Autoriza, verb
Sinonime: a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.  Cuveni, verb
Sinonime: a se cădea, a-i reveni, a trebui; a merita, a avea dreptul, a cadra, (învechit) a se dostoi, a privi, a putea.  Direct (directă), adjectiv
Sinonime: de-a dreptul, fără ocol, drept, nemijlocit, neocolit, (rar) nemediat, personal, făţiş.  Îndreptăţi, verb
Sinonime: a justifica, a autoriza, a da dreptul.  Pieptiş, adverb
Sinonime: de-a dreptul, direct, drept, neocolit.  Putea, verb
Sinonime: a fi capabil, a avea putere, a fi în stare, a avea posibilitatea, a avea putinţa, a (-i) fi cu putinţă; a fi posibil, a fi probabil; a avea voie, a avea permisiunea, a avea dreptul, a fi permis; a se cădea, a se cuveni, a fi potrivit, a fi convenabil.  Abilita, verb
Sinonime: a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune; a autoriza, a delega, a împuternici, a învesti.  Ius sangvinis, locuțiune latină
Sinonime: dreptul sângelui, dreptul strămoșesc.  Ius soli, locuțiune latină
Sinonime: dreptul pământean, dreptul pământului.  Vagulație, substantiv
Sinonime: (în dreptul roman) somație.  Jurisprudenţă, substantiv
Sinonime: cutumă, drept, exemplu, filosofia dreptului, legislație, precedent, știința dreptului, științe juridice, (învechit și popular) legile, (învechit) drit.  Primogenitură, substantiv
Sinonime: dreptul primului născut, întâietate de naștere, primogenit.  Ultimogenitură, substantiv
Sinonime: dreptul ultimului născut.  Binemerita, verb (învechit)
Sinonime: a câștiga dreptul la o răsplată, a câștiga dreptul la recunoștință, a merita.  Rogațiune, substantiv
Sinonime: (în dreptul roman) proiect de lege.