Fără, prepoziție
Sinonime:
în absența, excluzând, minus, lipsit de, în afară de, fără a ține seama. Fără, adverb
Sinonime:
(învechit) bez, minus, decât, în afară de, exceptând pe. Fără, conjuncție
Sinonime:
ci, dar, însă, numai.
Fără istov, locuţiune
Sinonime:
fără încetare, fără sfârșit, necurmat, nesfârșit.
Fără șovăire, locuțiune adverbială
Sinonime:
cu fermitate, cu hotărâre, dârz, fără ezitare, hotărât, neclintit.
Fărădelege, substantiv feminin
Sinonime:
abjecție, crimă, ignominie, infamie, josnicie, mârșăvie, mișelie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (figurat) murdărie, (învechit) bazaconie, (învechit) blestemăciune, (învechit) fără de lege, (învechit) fără-de-lege, (învechit) fărăleage, (învechit) făr'delege, (învechit) nebunie, (învechit) necurat, (învechit) necurăție, (învechit) necurățire, (învechit) păgânătate, (învechit) păgânie, (învechit) sacrilegiu, (învechit) verigășie, (popular și familiar) parșivenie, (popular) becisnicie, (popular) blestemăție, (popular) scârnăvie, (popular) spurcăciune, (regional) mârșăvenie, (variantă) fărdelege. Fărădelege, adjectiv
Sinonime:
abject, infam, josnic, mârşav, mişel, mişelesc, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos, (învechit) criminal, (învechit) necredincios, (învechit) păcătos.
Farafastâc, substantiv
Sinonime:
capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, fleac, maraz, marafet, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană; (la plural, farafastâcuri) zorzoane.
Fărăfund, substantiv
Sinonime:
abis, adânc, prăpastie.
Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime:
firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic. Fărâma, verb
Sinonime:
a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.
Fărâmare, substantiv
Sinonime:
casare, sfărâmare, spargere.
Fărâmat, adjectiv
Sinonime:
sfărâmat, spart, zdrobit, frânt, nimicit, distrus.
Fărâmătură, substantiv feminin
Sinonime:
fărâmă, sfărâmătură, brac, firimitură, pișcătură, strop, dram, pic.
Fărămea, substantiv
Sinonime:
bucățea, bucățică, (regional) fărâmea.
Fărâmică, substantiv
Sinonime:
(popular) fărâmiţă.
Fărâmicios (fărâmicioasă), adjectiv Sinonime:
sfărâmicios, granulos, inconsistent, nelegat, fragil, necompact.
Faraminos, adjectiv
Sinonime:
astronomic, colosal, demăsurat, enorm, exagerat, excesiv, exorbitant, extraordinar, fabulos, fantastic, faraonic, fenomenal, gigantesc, impresionant, monumental, prodigios, stupefiant, titanesc.
Fărâmiţa, verb Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune. Fărâmiţă, substantiv feminin Sinonime:
firimitură, fărâmă, bucăţică.
Fărâmiţare, substantiv
Sinonime:
mărunţire.
Fărâmiţat (fărâmiţată), adjectiv Sinonime:
zdrobit, fărâmat, sfărâmiţat, zdrobit, pisat, frânt, rupt, îmbucătăţit; (figurat) nimicit, distrus.
Fărâmitură, substantiv feminin
Sinonime:
fărâmătură, fragment, rest.
Farandolă, substantiv
Sinonime:
dans, horă, rondă.
Faraoancă, substantiv
Sinonime:
faraoană, țigancă.
Faraon, substantiv
Sinonime:
aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Faraonic, adjectiv
Sinonime:
de faraon; (figurat) colosal, de proporții impresionante, titanesc, uriaș.
Faraonit, substantiv
Sinonime:
(învechit) egiptean.
Faraonitean, substantiv
Sinonime:
faraonit, (variantă) faraotinean.
Faraonoaică, substantiv (popular)
Sinonime:
drăcoaică.
Abject (abjectă), adjectiv
Sinonime:
abominabil, detestabil, dezgustător, groaznic, grosolan, ignobil, incalificabil, infam, înfiorător, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, odios, oribil, repugnant, respingător, rușinos, sordid, ticălos, (Banat) bedaș, (figurat) infect, (figurat) murdar, (învechit și regional) ticăit, (învechit) fărădelege, (învechit) vil, (popular) becisnic, (regional) pălăvatic, (regional) proclet.
Amorf (amorfă), adjectiv Sinonime:
neorganizat, nediferenţiat, fără formă, apatic, stins.
Anemic (anemică), adjectiv Sinonime:
anemiat, astenic, fără vlagă, slăbit.
Anodin (anodină), adjectiv
Sinonime:
banal, benign, fad, fără consecințe, fără importanță, fără urmări, indiferent, inofensiv, inoperant, insignifiant, insipid, neimportant, neînsemnat, nesemnificativ, șters, tern, venial.
Apatic (apatică), adjectiv Sinonime:
pasiv, indiferent, nepăsător, nesimţitor, indolent, fără energie, moale, inactiv, letargic.
Astenic (astenică), adjectiv Sinonime:
slab, slăbicios, istovit, fără vlagă.
Astronomic (astronomică), adjectiv
Sinonime:
astrologic, sideral, (învechit) astronomicesc; (figurat) colosal, enorm, exagerat, extraordinar, fabulos, fantastic, faraminos, gigantic, imens, inabordabil, incomensurabil, nemăsurat, uriaș.
Atentat, substantiv neutru
Sinonime:
agresiune, asasinat, atac, atentare, atingere, camuflet, complot, crimă, delict, fărădelege, infracţiune, ofensă, sacrilegiu, tentativă de omor, ultraj, viol, violare, violență.
Barbar (barbară), adjectiv Sinonime:
atroce, bestial, brutal, primitiv, grosier, feroce, fără milă, crud, sălbatic, grosolan, necioplit, sadic.
Bătăios (bătăioasă), adjectiv Sinonime:
năbădăios, iute, neastâmpărat, fără astâmpăr, violent, impulsiv.
Benign (benignă), adjectiv Sinonime:
minor, inofensiv, uşor, tratabil, fără gravitate, trecător, vindecabil, superficial; mic, lejer.
Berc (bearcă), adjectiv Sinonime:
cu coada scurtă, teşit, ciont, ciontit, fără vârf, fără țugui.
Bez, prepoziție (învechit) Sinonime:
afară de, fără, pe lângă, bașca.
Bezmetic (bezmetică), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, aiurit, şui, năuc, capiu, împrăştiat, fără căpătâi, nebun.
Bineînţeles, adverb Sinonime:
desigur, fireşte, fără îndoială, neîndoielnic.
Bont (boantă), adjectiv Sinonime:
ciuntit, turtit, retezat, tocit, scurt şi gros; fără vârf.
Brambura, adverb (familiar) Sinonime:
fără rost, fără căpătâi, fără noimă, alandala, aiurea.
Brudiu (brudie), adjectiv (regional) Sinonime:
tânăr, nevârstnic, necopt, fără experienţă.
Brusc, adverb Sinonime:
deodată, pe neaşteptate, fără veste; spontan; precipitat, subit.
Bucăţică, substantiv feminin Sinonime:
părticică, bucăţea, fărâmă, firimitură, sfărâmătură, (regional) mangură, (Banat) smicurătură.
Capriciu (capricii), substantiv neutru
Sinonime:
ciudăţenie, toană, răsfăţ, extravaganţă, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, (la plural) graţiozităţi, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, (popular) pârţag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, (popular) fasoleală, hachiţă, izmeneală, pandalie, (învechit şi regional) marghiolie, nacafa, pală, (regional) marghioleală, năbădaie, toancă, zâmbâc; (Transilvania) pont, (Moldova, prin Bucovina şi Transilvania) sucă, (învechit) schimonosire, schimonositură, (grecism învechit) paraxenie, bâzdâc, farafastâc, marafet, (figurat) boală, dambla; (muzică) fantezie, (rar) ricercar.
Caracudă, substantiv feminin
Sinonime:
albitură, baboiaș, caras, mărunțiș, pește-țigănesc, plevușcă, (rar) plevuică, (regional) chisoagă, (regional) obleț, (regional) pleviță, (regional) sorean; (argou) pantofi; (figurat) persoană fără valoare.
Caria, verb Sinonime:
a se găuri, a se strica, a se roade, a se măcina, a se pulveriza, a se fărâmiţa.
Cerebral (cerebrală), adjectiv Sinonime:
intelectual, mental, raţional, logic; (figurat) rece, uscat, fără vibraţie, lipsit de însufleţire.
Chel (cheală), adjectiv Sinonime:
fără păr, pleşuv, chelbos, cheleş, chilug.
Chelbos (chelboasă), adjectiv Sinonime:
chel, fără păr, pleşuv, cheleş, chilug; (popular) murdar, jegos, scârbos.
Cinic (cinică), adjectiv Sinonime:
sfidător, fără scrupul, fără jenă.
Ciont (cioantă), adjectiv Sinonime:
cu coadă scurtă, berc, teşit, fără vârf.
Ciung (ciungă), adjectiv Sinonime:
fără mână, ciunt, schilod.
Coate-goale, substantiv masculin Sinonime:
neisprăvit, fără căpătâi, sărac.
Colţ, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.
Dar, substantiv neutru Sinonime:
cadou, atenţie, plocon, mită, prinos, ofrandă, danie; milă, har, îndurare; însuşire, talent, vocaţie, înzestrare. Dar, adverb
Sinonime:
da, desigur, fireşte. Dar, adverb interogativ
Sinonime:
oare? păi? Dar, conjuncție
Sinonime:
altfel, altminteri, însă, totuşi, ci, numai, (regional) fără, (prin Transilvania) pedig, darămite, (rar) încămite, mite, nemite, (învechit şi popular) necum, aşadar, deci.
Decolorat (decolorată), adjectiv
Sinonime:
şters, palid, fără culoare, spălăcit, (regional) spălat, spălătocit, spălătuit, (figurat) ieşit.
Degeaba, adverb
Sinonime:
zadarnic, în zadar, fără rost, fără nici un folos, inutil, (învechit şi popular) geaba, surda, (Transilvania) heba, (învechit) îndarn; gratis.
Delira, verb
Sinonime:
a aiura, a vorbi fără control, a spune prăpăstii, (învechit şi regional) a bâigui, (Oltenia) a lozi.
Derizoriu (derizorie), adjectiv Sinonime:
neînsemnat, ridicol, de nimic, fără valoare.
Desăvârşit (desăvârşită), adjectiv
Sinonime:
deplin, complet; perfect, măiestrit, magistral, fără cusur, ireproşabil, nemărginit, absolut; sfânt.
Descoperit (descoperită), adjectiv Sinonime:
dezvelit, liber, neacoperit; fără apărare, vulnerabil, fără sprijin.
Desfăta, verb Sinonime:
a delecta, a încânta, a fermeca; a petrece, a se distra, a se amuza, a se veseli. Desfăța, verb
Sinonime:
(despre pat sau așternut) a lăsa fară rufărie, (despre perne, plapume) a dezbrăca de fețe; (regional) a deschide, a expune, a întinde la vedere.
Desfătare, substantiv feminin
Sinonime:
delectare, plăcere, încântare, petrecere, veselie, farmec, voluptate, vrajă, (învechit şi regional) tefericie, (învechit) încântec, (familiar) deliciu, (figurat) savoare, (rar) desfăt, (învechit) desfătăciune, bucurie; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Desfățare, substantiv
Sinonime:
(despre plăpumi, perne, așternut) desfățat, dezbrăcare, lăsare fără rufărie, scoatere; (prin analogie) evitare; (regional) etalare.
Desigur, adverb
Sinonime:
sigur, negreşit, neîndoios, bineînţeles, fără îndoială, absolut, cert, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, neîndoielnic, normal, precis; da.
Dezbrăcat (dezbrăcată), adjectiv
Sinonime:
gol, fără îmbrăcăminte, neîmbrăcat, despuiat, dezgolit, nud, (regional) pieligos, (Transilvania şi Moldova) târșit.
Direct (directă), adjectiv
Sinonime:
de-a dreptul, fără ocol, drept, nemijlocit, neocolit, (rar) nemediat, personal, făţiş.
Disperat (disperată), adjectiv Sinonime:
desperat, abătut, întristat, atristat, supărat, descurajat, dezolat, deprimat, demoralizat, inconsolabil, de neconsolat, de nemângâiat, fără speranţă.
Disponibil (disponibilă), adjectiv
Sinonime:
liber, fără obligaţii, la dispoziţie, neocupat, (învechit) slobod, (învechit) prisoselnic, utilizabil; vacant, vid.
Dobitoc, substantiv neutru
Sinonime:
animal, vită; om prost, tâmpit, om fără socoteală, nătâng.
Drac, substantiv masculin
Sinonime:
diavol, demon, (articulat) necuratul; rău, nestăpânit, crud; aghiuţă, (articulat) încornoratul, (articulat) naiba, satană, tartor, (livresc) belzebut, (rar) scaraoţchi, (popular şi familiar) michiduţă, (articulat) nichipercea, (articulat) pârlea, sarsailă, (popular) faraon, idol, (articulat) împeliţatul, (articulat) mititelul, (articulat) nefârtatul, (articulat) nevoia, (articulat) pârdalnicul, (articulat) procletul, (articulat) pustiul, (articulat) vicleanul, cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (învechit şi regional) mamon, (articulat) săcretul, (articulat) sotea, (regional) hâdache, (articulat) năpustul, spurc, spurcat, şeitan, şotcă, ucigan, (Transilvania, Banat şi Maramureș) bedă, (Moldova şi Bucovina, articulat) benga, (prin Bucovina) carcandilă, (Transilvania şi Moldova, articulat) mutul, (prin Moldova şi Bucovina, articulat) pocnetul, (prin Oltenia) sarsan, (prin Moldova) scaloi, (prin Bucovina, articulat) şlactrafu, (învechit și articulat) împiedicătorul, (articulat) nepriitorul, (eufemistic, articulat) păcatul; (figurat) poznaş, isteţ, vioi, al naibii; (ihtiologie) (drac-de-mare) dragon.
Dumica, verb Sinonime:
a sfărâma, a rupe, a fărămiţa, a ciopârţi; a distruge, a nimici.
Dur (dură), adjectiv
Sinonime:
aspru, sever, acerb, brutal, necruţător, fără menajamente, tare, agresiv, bătăios, coleric, impulsiv, iute, nestăpânit, violent, (familiar, figurat) belicos, major, câinesc, drastic, greu, răstit, ridicat, aprig, barbar, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros.
Etern (eternă), adjectiv Sinonime:
veşnic, nepieritor, nemuritor, fără moarte; perpetuu, necontenit, neîncetat, continuu, necurmat, neîntrerupt.
