Care, conjuncție
Sinonime:
cum. Care, pronume
Sinonime:
cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orişicare, orişicine; ce, (popular) de. Care, adjectiv
Sinonime:
ce.
Carelaj, substantiv
Sinonime:
dalaj, pavaj, paviment.
Carem, substantiv (regional)
Sinonime:
carăm.
Carenă, substantiv
Sinonime:
(partea exterioară a corpului unei nave) carină; carlingă. Carena, verb
Sinonime:
a calfata, a călăfătui.
Carenaj, substantiv
Sinonime:
abataj, carenare, carenat, caroserie, radub.
Carenţă, substantiv feminin Sinonime:
insuficienţă, neajuns, deficienţă, lipsă.
Careşi, pronume
Sinonime:
cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orişicare, orişicine.
Caretă, substantiv feminin Sinonime:
trăsură, birjă.
Caretaș, substantiv (popular)
Sinonime:
rotar, vizitiu, (regional) carâtaș, (regional) cărătaș.
Carete, substantiv
Sinonime:
cârcăiac, câşiţă, scolopendră, strepede. Cărete, substantiv
Sinonime:
(biologie) car, carete, insectă.
Careu, substantiv neutru Sinonime:
carou, pătrat, cvadrat; adunare, grupare, întrunire.
Careva, pronume nehotărât Sinonime:
vreunul, oarecare, oarecine, cineva.
Abătut (abătută), adjectiv Sinonime:
descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.
Absenta, verb Sinonime:
a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.
Absenţă, substantiv feminin Sinonime:
lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.
Carou, substantiv neutru
Sinonime:
careu, pătrat, pătrățel, (învechit) carea; carelaj, caroiaj, dalaj, dală, damier, geam, mozaic, pavaj, placă, sticlă; (la cărțile de joc) romb, tobă; (variantă) caro.
Cățărător (cățărătoare), adjectiv
Sinonime:
suitor, agăţător, urcător; fixător, care se prinde.
Chemător (chemătoare), adjectiv
Sinonime:
care cheamă; (popular, substantivat) colăcar, vătaf, vătăşel, vornicel.
Chervan, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
car, căruţă, braşoveancă, trăsură, rădvan; șir de care, caravană.
Cine, pronume Sinonime:
care, cel ce, acela care; fiecare, oricine, oricare.
Cocă, substantiv feminin
Sinonime:
aluat, pastă, sos gros, turtă; copil mic, nou-născut, prunc, sugaci, sugar; clei, lipici, pap, (Moldova și Transilvania) cir, (Transilvania, Banat și Oltenia) ciriș; carcasă, carenă, caroserie, cochilaj, habitaclu, șasiu.
Colector, substantiv masculin Sinonime:
achizitor. Colector, adjectiv
Sinonime:
care colectează fluide, în care se colectează fluide.
Cum, interjecție
Sinonime:
în ce mod? se poate? adevărat să fie? chiar așa? ce? poftim? cu cât? cu ce preţ? Cum, conjuncție
Sinonime:
precum; deoarece, întrucât; cu toate că, deşi; în măsura în care, pe cât; în timp ce, pe când, îndată ce, în vreme ce. Cum, adverb
Sinonime:
ce, cât.
Cupeu, substantiv neutru
Sinonime:
trăsură închisă, (învechit şi popular) caretă, berlină; compartiment.
Deficienţă, substantiv feminin
Sinonime:
carenţă, cusur, debilitate, defect, defectuozitate, deficit, feblețe, fragilitate, greșeală, imperfecțiune, indigență, insuficienţă, lacună, lichea, lipsă, meteahnă, neajuns, nedesăvârșire, păcat, penurie, racilă, răutate, scădere, slăbiciune, tară, teahnă, viciu, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (popular și familiar) beteșug, (regional și familiar) hibă, (regional) madea.
Flotant (flotantă), adjectiv
Sinonime:
flotabil, care pluteşte, plutitor; echivoc, ezitant, fluctuant, indecis, instabil, mobil, nepermanent, nestabil, pasager, temporar, trecător.
Gros (groasă), adjectiv
Sinonime:
adânc, bădăran, borcănat, care are circumferință și diametru mare, cavernos, călduros, comun, de nepătruns, dens, des, gras, grav, grosolan, ignorant, important, incult, înfundat, jos, lat, mare, mârlan, mârlănoi, mitocan, mocofan, mojic, necivilizat, necultivat, neinstruit, neînvăţat, nepoliticos, nerușinat, nesimțit, numeros, ordinar, profund, prost, simplu, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, voluminos, vulgar.
Îndatoritor (îndatoritoare), adjectiv
Sinonime:
atent, serviabil, binevoitor, politicos; obligatoriu; care îndatorează.
Lipsă, substantiv feminin Sinonime:
absenţă, inexistenţă; imperfecţiune, defect, lacună, scădere, omisiune, scăpare, carenţă; nevoie, sărăcie, neajunsuri, privaţiune, mizerie.
Oarecare, adjectiv nehotărât Sinonime:
anumit, careva, oareşcare, cineva.
Oarecine, pronume nehotărât Sinonime:
cineva, oareşcine, careva.
Oricare, pronume nehotărât Sinonime:
indiferent care, care vrei, oricine, fiecine.
Pavaj, substantiv neutru
Sinonime:
asfalt, caldarâm, carelaj, dalaj, pietruire, (ieșit din uz) pavea, (învechit) pod, (latinism învechit) paviment.
Pătrat, substantiv neutru Sinonime:
careu.
Poştalion, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
diligență, caretă.
Slăbiciune, substantiv feminin Sinonime:
sfârşeală, epuizare, vlăguială; defect, scădere, lipsă, carenţă, viciu, deficienţă; afecţiune, înclinaţie, pornire, aplecare.
Şaretă, substantiv feminin Sinonime:
trăsurică, gabrioletă, caretă, trăsură, docar, cupeu.
Unde, adverb Sinonime:
în ce loc, în care parte, încotro, pe unde; deodată, numai ce, când, iată că; brusc.
Venal (venală), adjectiv Sinonime:
de vânzare, care se vinde, lipsit de scrupule; corupt, desfrânat, imoral.
Vreun (vreo), adjectiv şi pronume nehotărât Sinonime:
un, oarecare, careva, cineva; aproximativ, unul, una.
Abient (abientă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care face tranziţie spre; care trece în.
Rezident, substantiv masculin
Sinonime:
locuitor, locatar, ocupant; (medic rezident) absolvent medicinist care îşi perfecţionează practica în spital.
Acrofugal (acrofugală), adjectiv
Sinonime:
(botanică; despre frunze, flori) care se dezvoltă progresiv de la vârf spre bază.
Acrogen (acrogenă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) format la vârful unui organ; care creşte prin vârful său.
Votant, substantiv masculin
Sinonime:
(cel care votează) elector, alegător.
Acropetal (acropetală), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care se îndreaptă spre vârf; cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.
Acrofil (acrofilă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care creşte în regiuni înalte.
Acropleurogen (acropleurogenă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care se dezvoltă la vârful şi pe laturile organelor.
Actofil (actofilă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care creşte pe litoral.
Aculeat (aculeată), adjectiv
Sinonime:
(biologie) ghimpos, ţepos; care are ac.
Milenar (milenară), adjectiv
Sinonime:
foarte vechi; care are un mileniu, care există de mii de ani.
Adenocist, substantiv neutru
Sinonime:
(biologie) membrană celulară care înconjoară glanda.
Aderent (aderentă), adjectiv
Sinonime:
adeziv, alipit, atașat, fixat, unit, sudat; care aderă. Aderent (aderentă), substantiv masculin și substantiv feminin
Sinonime:
acolit, adept, asociat, membru, participant, sectar, subscris, semnatar.
Adnascent (adnascentă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care concreşte.
Adonist, substantiv masculin
Sinonime:
botanist (nume dat botaniştilor care întocmeau în grădinile botanice cataloagele plantelor cultivate).
Ecuaţional (ecuaţională), adjectiv
Sinonime:
care implică utilizarea unei ecuații; (botanică) care implică diviziunea în două părți egale.
Aerifer (aeriferă), adjectiv
Sinonime:
aerofor, care conduce aerul.
Aereranţia, substantiv feminin
Sinonime:
(botanică) biocenoză a organismelor inferioare care plutesc în aer.
Aericol (aericolă), adjectiv
Sinonime:
(despre plante) aerofit, care creşte în aerul liber, care trăiește în întregime în aer, epifit.
Aerobiotic (aerobiotică), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care poate trăi numai în aerul liber.
Etiologie, substantiv feminin
Sinonime:
(ştiinţa care studiază cauzele bolilor) cauzalitate, cauză, etiopatie.
Agametangiu, substantiv neutru
Sinonime:
(botanică) corp de fructificaţie în care se dezvoltă agameţi.
Agamospecie, substantiv feminin
Sinonime:
(botanică) specie care se înmulţeşte fără proces sexuat.
Dispersant (dispersantă), adjectiv
Sinonime:
dislocant, care poate distribui (difuza, mărunți, împrăștia, arunca, stropi, turna, răspândi, separa, risipi).
Sicativ (sicativă), adjectiv
Sinonime:
care se usucă repede.
Medieval (medievală), adjectiv
Sinonime:
care ţine de evul mediu.
Titrat (titrată), adjectiv
Sinonime:
licenţiat; care posedă un titlu de noblețe.
Eliminatoriu (eliminatorie), adjectiv
Sinonime:
eliminator; care atrage eliminarea.
Acomercial (acomercială), adjectiv
Sinonime:
în afara comerțului civilizat; care este lipsit de spirit comercial.
Buzărant (buzărantă), adjectiv
Sinonime:
care deranjează, deranjant, supărător; care enervează, enervant.
Coprofag (coprofagă), adjectiv
Sinonime:
(despre animale) scatofag, care se hrăneşte cu excremente.
Abraziv (abrazivă), adjectiv și substantiv neutru
Sinonime:
care roade prin frecare; decapant.
Mimic (mimică), adjectiv
Sinonime:
care se referă la mim sau la mimică, de mim.
Exploziv (explozivă), adjectiv
Sinonime:
care poate exploda, deflagrant, detonant, explozibil, fulminant; critic, tensionat, violent; oclusiv; senzațional.
Depășit (depășită), adjectiv
Sinonime:
arhaic, caduc, demodat, desuet, devansat, învechit, perimat, retrograd; rococo; care nu mai este la modă; care nu face față situației.
Rectangular (rectangulară), adjectiv
Sinonime:
dreptunghiular, ortogonal, perpendicular; care are unghiuri drepte; cvadrangular.
Salin (salină), adjectiv
Sinonime:
sărat; care conține sare.
Tehnologic (tehnologică), adjectiv
Sinonime:
care ține de tehnologie; tehnic.
Poros (poroasă), adjectiv
Sinonime:
care are pori; buretos, spongios; permeabil.
Frigid (frigidă), adjectiv
Sinonime:
care suferă de frigiditate; rece, insensibil.
Țâșnitor (țâșnitoare), adjectiv
Sinonime:
care țâșnește; (fântână țâșnitoare) fântână arteziană.
Cioltar (cioltare), substantiv neutru
Sinonime:
(pătură care se pune pe cal) abai, șabracă, valtrap.
Taier (taiere), substantiv neutru
Sinonime:
(acoperitoare care se pune la o lampă) abajur; blid, disc, farfurie întinsă, platou, strachină, taler, talger, tas; (regional) tănier.
Abataj (abataje), substantiv neutru
Sinonime:
abatere, doborâre, exterminare, imolație, sacrificare, tăiere; (minerit) havaj, havare, (prin Transilvania) ort; (marinărie) carenaj.
Abator (abatoare), substantiv neutru
Sinonime:
(locul în care se taie vitele) măcelărie; (regional) belitoare, tăietorie; (învechit) scaun, zalhana.
Absent (absentă), adjectiv
Sinonime:
care lipsește, care nu este prezent; (figurat) neatent, distrat; indiferent.
Abrudeanca, substantiv feminin articulat
Sinonime:
(numele unui dans popular ardelean și melodia după care se execută) abrudeana.
Acaret (acareturi), substantiv neutru
Sinonime:
(mai ales la plural) accesorii, bunuri gospodărești, unelte de gospodărie; (construcție auxiliară care ține de o gospodărie) dependință.
Accidentat (accidentată), adjectiv
Sinonime:
care a suferit un accident, lovit, rănit, vătămat; (despre teren, drum, relief) denivelat, învălurat, neregulat.
Antropogen, substantiv
Sinonime:
cuaternar. Antropogen, adjectiv
Sinonime:
care provine de la om, care dă naștere la oameni, antropic.
Brac (bracuri), substantiv neutru
Sinonime:
sfărâmătură, (regional) fărâmătură; (de brac) care nu este bun de nimic, de neîntrebuințat.
Rupestru, adjectiv
Sinonime:
mural; care crește pe stânci, rupicol; care este construit în stâncă; (despre desenele de pe pereții cavernelor) artă rupestră.
Cacofonie, substantiv
Sinonime:
cacofonism, disonanță, lipsă de armonie; (amestec neplăcut de sunete care deranjează) zgomot, zarvă, tumult, vacarm.
Disonant, adjectiv
Sinonime:
care sună neplăcut, care produce disonanţă; discordant; distonant.
Flirt (flirturi), substantiv neutru
Sinonime:
bagatelă, aventură amoroasă, aventură sentimentală; (persoană cu care se întreține o astfel de legătură) amant; idilă, intrigă.
Debriefing, substantiv
Sinonime:
(reuniune la care se face bilanțul unei operațiuni sau proiect) interogatoriu, examinare, interogare.
Palindrom, substantiv
Sinonime:
(cuvânt sau grup de cuvinte care se poate citi în cele două sensuri) cuvânt inversat; frază inversată.
Conciliu, substantiv
Sinonime:
sinod, adunare, reuniune, întâlnire; (conciliu ecumenic) conciliu care reunește toți episcopii din biserica catolică.
Turnichet, substantiv
Sinonime:
stropitoare rotativă; (dispozitiv pivotant care permite trecerea unei singure persoane) tripod rotativ, poartă automatizată.
Calfata, verb
Sinonime:
a carena, a călăfătui.
Carcinom, substantiv
Sinonime:
(medicină) (cancer care afectează epiteliul) epiteliom.
Carpicultură, substantiv
Sinonime:
(ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea crapului) ciprinicultură.
Cartace, substantiv
Sinonime:
(fiecare dintre bucățile de fier cu care se umpleau în trecut unele proiectile pentru tunuri) mitralie.
Casare, substantiv
Sinonime:
fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire. Caşare, substantiv
Sinonime:
(acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea) caşurare.
Hipiatru, substantiv
Sinonime:
(cel care este specializat în tratarea bolilor de cai) veterinar.
Călăfătui, verb
Sinonime:
(a astupa cu calafat încheieturile scândurilor care compun puntea unei nave) a calfata.
Rezultativ (rezultativă), adjectiv
Sinonime:
care dă un rezultat, care rezultă, rezultant.
Ce, pronume și adjectiv
Sinonime:
(pronume) care, (popular) de; orice, orişice, (învechit) verice; (adjectiv) care. Ce, adverb și interjecție
Sinonime:
(adverb) cât, cum; (interjecție) (interogativ) cum? poftim? (popular) ha?
Adut, substantiv masculin (regional)
Sinonime:
(culoarea care domină la jocul de cărţi) atu, (Banat) tronf.
Ciuroi, substantiv
Sinonime:
(izvor care curge pe un scoc ori jgheab îngust) şipot, (regional) bijoi, ciuciur.
Câşiţă, substantiv
Sinonime:
(entomologie) strepede, (Muntenia) carete, (Transilvania şi Bucovina) codaţ.
Codaci, substantiv (regional)
Sinonime:
carete, câșiță, codaș, diavol, fricos, laș, (regional) codaț, (regional) codirlă. Codaci, adjectiv (regional)
Sinonime:
codat.
Armiţaş, substantiv
Sinonime:
cel care încasează taxa de piaţă.
