Excelent (excelentă), adjectiv Sinonime:
admirabil, minunat, încântător, excepţional, eminent, superb.
Excelență, substantiv
Sinonime:
alteță, calitate, eminență, înălțime, maiestate, perfecțiune, preeminență, superioritate, transcendență; (variante învechite) celenție, ecțelenție, escelencie, escelență, escelenție, escelință, eselență, eselenție, eselință, excelenție, exelensie, exelență, exelenție, exțeleanție, exțelenție.
Eminamente, adverb
Sinonime:
cu deosebire, cu totul, în măsura cea mai mare, în special, întru totul, la cel mai înalt grad, perfectamente, prin excelenţă, total, (învechit) eminemente, (învechit) emineminte.
Perfecţiune, substantiv feminin
Sinonime:
desăvârşire, excelență, ideal, impecabilitate, sublim, sublimitate, summum, (învechit) săvârșire.
Eminență, substantiv
Sinonime:
spirit dominant, supremație intelectuală; apofiză, ieșitură, proeminență, protuberanță, tuberozitate; colină, mamelon, monticul; (termen de adresare) excelență, cardinal, prelat.
Slăvime, substantiv
Sinonime:
(învechit; titlu onorific) Excelență.
Eselență, substantiv (învechit)
Sinonime:
excelență.
Blagorodnicie, substantiv (învechit)
Sinonime:
aristocrație, excelență, nobilime, noblețe, (învechit) evghenie, (învechit) panevghenie, (variantă) blagorodie, (variantă) blagorodnie.
