Combinare, substantiv
Sinonime:
îmbinare, asortare, amestecare.
Amestec, substantiv neutru Sinonime:
imixtiune, ingerinţă, intervenţie, participare; combinare, împreunare, asociere, unire; conglomerat, melanj, metisaj.
Combinaţie, substantiv feminin
Sinonime:
acord, amalgam, amestec, aranjament, asociere, calcul, combinare, compus, contract, convenție, corp compus, gând, idee, intenție, îmbinare, împreunare, îngemănare, întâlnire de dragoste, înțelegere, învoială, învoire, legământ, manevră, melanj, mixtură, pact, plan, proiect, reunire, sinteză, socoteală, tranzacție, unire, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit) așezământ, (învechit) cuvânt, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (variantă) combinațiune.
Conglomerat, substantiv neutru Sinonime:
amestec, combinare; (figurat) confuzie.
Amestecare, substantiv
Sinonime:
combinare; mestecare; corcire.
Asortare, substantiv
Sinonime:
armonizare, combinare, potrivire.
Combinațiune, substantiv
Sinonime:
alianță, amalgam, amestec, aranjament, artificiu, asociație, calcul, combinare, combinație, gând, idee, intenție, îmbinare, înțelegere, manevră, mașinație, melanj, plan, proiect, reunire, sistem, socoteală, stratagemă, tactică; (chimie) compus, corp compus.
Imbricare, substantiv
Sinonime:
combinare, imbricație, interpenetrație, îmbinare, îmbucare, suprapunere (parțială).
Împreunare, substantiv
Sinonime:
adunare la un loc, asamblare, căsătorie, combinare, combinație, fixare, goană, gonire, îmbinare, împerechere, îngemănare, întâlnire, joncțiune, montaj, montă, reunire, unire, (biologie) bătaie, (învechit) contact sexual, (învechit) împreunăciune, (învechit) împreunătură, (învechit) întâmpinare, (învechit) întrunire, (popular) însoțire, (regional) montare, (regional) sărit.
Oxigenare, substantiv
Sinonime:
combinare cu oxigenul, hematoză, (ieșit din uz) ossigenare, (învechit) oxidație.
