Mâncare, substantiv feminin Sinonime:
hrană, bucate, merinde, masă, alimente.
Mâncăreţ, adjectiv
Sinonime:
avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesățios, pofticios.
Alimentaţie, substantiv feminin Sinonime:
hrană, mâncare, alimentare, întreţinere, consum, aprovizionare, nutrire.
Cost, substantiv neutru
Sinonime:
preţ, valoare; aliment, hrană, mâncare.
Demâncare, substantiv feminin Sinonime:
hrană, bucate, alimente, mâncare.
Fierbe, verb Sinonime:
a găti, a prepara, a face mâncare; a clocoti, a spumega, a se înfierbânta; a se frământa, a se necăji, a se chinui, a se munci, a se agita, a se impacienta, a se irita; (figurat) a vui, a răsuna, a suna, a face zgomot.
Fiertură, substantiv feminin
Sinonime:
clocot, clocotire, fierbere, fiert; mâncare, hrană.
Gustare, substantiv feminin
Sinonime:
aperitiv, dejun, mâncare rece între mese, prânz, snack.
Hrană, substantiv feminin Sinonime:
aliment, mâncare, bucate, merinde; nutriţie, nutreţ.
Locma, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
afacere, avantaj, câştig, chilipir, îndestulare; clătită, mâncare bună, plăcintă (turcească), prăjitură (orientală), sinecură.
Masa, verb Sinonime:
a face masaj, a fricţiona, a freca; a concentra, a strânge, a aduna, a acumula, a îngrămădi, a aglomera. Masă, substantiv feminin Sinonime:
mulţime, gloată, colectivitate, grămadă (de ceva); bloc, bucată; morman; mâncare, bucate, hrană, alimente; prânz, cină, ospăţ, banchet, festin.
Menaja, verb Sinonime:
a cruţa, a păzi, a feri, a apăra, a proteja, a se îngriji. Menajă, substantiv (regional)
Sinonime:
aliment, hrană, mâncare.
Merinde, substantiv feminin Sinonime:
mâncare, hrană, aliment, bucate, rezerve.
Nesăţios (nesățioasă), adjectiv
Sinonime:
avid, cupid, inconsistent, insațiabil, lacom, lăcomit, lăcomos, mâncăcios, neîndestulat, nesătul, nesubstanţial, pofticios, vorace, (figurat) devorant, (figurat) mistuitor, (învechit și regional) mâncător, (învechit) hrănaci, (învechit) mâncaci, (învechit) nesițios, (Moldova) hulpav, (regional) lingareț, (regional) mâncăreț, (regional) năsățios, (regional) nesățos, (regional) nisățos; (adverbial) cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate.
Ospăta, verb
Sinonime:
a benchetui, a chefui, a cinsti, a da de mâncare, a face chef, a mânca, a petrece, a prăznui, a servi, a trata, (învechit și regional) a ospeta, (învechit și regional) a ospita, (învechit și regional) a uspăta, (învechit și regional) a uspeta, (popular) a omeni, (popular) a tratarisi.
Papa, substantiv masculin (familiar) Sinonime:
tată, părinte. Papă, substantiv feminin Sinonime:
mâncare; papară, scrob, jumări. Păpa, verb Sinonime:
(familiar) a mânca, a irosi, a toca, a risipi.
Pofticios (pofticioasă), adjectiv
Sinonime:
amator, apetisant, ațâțător, avid, bun, delicios, doritor, dornic, excitant, excitator, gustos, insațiabil, iubitor, îmbietor, lacom, lăcomit, lăcomos, mâncăcios, nesătul, nesățios, plăcut, râvnitor, savuros, suculent, vorace, (învechit și regional) mâncător, (învechit) hrănaci, (învechit) libovnic, (învechit) mâncaci, (învechit) râvnaci, (Moldova) hulpav, (popular) poftitor, (rar) ambițios, (rar) pretențios, (regional) lingareț, (regional) mâncăreț, (regional) poftăreț, (regional) poftos, (regional) pohtaci.
Tain, substantiv neutru Sinonime:
raţie, porţie, cotă, parte; provizie, resurse; mâncare, hrană, ospăţ.
Uda, verb
Sinonime:
a (se) stropi, a face să fie ud, a iriga, a îmbiba, a înlăcrima, a înmuia, a însoți o mâncare cu băutură, a scălda, a se urina, a spăla, a străbate, a turna apă, a umezi, (Banat) a (se) prâsni, (familiar; popular) a boteza, (învechit şi popular) a roura.
Udătură, substantiv feminin
Sinonime:
apăraie, băutură (spirtoasă), jilăveală, stropire, udare, udat, udeală, umezeală, (regional) mâncare (frugală), (regional) sorbitură.
Vipt, substantiv neutru (învechit)
Sinonime:
aliment, bucate, cereale, grâu, hrană, masă, mâncare, recoltă, rod.
Ajuna, verb
Sinonime:
a posti, a ține post complet; a îndura foame, a nu mânca nimic, a răbda de foame, a se abține de la mâncare; (regional) a agiuna.
Aliment, substantiv
Sinonime:
mâncare.
Consumare, substantiv
Sinonime:
consum, consumaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare; mâncare; epuizare, isprăvire, sfârşire, sfârşit, terminare.
Sitofobie, substantiv
Sinonime:
anorexie nervoasă, sitiofobie, teamă de mâncare.
Deboșa, verb
Sinonime:
a perverti, a corupe, a deprava, a prostitua, a strica. Deboșă, substantiv
Sinonime:
exces, abuz de mâncare și de băutură; bacanală, beție, chef, depravare, orgie, sindrofie, turpitudine.
Crăpelniţă, substantiv
Sinonime:
aliment, hrană, mâncare.
Demâncat, substantiv
Sinonime:
aliment, hrană, mâncare.
Listă, substantiv
Sinonime:
bibliografie, borderou, catalog, enumerație, filă, foaie, inventar, (învechit) catagrafie, litanie, matriculă, nomenclatură, repertoriu, sumar, tabel, tabelă, (învechit) izvod; (listă de bucate) meniu; (listă de mâncare) meniu. Lista, verb
Sinonime:
a printa; a cataloga, a întocmi o listă, a repertoria, a repertoriza.
Haleală, substantiv
Sinonime:
aliment, hrană, mâncare.
Halire, substantiv
Sinonime:
consumare, mâncare, mâncat.
Haleaos, substantiv
Sinonime:
mâncare.
Insaţiabilitate, substantiv
Sinonime:
aviditate, bulimie, insațietate, lăcomie, nesaţ, poftă excesivă de mâncare, voracitate.
Gosti, verb
Sinonime:
a da de mâncare, a invita.
Pichirisi, verb
Sinonime:
a chema puii la mâncare, a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a se formaliza, a se picarisi, a se simți atins, a se simți jignit, a se supăra, a sporovăi, a trăncăni, a vorbi repede (neînțeles).
Gustări, verb
Sinonime:
a gusta; a lua puțin dintr-o mâncare.
Ospătare, substantiv
Sinonime:
cinstire, mâncare, servire, servit, tratare.
Pilaf, substantiv
Sinonime:
(regional) mâncare de orez, plachie.
Refector, substantiv
Sinonime:
cantină, popotă, refectoriu, sală de mâncare, sală de mese, sufragerie comună.
Mesişoară, substantiv
Sinonime:
măsuţă, mescioară; hrană modestă, mâncare, pomană, praznic.
Mâncărică, substantiv
Sinonime:
gustărică, mâncare, mâncărioară, mâncăriţă, mâncăruşă, tocană.
Manducație, substantiv
Sinonime:
comuniune, deglutiție, euharistie, ingestie, insalivație, masticație, mâncare.
Mâncătură, substantiv
Sinonime:
consumare, coroziune, erodare, eroziune, lues, măcinătură, mâncare, mâncat, mâncărime, prurit, roadere, rosătură, scobitură, sifilis, (învechit) hrană.
Mâncăruşă, substantiv (regional)
Sinonime:
mâncare, mâncărică, (la plural) bucate.
Mâncăriţă, substantiv (regional)
Sinonime:
mâncare, mâncărică, (la plural) bucate.
Nutrire, substantiv
Sinonime:
alimentare, alimentație, hrănire, mâncare, mâncat, nutriție.
Nutriment, substantiv
Sinonime:
aliment, alimentație, furaj, hrană, mâncare, mijloace de trai, nutreț.
Prânzare, substantiv (popular și învechit)
Sinonime:
banchet, dejun, masă, mâncare, ospăț, praznic, prânz, prânzire.
Prânzitor, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
sală de mâncare, sală de mese, sufragerie.
Apătuică, substantiv (regional)
Sinonime:
mâncare proastă.
Corodare, substantiv
Sinonime:
corodat, ronjare, (figurat) mâncare, (învechit) coroadere.
Slatină, substantiv
Sinonime:
apă minerală sărată, apă sărată, clorură de sodiu, izvor de apă sărată, mâncare prea sărată, salină, saramură, sare, sărătură, solniță, teren mlăștinos și sărat.
Oreximanie, substantiv
Sinonime:
foame patologică, poftă de mâncare exagerată, voracitate.
Sorbeală, substantiv (regional)
Sinonime:
ciorbă, lături, mâncare lichidă, sorbire, sorbit, sorbitură, supă, zeamă.
Înăcreală, substantiv (popular)
Sinonime:
acreală, acrime, (învechit și regional) sărbezeală, (învechit) năcreală, (învechit) serbezitură, (popular) mâncare acră (înăcrită), (rar) sărbezime, (regional) dospire.
Târboseală, substantiv (regional)
Sinonime:
cheag pisat în zer, mâncare, zeamă fiartă mult.
Ciontire, substantiv (regional)
Sinonime:
amputare, ciuntire, decapitare, retezare, scurtare, tăiere, tăietură, (regional; despre mâncare și băutură) terminare, (variantă) ciontare.
Cionti, verb (regional)
Sinonime:
a amputa, a ciunti, a decapita, a scurta, a tăia, (regional; despre mâncare și băutură) a (se) termina, (variantă) a cionta.
Îndulcire, substantiv
Sinonime:
atenuare, desfătare, diminuare, domolire, edulcorare, edulcorație, estompare, îmblânzire, relaxare, schimbare în bine, seducție, (învechit) bunătate, (învechit) mâncare, (mecanică) amortizare, (rar) ghiftuire.
Bâstâcăi, verb (regional)
Sinonime:
a căuta de mâncare pe furiș, a lucra în nesiguranță, a se agita, a se bălăbăni, a se cumpăni să nu cadă, (variantă) a se bâstâcăni.
Picanterie (picanterii), substantiv
Sinonime:
aliment picant, mâncare picantă; aluzie (ușor) indecentă, anecdotă (ușor) indecentă, glumă (ușor) indecentă, vorbă (ușor) indecentă.
Potol, substantiv
Sinonime:
(regional) astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă, (variantă) potal; (argou) mâncare.
Haleu, substantiv
Sinonime:
(argou) mâncare.
Cocăli, verb
Sinonime:
a cocălui, a cocoli, a face mâncare, a găti.
Hrănire, substantiv
Sinonime:
alimentare, alimentație, hrănit, îngrășare, mâncare, mâncat, nutrire, nutriție, (învechit) ferire, (învechit) hrănitură.
Păpare, substantiv
Sinonime:
aruncare, azvârlire, cheltuire, irosire, mâncare, risipire, tocare, zvârlire.
Păpică, substantiv (familiar)
Sinonime:
mâncare, papă (puțină), (prin extensiune) existență, (prin extensiune) hrană.
Serveală, substantiv (regional)
Sinonime:
mâncare, servire, servit.
Iepurire, substantiv
Sinonime:
iepurit, (învechit și familiar) mâncare pe fugă.
Găncios, adjectiv (regional)
Sinonime:
lacom (la mâncare).
Păzeală, substantiv (regional)
Sinonime:
pază, strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, (învechit) păzire, (rar) păzit; mâncare gătită, rântaș, (regional) păzitură; (variantă) păzală.
Păzitură, substantiv
Sinonime:
(învechit) ocrotire, pază, protecție; (regional) mâncare gătită, (regional) păzeală; (variantă) păzătură.
Dreseală, substantiv (regional)
Sinonime:
mâncare ciobănească, (variantă) direseală.
