Mărturi, verb
Sinonime:
a adeveri, a afirma, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a declara, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a relata, a sprijini, a spune, a stabili, a susține, a zice.
Mărturie, substantiv feminin Sinonime:
depoziţie, declaraţie; dovadă, probă, manifestare, atestare, confirmare, întărire, adeverire.
Mărturisanie, substantiv
Sinonime:
(învechit) declarație, depoziție, mărturie, mărturisire, spovedanie.
Mărturiseală, substantiv (învechit)
Sinonime:
mărturie, mărturisire, spovedanie, (neobișnuit) câștig.
Mărturisi, verb Sinonime:
a declara, a da pe faţă, a afirma, a spune, a susţine, a recunoaşte, a admite, a confirma; (figurat) a adeveri, a proba, a demonstra, a evidenţia; a se destăinui, a divulga, a da în vileag; a se spovedi.
Mărturisire, substantiv
Sinonime:
afirmare, afirmație, aserțiune, confesiune, confidență, cuvânt, declarație, depoziție, destăinuire, dezvăluire, divulgare, indiciu, împărtășire, încredințare, mărturie, probă, propoziție, recunoaștere, relatare, revelare, spovedanie, spovedire, spusă, susținere, vorbă, zisă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură, (învechit și popular) spovadă, (învechit și regional) spovedeală, (învechit) mărturisanie, (învechit) mărturiseală, (învechit) mărturisit, (învechit) mărturisitură, (învechit) tacrir, (învechit) voroavă, (la plural; rar) sincerități.
Mărturisiri, substantiv la plural
Sinonime:
sincerități; (regional) strigări, vestiri.
Mărturisitură, substantiv
Sinonime:
mărturisire, predicare, propagare, propovăduire, răspândire, spovedanie, spovedire.
Confesa, verb Sinonime:
a se destăinui, a face confidenţe, a mărturisi, a se spovedi.
Confesiune, substantiv feminin Sinonime:
destăinuire, confidenţă, mărturisire, spovedanie.
Confesor, substantiv masculin
Sinonime:
capelan, confident, duhovnic, preot, (astăzi rar) spiritual, (învechit) mărturisitor, (învechit) spoveditor.
Confirma, verb
Sinonime:
a adeveri, a atesta, a întări, a recunoaşte, a certifica, a arăta, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livresc) a corobora, (învechit şi regional) a probălui, (învechit) a încredinţa, a mărturi, a probui; a consacra, a consfinţi, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra.
Declara, verb
Sinonime:
a afirma, a spune, a mărturisi, a destăinui, a lua atitudine, a se pronunţa, a comunica, a susţine, a anunţa, a recunoaşte, a opina, a proclama, a apărea, a izbucni.
Declaraţie, substantiv feminin Sinonime:
mărturisire, afirmaţie, expunere, relatare; manifest, proclamaţie, program, notificare, comunicat.
Depoziție, substantiv feminin
Sinonime:
mărturie, declaraţie, informaţie, mărturisire, (rar) confesiune, (învechit) mărturisanie, tacrir.
Depune, verb
Sinonime:
a se sedimenta, a se lăsa la fund; a (se) pune, a (se) aşeza; a mărturisi, a spune; a prezenta, a înfăţişa, a preda (un act, un document); a lăsa; a plăti; a se aşterne, a cădea; a desfăşura, a presta.
Destăinui, verb
Sinonime:
a dezvălui, a descoperi, a revela, a face cunoscut, a divulga, a (se) mărturisi, a trăda, a declara, a împărtăşi, a încredinţa, a (se) spovedi, a spune, (livresc) a (se) confia, (învechit şi popular) a (se) dezveli, (regional) a deveghea, (învechit) a propovădui, a deconspira, a se confesa.
Dezveli, verb
Sinonime:
a (se) descoperi, a (se) dezvălui, (Banat) a (se) descutropi, (Oltenia şi Banat) a (se) destruca, a inaugura; a apărea, a arăta, a se confesa, a declara, a desface, a desfăşura, a destăinui, a divulga, a se ivi, a împărtăşi, a încredinţa, a înfăţişa, a mărturisi, a revela, a se spovedi, a spune, a trăda.
Dovadă, substantiv feminin
Sinonime:
probă, mărturie; adeverinţă, document, atestare, indicaţie, indiciu, pildă, semn, (livresc) testimoniu, (învechit şi regional) scrisoare, (învechit) răspuns, motiv, act.
Făţiş, adverb
Sinonime:
în public, deschis, pe faţă, netăinuit, cu francheţe, loial, sincer, fără ascunzişuri; ostentativ, dinadins; direct, franc, (învechit) aievea, avedere, (figurat) neted, verde. Făţiş, adjectiv
Sinonime:
declarat, deschis, mărturisit, recunoscut, vădit, (livresc) manifest, direct.
Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Manifestare, substantiv feminin Sinonime:
afirmare, dezvăluire, declarare, exprimare; reacţie, atitudine; semn, dovadă, probă, mărturie.
Martiraj, substantiv neutru
Sinonime:
martiriu, mucenicie, supliciu, (învechit și popular) patimă, (învechit) martirism, (învechit) mărturie, (învechit) mucenie, (învechit) mucenire, (învechit) strădanie, (rar) martir, (variantă) martiragiu.
Norma, verb
Sinonime:
a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili. Normă, substantiv feminin
Sinonime:
canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.
Proba, verb Sinonime:
a încerca, a supune la probe, a verifica; a dovedi, a demonstra, a pune în evidenţă, a adeveri. Probă, substantiv feminin Sinonime:
încercare, verificare; examen, bilanţ; eşantion, mostră; dovadă, mărturie.
Răvaş, substantiv neutru
Sinonime:
act, adeverinţă, bilet, bileţel, carte, cerere, chitanţă, document, dovadă, epistolă, epistolie, hârtie, izvor, înscris, mărturie, paşaport, petiţie, piesă, răboj, recipisă, scrisoare.
Recunoaşte, verb
Sinonime:
a (se) declara, a accepta, a admite, a confirma, a cunoaște, a deosebi, a distinge, a fi de acord, a identifica, a întări, a mărturisi, a se regăsi, a ști, a valida, (prin Oltenia) a semui.
Recunoscut (recunoscută), adjectiv
Sinonime:
acceptat, admis, afirmat, apreciat, celebru, cert, consacrat, cunoscut, declarat, distins, fățiș, identificat, incontestabil, împărtăşit de toţi, mărturisit, necontestat, notoriu, proclamat, renumit, unanim.
Revela, verb
Sinonime:
a (se) arăta, a apărea, a declara, a descoperi, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a face cunoscut, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a releva, a se ivi, a se înfățișa, a sesiza, a spovedi, a spune, (învechit și popular) a (se) dezveli, (învechit) a propovădui, (livresc) a confia, (livresc) a decela, (regional) a deveghea; a developa.
Semn, substantiv neutru Sinonime:
indicator, semnal; probă, dovadă, mărturie, indiciu; avertizor, semnalment; simbol, emblemă.
Spovedanie, substantiv feminin Sinonime:
mărturisire, destăinuire, confidenţă.
Spovedi, verb Sinonime:
a mărturisi, a destăinui, a spune.
Spune, verb Sinonime:
a zice, a vorbi, a se exprima, a grăi, a rosti, a declara, a comunica, a se adresa, a glăsui, a relata, a povesti, a istorisi, a nara, a expune, a evoca; (figurat, popular) a cânta, a recita; a explica, a lămuri, a clarifica, a limpezi; a mărturisi, a destăinui, a dezvălui, a da pe faţă, a divulga.
Spusă, substantiv feminin (popular) Sinonime:
vorbă, cuvânt, mărturisire, destăinuire.
Zisă, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, aserțiune, cuvânt, declarație, mărturisire, propoziție, proverb, relatare, spusă, vorbă, zicală, zicătoare, (învechit) voroavă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură; (învechit) îndemn, ordin, poruncă, sfat.
Afirma, verb
Sinonime:
a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, (popular) a cuvânta, (învechit) a mărturi; a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (învechit) a (se) suna, (reg.) a se slomni; a manifesta; a susţine; a se evidenţia, a se impune, a se remarca.
Afirmaţie, substantiv
Sinonime:
adeverire, afirmare, aserţiune, atestare, confirmare, cuvânt, declarare, declaraţie, demonstrare, demonstrație, mărturie, mărturisire, propoziţie, reafirmare, spunere, spusă, susținere, teoremă, teză, vorbă, zisă, (învechit) afirmațiune, (învechit) voroavă, (rar) parolă.
Atestare, substantiv
Sinonime:
adeverire, arătare, atestat, atestație, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovadă, dovedire, întărire, mărturie, probare, probă, (învechit) atestăluire, (învechit) atestăluit, (livresc) coroborare.
Condoleanță, substantiv
Sinonime:
(expresie de regret față de durerea altuia) mărturie, simpatie.
Confia, verb
Sinonime:
a confesa, a da, a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăşi, a încredinţa, a înmâna, a întinde, a lăsa, a mărturisi, a preda, a remite, a revela, a spovedi, a spune, a transmite.
Corobora, verb
Sinonime:
a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine.
Cort, substantiv
Sinonime:
iurtă, șapitou, velum, wigwam; (învechit şi regional) şatră, (învechit) sat, sălaş; (biserică) (cortul mărturiei) tabernacul; umbrelă.
Declarat, adjectiv
Sinonime:
făţiş, mărturisit, vădit.
Destăinuire, substantiv
Sinonime:
dezvăluire, divulgare, împărtăşire, încredinţare, mărturisire, revelare, spovedire, deconspirare, confesiune, confidenţă, spovedanie, (rar, la plural) sincerităţi; declaraţie.
Deveghea, verb
Sinonime:
a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune.
Dezvăluire, substantiv
Sinonime:
arătare, revelare, destăinuire, deconspirare, divulgare, confesiune, confidenţă, mărturisire, spovedanie, (rar, la plural) sincerităţi.
Justificativ (justificativă), adjectiv
Sinonime:
doveditor, justificator, probator, (învechit) mărturisitor, descărcător.
Duhovnici, verb
Sinonime:
a mărturisi, a se spovedi.
Sinet, substantiv
Sinonime:
act, adeverinţă, cambie, chitanţă, document, dovadă, hârtie, hrisov, izvor, înscris, mărturie, piesă, poliţă, recipisă, senet, trată, zapis. Sineț, substantiv (regional)
Sinonime:
(ihtiologie) plătică, (variantă) sâneț.
Griji, verb
Sinonime:
a (se) cumineca, a (se) împărtăşi, a (se) îngriji, a (se) îngrijora, a (se) nelinişti, a (se) spovedi, a căuta, a curăţa, a deretica, a mărturisi, a păzi, a pregăti, a prepara, a primi grijania, a scutura, a se teme, a strânge, a supraveghea, a vedea.
Probui, verb
Sinonime:
a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a încerca, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, a verifica.
Avua, verb
Sinonime:
(rar) a mărturisi.
Propovăduire, substantiv
Sinonime:
predicare, propagare, propovedanie, răspândire, (învechit) mărturisire, mărturisitură.
Propagator, substantiv
Sinonime:
difuzor, divulgator, panegirist, popularizator, predicator, propagandist, propovăduitor, propovednic, prozelit, răspânditor, vulgarizator, zelator, (figurat) semănător, (învechit) mărturisitor.
Afirmațiune, substantiv
Sinonime:
afirmație, alegație, aserțiune, atestație, comunicație, confirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, proclamație, propoziție, relatare, spusă, teză, vorbă, zisă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură, (învechit) voroavă.
Atestație, substantiv
Sinonime:
afirmație, atestare, autentificație, brevet, certificat, diplomă, garanție, mărturisire, omologare, probă, ratificare, reconducție, validare, verificație.
Revelare, substantiv
Sinonime:
arătare, descoperire, destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelație, spovedire.
Archivă, substantiv
Sinonime:
colecție, document, mărturie, memorial, (turcism învechit) caid, (plural) anale, (plural) efemeride, (plural) memorii, (plural) surse; bibliotecă, consignație, depozit, tabulariu; (variantă) arhivă.
Propoziţie, substantiv
Sinonime:
afirmație, aforism, alegație, aserțiune, axiomă, corolar, cuvânt, declarație, enunț, expresie, frază, ipoteză, maximă, mărturisire, negație, paradox, postulat, precept, premisă, relatare, spusă, teoremă, teză, vorbă, zisă; ofertă, propunere; (variantă) propozițiune.
Tacrir, substantiv (învechit)
Sinonime:
dare de seamă, declarație, depoziție, interogatoriu, mărturie, mărturisire, memoriu, petiție, proces-verbal, raport, referat, situație.
Recunoaştere, substantiv
Sinonime:
acceptare, apreciere, confirmare, considerație, identificare, întărire, mărturisire, validare.
Propagare, substantiv
Sinonime:
difuzare, împrăștiere, popularizare, predicare, propagație, propovăduire, răspândire, transmitere, (învechit) mărturisire, (învechit) mărturisitură, (învechit) propăgăciune, (livresc) diseminare, (popular) lățire.
Răspândire, substantiv
Sinonime:
degajare, difuzare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, popularizare, predicare, prefirare, presărare, presărat, propagare, propovăduire, răsfirare, revărsare, risipire, transmitere, (astăzi rar) vulgarizare, (figurat; depreciativ) trâmbițare, (învechit) mărturisire, (învechit) mărturisitură, (învechit) poporanizare, (învechit) propagație, (învechit) răsfugare, (livresc) diseminare, (popular) lățire.
Rospiscă, substantiv (învechit)
Sinonime:
adeverință, chitanță, dovadă, mărturie, recipisă.
Scuipa, verb
Sinonime:
a elimina salivă, a expectora, (Moldova și Bucovina) a stupi, (regional) a hraconi, (variantă) a scuipi; (argou) a mărturisi, a trăda; (figurat) a arunca ceva cu forță (printr-o deschizătură); (figurat) a-și manifesta disprețul față de; (a se scuipa) a face (concomitent) schimb de batjocuri.
Adeveritură, substantiv (învechit)
Sinonime:
adevăr, adeverire, mărturie, (învechit) adevărătură.
Agnozie, substantiv
Sinonime:
(medicină) alexie, amnezie, amorfognozie, amuzie, asimbolie, disgnozie, paragnozie; (la Socrate) mărturisire a neștiinței.
Provalisi, verb (învechit)
Sinonime:
a aduce probe, a depune mărturie, a face o presupunere.
Spovadă, substantiv (învechit)
Sinonime:
mărturisire, spovedanie, spovedire.
Spovăduială, substantiv (învechit)
Sinonime:
confesiune, mărturisire, spovedanie, (învechit) spăvădanie.
Probaţiune, substantiv
Sinonime:
dovadă, dovedire, mărturie, noviciat, perioadă de încercare, probă.
Martiricon, substantiv (învechit)
Sinonime:
atestare, certificare, mărturie, (variantă) martirico.
Dovedeală, substantiv (învechit)
Sinonime:
demonstrație, dovadă, mărturie.
Probălui, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a adeveri, a arăta, a atesta, a bănui, a căuta, a certifica, a chibzui, a confirma, a crede, a demonstra, a dovedi, a experimenta, a gândi, a ghici, a imagina, a încerca, a închipui, a întări, a întrezări, a mărturisi, a presupune, a prevedea, a proba, a socoti, a sprijini, a stabili, a susține, a ști, a tatona, a verifica, a visa, (învechit și regional) a prăbălui, (învechit și regional) a prubului, (învechit) a probolui, (regional) a prăbăli, (regional) a prebălui, (regional) a probăli, (regional) a probului, (regional) a prubăli.
Împărtășire, substantiv
Sinonime:
comunicare, cuminecare, cuminecătură, destăinuire, dezvăluire, divulgare, euharistie, împărtășanie, împărtășit, încredințare, mărturisire, molipsire, revelare, schimbare, spovedire, transmitere, (învechit și popular) grijanie, (învechit și popular) grijire, (învechit și popular) pricestanie, (la catolici) sacrament, (rar) comunitate, (variantă) împărteșire; participiu.
Sincerități, substantiv la plural
Sinonime:
confesiune, confidență, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, spovedanie.
Încredințare, substantiv
Sinonime:
act, adeverire, asigurare, bizuire, certificat, certitudine, convingere, credință, dare în grijă, destăinuire, dezvăluire, divulgare, document, dovadă, garantare, hârtie, izvor, împărtășire, încredere, încredințat, înmânare, înscris, jurământ de credință, logodnă, mărturisire, piesă, predare, remitere, revelare, sentiment, siguranță, spovedire, transmitere, (învechit) adeverință, (învechit) făgăduință solemnă, (învechit) garanție, (învechit) teslimarisire, (învechit) teslimatisire, (livresc) convicțiune, (regional) logodire, (turcism învechit) teslim, (turcism învechit) teslimat.
Relatare, substantiv
Sinonime:
afirmație, arătare, aserțiune, cuvânt, declarație, expunere, istorisire, înfățișare, mărturisire, narare, povestire, prezentare, propoziție, spusă, vorbă, zisă, (figurat) gură, (învechit) spunere, (învechit) voroavă, (rar) parolă, (rar) relație.
Adevăra, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) adeveri, a confirma, a întări, a mărturisi (adevărul), a se dovedi, a se încredința, a susține.
Adevărătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
adeverire, mărturie, (învechit) adeveritură.
