substantiv
Sinonime:
bufonerie, comedie; (la figurat) faptă caraghioasă, faptă ridicolă, caraghioslâc.
Atrocitate, substantiv
Sinonime:
abominațiune, barbarie, brutalitate, cruzime, faptă înspăimântătoare, ferocitate, grozăvie, inumanitate, monstruozitate, sadism, sălbăticism.
Anacronism, substantiv
Sinonime:
contrasens, fapt perimat, improprietate, inexactitate, inexactitudine, metacronism, obicei perimat, opinie perimată, paracronism, paralogism, survivanță.
Ziditură, substantiv
Sinonime:
animal, casă, clădire, construcţie, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, imobil, lighioană, necuvântător, vietate, vieţuitoare, zidire; (sens figurat) facere.
Imoralitate, substantiv
Sinonime:
corupţie, depravare, desfrânare, faptă imorală, licență, lubricitate, nemoralitate, obscenitate, perversiune, purtare imorală.
Gestă, substantiv
Sinonime:
(și adjectiv) gravidă, gestantă; act vitejesc, faptă memorabilă; (în evul mediu) poem epic, poem eroic.
Debonar, adjectiv
Sinonime:
blajin, foarte slab, incapabil de fapte rele, indulgent.
Factual, adjectiv
Sinonime:
atestat, faptic, observabil, real.
Țărănism, substantiv
Sinonime:
bădărănism, comportare grosolană, faptă insultătoare, mitocănism, nesimţire, vorbă jignitoare.
Lihodeală, substantiv
Sinonime:
(regional) faptă anostă, vorbă anostă.
Plini, verb
Sinonime:
(învechit și regional) a achita, a comite, a completa, a efectua, a executa, a face, a făptui, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a întregi, a lichida, a onora, a plăti, a realiza, a rotunji, a satisface, a săvârși, a umple.
Criminaliza, verb
Sinonime:
a conferi un caracter criminal (unei fapte).
Ilicitate, substantiv
Sinonime:
acțiune ilicită, faptă ilicită, ilegalitate, ilegitimitate, nelegitimitate.
Propriu-zis, locuțiune
Sinonime:
de fapt, în realitate, la drept vorbind.
Făcare, substantiv (regional)
Sinonime:
facere, fapt, farmec, făcaș, făcătură, făcut.
Snoabă, substantiv (regional)
Sinonime:
boroboață, faptă, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, trăsnaie.
Tipos, substantiv (învechit)
Sinonime:
chip, exemplar, făptură, figură, imagine, model, prototip, specimen, tip.
Într-adevăr, locuțiune adverbială
Sinonime:
chiar cum este, de fapt, în adevăr, în realitate.
Scarlatină, substantiv
Sinonime:
(medicină) eritem, exantem, scarlatinetă; (regional) anghină, bubat, (la plural) bube, cochinadă, cochinar, coracă, fapt, foc, focărie, mârceav, mohorâciune, purpur, roșior, vărsat, zapor.
Ispravlenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
faptă bună, realizare.
Pricinaș, substantiv (popular)
Sinonime:
acuzat, arțăgos, buclucaș, cârcotaș, certăreț, făptaș, gâlcevitor, inculpat, împricinat, învinuit, pârât, scandalagiu, vinovat, (învechit) boclucaș, (învechit) căuzaș, (învechit) împricinaș.
Autocontrola, verb
Sinonime:
a se autosupraveghea, a-și controla propriile fapte.
Înfăptuitor, substantiv
Sinonime:
creator, făptuitor, făuritor, îndeplinitor, născocitor, plăsmuitor, realizator, (figurat) făurar, (învechit) săvârșitor, (învechit) scornitor.
Săzdanie, substantiv (învechit)
Sinonime:
animal, creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvântător, vietate, viețuitoare.
Scenariza, verb
Sinonime:
(despre o lucrare, un fapt) a transpune în scenariu.
Tâmpire, substantiv
Sinonime:
faptă prostească, îndobitocire, prostie, prostire, tâmpenie.
Urzitor, substantiv
Sinonime:
complotist, conspirator, ctitor, făptuitor, fondator, întemeietor, uneltitor; mașină de urzit, urzitoare; (regional) roată, urzaică, urzalău, urzan, urzar, urzător, urzitoi, urzoaică, urzoc, urzoi, urzor.
Înrăutățire, substantiv
Sinonime:
agravare, înăsprire, înrăire, recrudescență, (familiar, la figurat) zbârlire, (figurat) deteriorare, (figurat) stricare, (învechit) înrăotățare; (concretizat, rar) faptă rea, răutate, ticăloșie.
Urgisire, substantiv (învechit și popular)
Sinonime:
asuprire, detestare, exploatare, faptă rea, împilare, năpăstuire, nedreptate, nedreptățire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, (figurat) apăsare, (figurat) despuiere, (figurat) stoarcere, (învechit și regional) strâmbătățire, (învechit) avanie, (învechit) izgonire, (învechit) netrebnicie, (învechit) obidă, (învechit) obidire, (învechit) obijduire, (învechit) strânsoare, (popular) asupreală, (popular) silnicie, (rar) părăsire.
Împlinire, substantiv
Sinonime:
completare, complinire, efectuare, executare, execuție, facere, împlineală, împlinit, îndeplinire, înfăptuire, îngrășare, îngrășat, întregire, realizare, rotunjire, satisfacere, satisfacție, săvârșire, (impropriu) compensare, (impropriu) înlocuire, (învechit) faptă, (învechit) săvârșit.
Împlineală, substantiv (învechit)
Sinonime:
amendă, gloabă, împlinire, îngrășare, (impropriu) compensare, (impropriu) înlocuire, (învechit) faptă.
Post-factum, adverb
Sinonime:
după faptă, în retrospectivă.
