Onestitate, substantiv
Sinonime:
cinste, comportament onest, corectitudine, franchețe, incoruptibilitate, integritate, ireproșabilitate, lealitate, moralitate, onorabilitate, probitate, respectabilitate, sinceritate, (învechit) onestate, (învechit) onestie; (învechit și regional, la figurat) curățenie, curăție.
Bună-credinţă, substantiv feminin Sinonime:
sinceritate, onestitate, cumsecădenie, francheţe, fidelitate, devotament, lealitate, loialitate.
Cavalerism, substantiv neutru Sinonime:
vitejie, eroism; politeţă, amabilitate, bunăvoinţă, generozitate, cinste; onestitate, sinceritate, lealitate.
Cinste, substantiv feminin Sinonime:
onestitate, probitate, corectitudine; virtute, castitate, puritate, nevinovăţie, candoare; respect, stimă, consideraţie, preţuire; onoare, laudă, preamărire; (familiar) dar, cadou, plocon, atenţie.
Corectitudine, substantiv feminin Sinonime:
probitate, cinste, onestitate, cumsecădenie.
Cumsecădenie, substantiv feminin Sinonime:
onestitate, bună credinţă, fidelitate, sinceritate.
Curăţenie, substantiv feminin
Sinonime:
dereticare; cinste, nevinovăţie, candoare, puritate, naivitate; purgativ, laxativ; salubritate, (livresc) salubrizare; limpezime; castitate, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocenţă, integritate, lealitate, neprihănire, onestitate, pudicitate, pudoare, virginitate.
Francheţe, substantiv feminin Sinonime:
sinceritate, loialitate, consecvenţă, corectitudine, onestitate, cinste.
Integritate, substantiv feminin Sinonime:
cinste, probitate, cumsecădenie, onestitate; deplinătate, plenitudine.
Lealitate, substantiv feminin Sinonime:
sinceritate, onestitate, francheţe, bunăcredinţă.
Moralitate, substantiv feminin
Sinonime:
bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.
Probitate, substantiv feminin
Sinonime:
cinste, corectitudine, francheţe, imparțialitate, incoruptibilitate, integritate, ireproșabilitate, lealitate, moralitate, onestitate, onorabilitate, rectitudine, (învechit) probătate.
Vrednicie, substantiv feminin Sinonime:
hărnicie, capacitate, îndemânare, pricepere; vitejie, curaj, temeritate; cinste, demnitate, onestitate.
Conştiinţă, substantiv
Sinonime:
gândire, inimă, intuiție, înţelegere, onestitate, putere, reprezentare, sentiment, simț, suflet.
Curăţie, substantiv
Sinonime:
candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocenţă, integritate, lealitate, neprihănire, nevinovăţie, onestitate, pudicitate, pudoare, virginitate.
Rectitudine, substantiv
Sinonime:
exactitudine, fermitate, inflexibilitate, rigoare; (figurat) spirit de dreptate, onestitate.
Onestate, substantiv
Sinonime:
cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.
Onestie, substantiv
Sinonime:
cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.
Incoruptibilitate, substantiv
Sinonime:
cinste, inalterabilitate, integritate, onestate, onestie, onestitate, probitate, (tehnică) imputrescibilitate.
Probita, substantiv (învechit)
Sinonime:
cinste, integritate, onestitate.
Onorabilitate, substantiv
Sinonime:
cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, probitate, respectabilitate.
Ireproșabilitate, substantiv
Sinonime:
impecabilitate, onestitate, perfecţiune, virtute.
Probătate, substantiv (învechit)
Sinonime:
autenticitate, cinste, integritate, onestitate, probitate, valabilitate, valoare.
Sinceritate, substantiv
Sinonime:
cinste, corectitudine, franchețe, lealitate, loialitate, neprefăcătorie, onestitate, probitate, (învechit) prostie, (învechit) prostime, (învechit) sadacat; (variante) (învechit) senceritate, (învechit) sențeretate.
