Spulbera, verb Sinonime:
a risipi, a împrăştia, a destrăma, a nimici, a face una cu pământul.
Spulberare, substantiv
Sinonime:
deflație, împrăștiere, risipire, spulber, (învechit) (figurat) nimicire.
Împrăştia, verb Sinonime:
a risipi, a pulveriza, a spulbera, a răsfira, a difuza, a răspândi; a cheltui, a părădui; a emana, a radia, a propaga.
Nestatornic (nestatornică), adjectiv
Sinonime:
capricios, flușturatic, fluturatic, hoinar, inconsecvent, inconstant, inegal, instabil, labil, mișcător, mobil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, schimbăcios, schimbător, sprințar, variabil, (figurat) năzuros, (învechit) neașezat, (învechit) necredincios, (popular și figurat) bălțat, (popular) spulberatic, (regional) tonatic, (regional) tonos.
Nimici, verb Sinonime:
a distruge, a nărui, a zdrobi, a învinge, a ucide, a desfiinţa, a extermina, a stârpi, a omorî, a spulbera.
Pieri, verb Sinonime:
a muri, a se stinge, a deceda; a se ofili, a se usca; a se distruge, a se nimici, a se nărui, a se spulbera, a se risipi, a se pierde; a se face nevăzut, a dispărea.
Prăfui, verb
Sinonime:
a (se) mărunți, a (se) preface în praf, a (se) spulbera, a (se) umple de praf, a deveni pulbere, a îmbătrâni, a pudra, a pulveriza, a se demoda, a se învechi, (Moldova şi Transilvania) a (se) colbăi, (regional) a (se) colbui.
Risipi, verb Sinonime:
a împrăştia, a se răspândi, a spulbera, a irosi, a părădui, a degrada, a arunca, a cheltui; a pune pe fugă, a respinge, a înfrânge; a pieri, a dispărea, a se spulbera, a se nărui, a surpa, a distruge, a ruina, a prăbuşi, a nimici.
Sfărâma, verb Sinonime:
a sparge, a fărâma, a zdrobi; (figurat) a destrăma, a spulbera, a împrăştia; a suprima, a distruge, a nimici; (figurat) a se zbate, a se chinui, a se strădui.
Spulber, substantiv neutru Sinonime:
spulberare, împrăştiere; (figurat) nimicire, prăpăd.
Vântura, verb Sinonime:
(figurat) a împrăştia, a risipi, a spulbera, a agita; a cutreiera, a colinda, a străbate; (figurat) a da în vileag, a povesti, a comenta, a purta vorba.
Zburătăci, verb Sinonime:
a spulbera, a împrăştia, a (se) răzleţi, a (se) risipi.
Demistifica, verb
Sinonime:
a demitiza, a desacraliza; a înlătura o mistificare, (despre un mit) a face să nu mai existe, a spulbera, a risipi.
Demitiza, verb
Sinonime:
a demistifica, a demitifica, a demitologiza, a desacraliza, a face să nu mai existe, a înlătura (un mit), a risipi, a spulbera.
Dezarticula, verb
Sinonime:
a luxa, a ieși din articulații, a se disloca, a se scrânti, a ieși din încheieturi; (figurat) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega; a-și pierde coeziunea, a se dezmembra.
Dumbeț, substantiv
Sinonime:
(botanică) iarbă-usturoasă, usturoi-de-lac, jugăreţ, sclipeţ, spulberătură, şugărel.
Aneantiza, verb
Sinonime:
a distruge în întregime, a distruge total, a nimici, a reduce la nimic; (la figurat) a se spulbera, a dispărea.
Deflație, substantiv
Sinonime:
apreciere, diminuare, diminuție, reducere, reducție; îndepărtare, spulberare; (variantă) deflațiune.
Împrăştiere, substantiv
Sinonime:
difuzare, dispersare, dispersie, emanație, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspândire, răzlețire, revărsare, ridicare, risipire, spulberare, (învechit) risipă.
Sfărâmare, substantiv
Sinonime:
agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, concasare, dărâmare, dărâmătură, desființare, destrămare, distrugere, fărâmare, fărâmițare, frământare, frământat, frângere, împrăștiere, măcinare, măcinat, măciniș, mărunțire, mărunțit, melițare, melițat, nimicire, osteneală, pisare, pisat, potopire, prăpădire, râșnit, sfărâmat, silire, spargere, spart, spulberare, străduială, străduință, străduire, strivire, tocare, tocat, trudă, trudire, trudnicie, turtire, zbatere, zbucium, zbuciumare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) pistoseală, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) strucinătură, (învechit și regional) strucire, (învechit și regional) strucitură, (învechit) afanisire, (învechit) înfrângere, (învechit) învăluire, (învechit) năslire, (învechit) nevoie, (învechit) nevoință, (învechit) osârdie, (învechit) osârdnicie, (învechit) osârduință, (învechit) osârduire, (învechit) sârguială, (învechit) sfărmăt, (învechit) sodomire, (învechit) strădănuire, (învechit) strucinare, (învechit) topire, (învechit) volnicie, (învechit) zdruncinare, (popular și familiar) stropșeală, (popular și familiar) stropșire, (popular) canoneală, (popular) canonire, (popular) isprăvire, (popular) sârguință, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zobire, (rar) casare, (rar) chinuială, (rar) mărunțișare, (rar) prăbușire, (regional) verpelire; (variante) (învechit și regional) sfărmare, (învechit) sfărămare, (învechit) sfărâmire.
Nimicuici, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) desconsidera, a (se) înjosi, a (se) umili, a invalida, a nimici, a spulbera.
Nimicnicitor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
desconsiderator, desființător, distrugător, invalidant, înjositor, mistuitor, nimicitor, (figurat) spulberător.
