Vătaf, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
administrator, bulibașă, căpetenie, căpitan, cioban, comandant, conducător, director, garant, inspector, intendent, împuternicit, îngrijitor, logofăt, șef, vătășel, (învechit) epistat, (învechit) ispravnic, (învechit) vechil, (regional) birău, (regional) jude, (vătaf de aprozi) portar principal, (vătaf de plai) subprefect, (vătaf de vistierie) șef de percepție; (variante învechite) vatav, vătah, vătaș, vătav.
Vătăji, verb (regional)
Sinonime:
a haiduci.
Vătăma, verb
Sinonime:
a dăuna, a deteriora, a lovi, a păgubi, a răni, a strica, (învechit) a preavătăma.
Vătăman, substantiv (învechit)
Sinonime:
perceptor, primar, vătăşel, vornicel.
Vătămare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, avariere, boală, daună, deteriorare, hernie, îmbolnăvire, lovire, lovitură, maladie, pagubă, pierdere, prejudiciu, rană, rănire, stricare, stricăciune, (livresc) lezare.
Vătămat, adjectiv
Sinonime:
atins, bolnav, boşorog, deteriorat, jignit, lezat, lovit, ofensat, rănit, stricat.
Vătămător (vătămătoare), adjectiv
Sinonime:
dăunător, îmbolnăvitor, stricător, periculos.
Vătămătură, substantiv feminin
Sinonime:
colică, crampă, daună, hâitură, hernie, lovitură, pagubă, paralizie, pelagră, pierdere, prejudiciu, rană, schilodire, spasm, stricăciune, surpătură.
Vătărog, substantiv (regional)
Sinonime:
(zoologie) vătui.
Vătăşel, substantiv (învechit)
Sinonime:
cavaler de onoare, colăcar, isprăvnicel, logofăt, mesager, perceptor, slujbaș, subcomisar, șef, ștafetă, vătaf, vătăman, vornicel, (regional) chemător, (regional) comisar, (regional) curier, (regional) fecior boieresc, (regional) frate-de-mire, (regional) frate-de-mireasă, (regional) gardian, (regional) sol, (Transilvania și Banat) dever, (Transilvania) vifel, (variantă) vătăjel.
Vătăși, verb (învechit)
Sinonime:
a administra, a chivernisi, a conduce, a dirija, a fi vătaf, a guverna, a îngriji, a stăpâni, (variantă) a vătăji.
Vătășie, substantiv (învechit)
Sinonime:
căpitănie, (variantă) vătăjie, (vătășie de plai) subprefectură; podărit, (la plural) impozite, (la plural) taxe.
Vătășiță, substantiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) vătăjoaică, vătășoaie.
Vătășoaie, substantiv (regional)
Sinonime:
vătășiță.
Accidenta, verb
Sinonime:
a avaria, a carambola, a deteriora, a răni, a suferi un accident, a vătăma; (muzică) a varia.
Administrator, substantiv masculin Sinonime:
econom, intendent, manager, șef, patron, gestionar, gerant; (învechit) epistat, logofăt, vechil, vătaf.
Atinge, verb Sinonime:
a face contact, a lovi, a izbi, a pipăi, a palpa, a mângâia; a vătăma, a leza, a ofensa; a sosi, a ajunge.
Atins (atinsă), adjectiv
Sinonime:
alipit, apucat, contactat, emoționat, gustat, impresionat, insultat, îndeplinit, înduioșat, jignit, lezat, lovit, menționat, mişcat, ofensat, posedat, tulburat, ultragiat, vătămat. Atins, substantiv (învechit)
Sinonime:
asemănare, atacare, atingere, jignire, lovire.
Avaria, verb Sinonime:
a strica, a deteriora, a distruge, a vătăma, a altera.
Bate, verb Sinonime:
a lovi, a da pumni (palme sau picioare), a boxa, a brutaliza, a maltrata, a vătăma, (regional) a jupăi; (reflexiv) a se război, a se lupta, a se răfui, a se încăiera, (învechit) a se oşti; a învinge, a birui, a izbândi, a înfrânge, a zdrobi, a nimici; (despre inimă) a zvâcni, a pulsa, a palpita; a străbate, a cutreiera, a umbla.
Bătuci, verb
Sinonime:
a bate bine, a bătători, a face să se bătucească, a îndesa, a pilona, a presa, a se acoperi cu bătături, a se îngroșa, a tăpși, a transforma în bătătură; (despre fructe) a se înmuia, a se lovi, a se vătăma, a se zdrobi.
Beteag (beteagă), adjectiv Sinonime:
infirm, vătămat, schilod, betejit, beteşugit; (regional) bolnav, nesănătos, suferind, (învechit) morbos.
Beteji, verb Sinonime:
a se vătăma, a se schilodi, a se beteşugi; a se îmbolnăvi.
Beteșug, substantiv neutru Sinonime:
afecțiune, infirmitate, betegie, vătămare, betejeală, slăbiciune; (figurat) cusur, meteahnă, problemă, defect, imperfecţiune, racilă; (regional) boală, morb.
Brâglă, substantiv feminin (regional)
Sinonime:
vatală.
Brutaliza, verb Sinonime:
a maltrata, a molesta, a vătăma, a lovi, a bate, a brusca; a insulta, a umili, a ofensa, a supăra, a şicana.
Bumbac, substantiv neutru
Sinonime:
aţă, ațică, bumbăcel, coton, cotonadă, (Banat și Transilvania) pămucă, (învechit) vată, (regional, învechit) dimicoton.
Chemător (chemătoare), adjectiv
Sinonime:
care cheamă; (popular, substantivat) colăcar, vătaf, vătăşel, vornicel.
Conducător, substantiv masculin
Sinonime:
cap, căpetenie, cârmuitor, comandant, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci, guvernator, (turcism învechit) zabet; guvernant, hegemon, şef, (rar) diriguitor, (învechit) principal, ştab, vătaf, (învechit) staroste, (regional) birău, jude; şofer. Conducător, adjectiv
Sinonime:
guvernant, guvernamental, hegemon.
Contraindicat (contraindicată), adjectiv Sinonime:
neindicat, nepotrivit, neprielnic, vătămător, dăunător.
Daună, substantiv feminin Sinonime:
pagubă, vătămare, detriment; stricăciune; despăgubire, contravaloare. Dăuna, verb Sinonime:
a prejudicia, a păgubi, a strica, a vătăma.
Dăunător (dăunătoare), adjectiv
Sinonime:
păgubitor, vătămător, stricător, distrugător, negativ, nociv, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, (livresc) pernicios, (învechit şi popular) pierzător, (regional) dăunăcios, dăunos, (învechit) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (figurat) contraproductiv.
Distruge, verb
Sinonime:
a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.
Dubi, verb (învechit; popular) Sinonime:
a tăbăci, a argăsi; a se muia, a se topi, a se destrăma; a se răni, a se vătăma.
Econom, substantiv masculin Sinonime:
intendent, administrator, vătaf, logofăt.
Greşi, verb
Sinonime:
a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.
Insalubru (insalubră), adjectiv Sinonime:
nesănătos, neigienic, vătămător.
Intendent, substantiv masculin
Sinonime:
administrator, econom, (învechit și regional) șpan, (învechit) epistat, (învechit) ispravnic, (învechit) pristav, (învechit) provizor, (învechit) vătaf, (învechit) vechil, (învechit, în Transilvania) șofariu; (ofițer de intendență) intendant.
Invalid (invalidă), adjectiv Sinonime:
infirm, mutilat, beteag, vătămat.
Isprăvnicel, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
administrator de moșie, ispravnic (tânăr), logofăt, subprefect, vătaf, vătăjel, vătășel, vechil, zapciu, (regional) fecior boieresc, (variantă) isprămnicel.
Leza, verb Sinonime:
a vătăma, a răni, a dăuna; (figurat) a jigni, a ofensa, a nedreptăţi.
Leziune, substantiv feminin
Sinonime:
bubă, daună, pagubă, plagă, prejudiciu, rană, vătămare, (învechit și regional) beleaznă, (învechit) rănitură, (popular) meteahnă, (regional) oajdă.
Logofăt, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
epistat, vătaf; secretar, grămătic, diac, pisar, copist; econom, intendent, administrator.
Lovitură, substantiv feminin
Sinonime:
atac, atingere, bătaie, corecție, izbitură, percuție, plesnitură, rană, salvă, șoc, zvârlitură, (învechit) loveală, (învechit) vătămătură, (popular) pălitură, (regional) ștos; (sport) croșeu, directă, lob, sving, upercut, voleu, (lovitură de colț) corner, (lovitură de picior căzută) dropgol; (figurat) durere sufletească, năpastă, neajuns, necaz, nenorocire, supărare.
Majordom, substantiv masculin Sinonime:
vătaf, administrator, logofăt, intendent, econom.
Maltrata, verb Sinonime:
a chinui, a brutaliza, a martiriza; a vătăma, a bate, a lovi.
Nociv (nocivă), adjectiv Sinonime:
vătămător, dăunător, stricător, distrugător, nimicitor.
Păgubitor (păgubitoare), adjectiv Sinonime:
stricător, dăunător, vătămător, pernicios.
Pernicios (pernicioasă), adjectiv
Sinonime:
dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.
Prejudicia, verb
Sinonime:
a afecta, a cauza, a dăuna, a strica, a ştirbi, a vătăma.
Prejudiciabil (prejudiciabilă), adjectiv Sinonime:
păgubitor, vătămător, nociv.
Prejudiciu, substantiv neutru Sinonime:
pagubă, daună, neajuns, vătămare, ştirbire.
Primejdios (primejdioasă), adjectiv
Sinonime:
amenințător, contraindicat, critic, dăunător, de temut, expus, grav, greu, hazardat, imprudent, malign, negativ, neindicat, nepotrivit, nesigur, nociv, păgubitor, periclitant, periculos, pernicios, prejudiciabil, rău, riscant, riscat, serios, stricător, vătămător, (familiar) urât, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) piericios, (învechit) prejudicios, (învechit) pricuros, (învechit) primejdiitor, (învechit) primejduicios, (învechit) primejduincios, (învechit) primejduitor, (învechit) stricăcios, (rar) sever, (regional) daunăcios, (regional) dăunos, (regional) poznaș.
Pristav, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
crainic, vestitor; ispravnic, vătaf; ordonanţă, ordin, poruncă.
Putred (putredă), adjectiv Sinonime:
stricat, alterat, descompus, dezagregat, putrezit; (figurat) viciat, corupt, decăzut; stătut, clocit, nesănătos, vătămător; cangrenat, purulent.
Rană, substantiv feminin Sinonime:
leziune, plagă, vătămătură; (figurat) suferinţă, chin, durere. Rână, substantiv feminin Sinonime:
coastă, şold, parte.
Răni, verb Sinonime:
a contuziona, a vătăma, a accidenta, a leza; (figurat) a jigni, a ofensa, a insulta. Râni, verb Sinonime:
a curăţa, a scoate gunoiul.
Sminti, verb Sinonime:
a-şi pierde minţile, a înnebuni; a înşela, a păcăli; a greşi; a clinti, a deplasa; a strica, a vătăma; (popular) a răstălmăci, a altera.
Spasm, substantiv neutru
Sinonime:
bronhospasm, colică, contractură, contracție, convulsie, crampă, crispare, frison, grimasă, încordare, (învechit) săltătoare; (regional) apucat, apucătură, matrinchină, matrice, strâns, strânsoare, strânsură, vătămătură.
Strica, verb Sinonime:
a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.
Stricăcios (stricăcioasă), adjectiv Sinonime:
dăunător, vătămător, degradant.
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime:
avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.
Stricător (stricătoare), adjectiv
Sinonime:
corupător, dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pervers, pervertitor, prejudiciabil, primejdios, rău, vătămător, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) prejudicios, (învechit) stricăcios, (livresc) pernicios, (regional) dăunăcios, (regional) dăunos.
Ştirbi, verb Sinonime:
a se ciobi, a se sparge, a se strica; (figurat) a diminua, a vătăma, a ciunti, a trunchia, a încălca.
Toxic (toxică), adjectiv Sinonime:
otrăvitor, dăunător, vătămător.
Vătui, verb Sinonime:
a căptuşi cu vată, a capitona. Vătui, substantiv masculin Sinonime:
ied, pui de iepure; (figurat) persoană tânără.
Virulent (virulentă), adjectiv Sinonime:
distrugător, vătămător, morbid.
Accidentat (accidentată), adjectiv
Sinonime:
care a suferit un accident, lovit, rănit, vătămat; (despre teren, drum, relief) denivelat, învălurat, neregulat.
Avariere, substantiv
Sinonime:
deteriorare, stricare, (popular) vătămare.
Boşorogi, verb
Sinonime:
(popular) a se surpa, a se vătăma.
Bulibaşă, substantiv
Sinonime:
vătaful ţiganilor.
Chilă, substantiv
Sinonime:
chil; (învechit) impozit; hernie, surpătură, vătămătură; om de nimic, amărât, prăpădit, sărman; (regional) boccea.
Ciurlan, substantiv
Sinonime:
(botanică) salcicorn, săricică, (rar) salsolă, (regional) burcum, ciulin, curai, fugaci, parpalac, pochitnic, rostogol, sărigea, tartan, tărfălog, tăvălug, târtan, vălătuc, vătălan, iarba-porcului, iarbă-sărată.
Pagubnic, adjectiv
Sinonime:
dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.
Colăcar, substantiv
Sinonime:
(regional) brudaş, chemător, conăcar, crainic, pocânzeu, vătăşel, vestitor, vornic, vornicel.
Colică, substantiv
Sinonime:
(medicină) crampă, spasm, (regional) apucat, apucătură, matrinchină, mătrice, strâns, strânsoare, strânsură, vătămătură; (la plural) tenesme.
Curier, substantiv
Sinonime:
emisar, mesager, ştafetă, trimis, (învechit şi regional) olac, olăcar, (învechit) menzil, paic, pion, tabelar, tătar, vătăşel; factor, poştar, poştaş, poştă; buletin, corespondență, telegramă, scrisoare, e-mail, misivă.
Dăunăcios, adjectiv
Sinonime:
dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.
Dăunos, adjectiv
Sinonime:
dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.
Dever (deveri), substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
vătaf, vătăşel, vornicel.
Deveriţă, substantiv
Sinonime:
vătăşiţă, vorniceasă.
Nuizibil, adjectiv
Sinonime:
dăunător, exterminator, nefast, nociv, prejudiciabil, rău, vătămător, (variantă) nuisibil.
Druşcă, substantiv
Sinonime:
(istorie) vătăşiţă, vorniceasă.
Epistat, substantiv
Sinonime:
administrator, intendent, logofăt, subcomisar, vătaf, vechil; paznic, polițai.
Frate-de-mire, substantiv
Sinonime:
vătaf, vătăşel, vornicel.
Frate-de-mireasă, substantiv
Sinonime:
vătaf, vătăşel, vornicel.
Subprefect, substantiv
Sinonime:
(învechit) isprăvnicel, zapciu, vătaf de plai, (învechit, în Moldova) privighetor, privilighet.
Prejudicios, adjectiv
Sinonime:
dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.
Lucifer, substantiv
Sinonime:
diavol, mamonul dracilor, michiduță cel bătrân, satana, scaraoțchi, tartor, vătafu, (popular) sarsailă, (regional) sarsaor; (variante) luțâfer, luțepăr, luțifer, luțifir, luțiper.
Sacat, adjectiv
Sinonime:
(învechit) bolnav, damblagit, infirm, lovit, rănit, spetit (de muncă), vătămat.
Piericios, adjectiv
Sinonime:
efemer, periculos, pieritor, primejdios, schimbător, stricător, temporar, trecător, vătămător, vremelnic.
Pierzător, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
compromiţător, dăunător, degradant, devastator, dezastruos, dezonorant, distructiv, distrugător, infamant, înjositor, nedemn, negativ, nimicitor, nociv, omorâtor, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, pustiitor, rău, ruinător, ruşinos, stricător, ucigaș, ucigător, vătămător.
Hâitură, substantiv (regional)
Sinonime:
boșorogire, hâire, hernie, năruire, strâmbătură, surpătură, vătămătură, (variantă) hăitură. Hăitură, substantiv
Sinonime:
hâitură; plugușor, urătură.
Șoldiu, adjectiv
Sinonime:
crăcănat (cu picioare scurte), cu șoldul vătămat.
Deleter, adjectiv
Sinonime:
asfixiant, irespirabil, nesănătos, nociv, toxic, vătămător.
Sfaşcă, substantiv
Sinonime:
vătăşiţă, vorniceasă.
Hernie, substantiv
Sinonime:
(medicină) evaginație, eventrație, prolaps; (popular) boșire, boșorogeală, hâitură, ruptură, surpătură, vătămare, vătămătură, (învechit și regional) surpare, (învechit) chilă, (Oltenia) stricăciune, (regional) schilăvie.
Colăcer, substantiv
Sinonime:
(regional) brudaș, chemător, colăcar, conăcar, crainic, pocânzeu, vătășel, vestitor, vornic, vornicel.
Accidentare, substantiv
Sinonime:
accident, ciocnire, lezare, rănire, vătămare.
Suprefect, substantiv
Sinonime:
(învechit) administrator de plasă, director de prefectură, inspector comunal, ocolaș, pomojnic, pretor, privighitor, subprefect, șef de plasă, vătaf, zapciu.
Birău, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) cap, căpetenie, comandant, conducător, jude, judecător (comunal), mai-mare, primar (rural), șef, vătaf.
Subprefectură, substantiv (învechit)
Sinonime:
arondisment, circă, circumscripție, district, ocol, sediu de plasă, (învechit) taht, (învechit) vătăşie de plai.
Vechil, substantiv (învechit)
Sinonime:
administrator, apărător, avocat, curator, econom, intendent, împuternicit, locotenent, locţiitor, mandatar, procurator, regent, reprezentant, substitut; (învechit) epistat, ispravnic, logofăt, pristav, vătaf.
Nesalubru, adjectiv
Sinonime:
deleter, fetid, impur, insalubru, mefitic, murdar, nesănătos, nociv, nuizibil, poluant, vătămător.
Lezat, adjectiv
Sinonime:
insultat, jignit, lovit, ofensat, păgubit, rănit, ultragiat, vătămat.
Rănit, adjectiv
Sinonime:
lovit, (Banat, Transilvania și Bucovina) prizărit, (învechit) plăguit, (livresc) lezat, (popular) vătămat, (Transilvania) marod; (figurat) insultat, jignit, ofensat, ofuscat, ultragiat.
Rănire, substantiv
Sinonime:
insultare, îndurerare, întristare, jignire, julire, mâhnire, ofensare, ultragiere, zdrelire, (livresc) lezare, (popular) vătămare.
Nazâr, substantiv (învechit)
Sinonime:
administrator, căpetenie, comandant, guvernator, inspector, intendent, înalt funcționar, pârcălab, supraveghetor, șef, vătaf, (variantă) nazir.
Lezare, substantiv
Sinonime:
afront, daună, injurie, insultare, insultă, jignire, ocară, ofensare, ofensă, prejudiciu, rănire, rușine, ultragiere, umilință, vătămare.
Bătogi, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a (se) usca, a bătuci, a istovi, a se zbârci, a slei de puteri, a vătăma, (regional) a batogi, (regional) a batoji.
Neindicat, adjectiv
Sinonime:
contraindicat, nepotrivit, nociv, periculos, primejdios, vătămător.
Stricăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
alterabil, dăunător, efemer, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pieritor, prejudiciabil, primejdios, rău, schimbător, stricător, temporar, trecător, vătămător, vremelnic.
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
