Special (specială), adjectiv Sinonime:
deosebit, aparte, particular, distinct, sui-generis, unic, singular, rarisim, excepţional.
Specialist, substantiv
Sinonime:
expert, medic, profesionist, tehnician; (cu rol de adjectiv; învechit) special.
Specialitate, substantiv feminin Sinonime:
ramură, domeniu, branșă, disciplină; profesie, calificare.
Specializat, adjectiv
Sinonime:
special, specialist, specific, tematic.
Specialmente, adverb
Sinonime:
anume, special, (învechit) principalmente.
Anume, adjectiv Sinonime:
anumit, distinct, precis, hotărât, deosebit, special. Anume, adverb Sinonime:
adică, cu alte cuvinte, înadins, intenţionat.
Anumit (anumită), adjectiv Sinonime:
anume, cunoscut, ştiut, hotărât, precizat; deosebit, special, precis, determinat; unul, oarecare.
Aparte, adjectiv si adverb Sinonime:
separat, distinct; deosebit, special.
Autoritate, substantiv feminin Sinonime:
prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.
Branșa, verb Sinonime:
a racorda, a face un branşament, a face legătura, a conecta, a uni. Branșă, substantiv feminin Sinonime:
meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; ramură, domeniu, sector de activitate, disciplină, specialitate, secțiune; aripă; ramificație.
Califica, verb Sinonime:
(reflexiv) a trece o probă, a progresa, a urca în grad, a se specializa, a se forma; a aprecia, a considera, a socoti, a eticheta, a categorisi, a caracteriza, a numi, a taxa.
Cunoscător (cunoscătoare), adjectiv Sinonime:
specialist, expert.
Eminamente, adverb
Sinonime:
cu deosebire, cu totul, în măsura cea mai mare, în special, întru totul, la cel mai înalt grad, perfectamente, prin excelenţă, total, (învechit) eminemente, (învechit) emineminte.
Expert (expertă), adjectiv Sinonime:
competent, priceput, cunoscător, specialist, maestru, meşter.
Expres (expresă), adjectiv Sinonime:
clar, lămurit, limpede, vădit, evident; (adverb) special, anume, într-adins, înadins.
Extraordinar (extraordinară), adjectiv
Sinonime:
neobişnuit, nemaipomenit, excepţional, formidabil, deosebit, minunat, impresionant, abracadabrant, epatant, colosal, enorm, fabulos, fantastic, fenomenal, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livresc) mirabil, (învechit) manin, necrezut, (figurat) piramidal, (argou) mortal, titanic, cumplit, special, perfect.
Insolit (insolită), adjectiv
Sinonime:
abracadabrant, anormal, aparte, bizar, ciudat, deosebit, diferit, epustuflant, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fantasc, fenomenal, incomprehensibil, incredibil, individual, inexplicabil, mirobolant, neobişnuit, nepotrivit, neuzitat, original, paradoxal, rar, rarisim, singular, special, straniu, surprinzător, unic.
Înadins, adverb Sinonime:
intenţionat, dinadins, anume, special.
Îndeosebi, adverb Sinonime:
mai ales, mai cu seamă, în special.
Jurist, substantiv masculin
Sinonime:
avocat, jurisconsult, procedurist, specialist în drept, (învechit) legist, (învechit) pravilist, (învechit) prăvilaş, (învechit) student în drept.
Meserie, substantiv feminin Sinonime:
îndeletnicire, profesiune, ocupaţie, specialitate.
Meşteşug, substantiv neutru Sinonime:
meserie, îndeletnicire, ocupaţie, profesiune, specialitate; pricepere, îndemânare, abilitate, dibăcie, iscusinţă, ingeniozitate; artă, măiestrie; mijloc, procedeu, metodă; viclenie, vicleşug, înşelătorie, tertip, şiretlic.
Meşteşugărie, substantiv feminin Sinonime:
meşteşug, meserie, ocupaţie, îndeletnicire, specialitate.
Neobișnuit (neobișnuită), adjectiv
Sinonime:
bizar, ciudat, deosebit, excentric, extravagant, nededat, original, special.
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime:
aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, idiosincrasic, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.
Perfecţiona, verb
Sinonime:
a (se) corecta, a (se) desăvârși, a (se) face mai bun, a (se) îmbunătăți (calitativ), a (se) îndrepta, a (se) perfectiza, a (se) specializa, a moderniza, a retuşa, a se autoperfecționa, a sistematiza, a(-și) corecta defectele, (învechit) a (se) perfecsiona.
Registru, substantiv masculin
Sinonime:
blocnotes, caiet, carnet, catastif, condică, contrapartidă, conținut, cuprins, domeniu, jurnal, repertoriu, resort, sferă, sumar, tablă de materii; (tehnică) sertar, șuber, ventil; (contabilitate) (registru de casă) jurnal de casă, (registru de partizi) cartea mare; (muzică) ambitus, diapazon, nuanță, scară muzicală, ton, tonalitate, (învechit) octoih; (informatică) circuit de memorare, contor, dispozitiv de memorare, înregistrator, locaţie specială de stocare, memorizator de cuvinte, numărător, sumator, totalizator.
Singular (singulară), adjectiv
Sinonime:
abracadabrant, anumit, aparte, bizar, ciudat, curios, deosebit, diferit, distinct, excelent, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fantasmagoric, fantezist, individual, inexplicabil, insolit, izolat, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, rar, singularizat, special, straniu, unic, (familiar) sanchiu, (figurat și familiar) fistichiu, (figurat și familiar) întors, (figurat și familiar) sucit, (figurat și familiar) trăsnit, (grecism învechit) paraxin, (învechit) ciudos, (învechit) singulariu, (învechit) singuratic, (învechit) singurit, (învechit; despre lupte) corp la corp, (Moldova) deșănțat, (popular) pidosnic, (popular) pocit, (popular) poznaș, (rar) străin, (Transilvania, Banat și Oltenia) șod.
Specific (specifică), adjectiv Sinonime:
caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.
Tehnician, substantiv masculin
Sinonime:
expert, maistru, meșter, practician, profesionist, specialist, tehnocrat, (învechit) tehnic.
Olac, substantiv neutru
Sinonime:
curier special, sol, ștafetă; (cai de olac) cai de poștă, cai de poștalion.
Paleontolog (paleontologi), substantiv masculin și substantiv feminin
Sinonime:
specialist în paleontologie.
Monopol (monopoluri), substantiv neutru
Sinonime:
exclusivitate, drept exclusiv, posesiune exclusivă; privilegiu special.
Ornitolog, substantiv
Sinonime:
specialist în ornitologie, (învechit) ornitologist.
Hipiatru, substantiv
Sinonime:
(cel care este specializat în tratarea bolilor de cai) veterinar.
Tehnocrat, substantiv
Sinonime:
econocrat, specialist, tehnician, (peiorativ) bugetivor.
Corespondent, adjectiv
Sinonime:
asemănător, concordant, omolog. Corespondent, substantiv
Sinonime:
cronicar, critic, editorialist, jurnalist, omolog, pamfletar, polemist, publicist, redactor, trimis special.
Domeniu, substantiv
Sinonime:
moşie, exploatație, fermă, fief, moștenire, patrimoniu, proprietate, (la plural) bunuri; branşă, sector, (figurat) teren; arie, compartiment, competență, sferă, cadru, cerc, câmp, materie, raion, specialitate, tărâm, zonă; resort, serviciu; mulţime, interval de valori.
Tehnic, adjectiv
Sinonime:
special, specializat, specific; tehnologic.
Notifica, verb
Sinonime:
a anunța, a comunica, a consemna, a informa, a intima, a înregistra, a înscrie, a însemna, a înștiința (în scris), a nota, a scrie, a semnifica, a sublinia în mod special, a trece, a trimite o notificare.
Penalist, substantiv
Sinonime:
criminalist, specialist în drept penal.
Constituționalist, substantiv
Sinonime:
specialist în drept constituțional.
Polimat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
cunoscător, de spirit universal, expert, policalificat, savant. Polimat, substantiv (învechit)
Sinonime:
cunoscător, expert, savant, specialist.
Literat, substantiv
Sinonime:
condeier, erudit, om de litere, savant, scriitor, specialist în literatură, (învechit) literator, (latinism învechit) scriptor, (rar) beletrist. Literat, adjectiv
Sinonime:
cultivat, doct, erudit, instruit, savant, (figurat) luminat.
Confina, verb
Sinonime:
a se izola, a se închide, a se învecina (cu); (figurat) a se limita la o singură activitate, a se limita la o singură ocupație, a se specializa.
Agrogeolog, substantiv
Sinonime:
pedolog, specialist în agrogeologie.
Editorialist, substantiv
Sinonime:
comentator, corespondent, critic, cronicar, jurnalist, publicist, redactor, reporter, trimis special, ziarist.
Cabra, verb
Sinonime:
a braca, a redresa, a se încorda, a se ridica (cu botul în sus), a urca; (în special despre cai) a se ridica în două picioare, a se ridica pe picioarele dinapoi.
Funcționărime, substantiv
Sinonime:
administrație; personal tehnic, economic, de specialitate şi administrativ (TESA).
Stipula, verb
Sinonime:
a face o stipulație, a indica în mod special, a menționa, a preciza, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili.
Ramură, substantiv
Sinonime:
brahiblast, cracă, creangă, lemn, ram, rămurea, rămurică, (învechit și regional) stâlp, (regional) ratină, (regional) rază, (Transilvania) cloambă, (Transilvania, Bucovina și Oltenia) crac; branșă, disciplină, diviziune, domeniu, parte, rămureală, sector, specialitate, subdiviziune, subramură; ramificare, ramificație. Rămura, verb
Sinonime:
a se rămuri.
Trucaj, substantiv
Sinonime:
denaturare, efect special, iluzie optică, truc, trucare.
Ziarist, substantiv
Sinonime:
cronicar, editorialist, gazetar, jurnalist, publicist, redactor, reporter, trimis special.
Organician, substantiv
Sinonime:
organicist, specialist în chimia organică.
Perfecţionare, substantiv
Sinonime:
ameliorare, amendament, desăvârșire, îmbunătățire, modernizare, progres, sistematizare, specializare.
Meşteşugire, substantiv
Sinonime:
abilitate, aranjare, complot, conjurație, conspirație, destoinicie, dexteritate, dibăcie, dichis, dispozitiv, ingeniozitate, intrigă, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înșelăciune, înșelătorie, mașinație, mecanism, potrivire, pregătire specială, pricepere, șiretlic, știință, talent, uneltire, ușurință, vicleșug, (învechit) meșteșug.
Ultraspecial, adjectiv
Sinonime:
de strictă specialitate.
Rămureală, substantiv
Sinonime:
branșă, domeniu, ram, ramură, sector, specialitate.
Intenționat, adjectiv
Sinonime:
cu intenție, cu premeditare, cu un anumit gând, deliberat, intențional, liber-consimțit, plănuit, premeditat, voit, (rar) precugetat. Intenționat, adverb
Sinonime:
anume, deliberat, dinadins, expres, înadins, liber-consimțit, special, voit, (rar) precugetat, (învechit) adins.
Singularizat, adjectiv
Sinonime:
anumit, aparte, bizar, ciudat, curios, deosebit, diferit, distinct, excepțional, extraordinar, individual, insolit, izolat, năstrușnic, neobișnuit, original, singular, special, straniu, unic, (învechit) singulariu.
Cercător, substantiv (învechit)
Sinonime:
căutător, cercetaș, cercetător, descoperitor, examinator, experimentator, explorator, informator, iscoadă, pețitor, sondă, specialist, spion, (popular) cercăreț.
Căcăreza, verb
Sinonime:
(în special despre animale) a defeca.
