Extermina, verb Sinonime:
a distruge, a nimici, a ucide, a omorî, a stârpi, a prăpădi (în masă).
Exterminabil, adjectiv
Sinonime:
destructibil, eradicabil, extingibil, extirpabil.
Exterminant, adjectiv
Sinonime:
destructiv, distructiv, distrugător, nimicitor, omorâtor, ucigător.
Exterminare, substantiv
Sinonime:
căsăpire, stârpire, masacrare; exterminațiune, exterminație, genocid.
Exterminat, adjectiv
Sinonime:
distrus, nimicit, stârpit.
Exterminație, substantiv
Sinonime:
aneantizare, carnaj, decimare, destrucție, eradicație, exterminare, extincție, extirpare, genocid, hecatombă, lichidare, masacru, nimicire, pogrom, purificare etnică, ucidere în masă, (variantă) exterminațiune.
Exterminațiune, substantiv
Sinonime:
exterminare, exterminație, (învechit) esterminațiune.
Exterminator, adjectiv
Sinonime:
nimicitor, distrugător, demolator, devastator, dirimant, nuizibil.
Carnaj, substantiv neutru
Sinonime:
exterminație, genocid, hecatombă, masacru, măcel, pogrom, ucidere în masă, (variantă) carnagiu.
Extirpa, verb
Sinonime:
a distruge, a nimici, a stârpi, a extermina, a deplanta, a dezrădăcina, a dezgropa; a înlătura, a scoate, a exciza, a extrage.
Genocid, substantiv neutru Sinonime:
masacru, crimă, ucidere, exterminare, carnaj, carneficiu, pogrom.
Masacra, verb Sinonime:
a extermina, a ucide, a măcelări, a ciopârţi, a nimici, a stârpi, a distruge, a zdrobi.
Masacru, substantiv neutru
Sinonime:
carnaj, decimare, decimat, decimație, exterminare, exterminațiune, genocid, hecatombă, holocaust, masacrare, măcel, nimicire, omor (în masă), pieire, pogrom, stârpire, ucidere în masă, vărsare de sânge, (figurat) baie de sânge, (figurat) bătălie, (figurat) conflict, (figurat) război, (învechit și popular) pierzanie, (învechit și popular) pierzare, (învechit) măcelărie, (învechit) meserniță, (învechit) tăiere, (regional) mortișag.
Nimici, verb Sinonime:
a distruge, a nărui, a zdrobi, a învinge, a ucide, a desfiinţa, a extermina, a stârpi, a omorî, a spulbera.
Răpune, verb
Sinonime:
a anihila, a asasina, a bate, a birui, a copleşi, a covârși, a cuprinde, a distruge, a doborî, a extermina, a face să piardă, a împovăra, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lipsi de viață, a mântui, a muri, a năpădi, a nimici, a omorî, a pierde, a potopi, a prăpădi, a răzbi, a sfărâma, a sfârși, a suprima, a ucide, a zdrobi, a zvânta, a-și pierde viața.
Stins (stinsă), adjectiv Sinonime:
şters, slăbit, palid; potolit, calmat, liniştit; prăpădit, distrus, nimicit, exterminat.
Stârpi, verb Sinonime:
a distruge, a nimici, a extermina.
Suprima, verb Sinonime:
a înlătura, a elimina, a anula, a desfiinţa; a omorî, a extermina, a lichida.
Abataj (abataje), substantiv neutru
Sinonime:
abatere, doborâre, exterminare, imolație, sacrificare, tăiere; (minerit) havaj, havare, (prin Transilvania) ort; (marinărie) carenaj.
Căsăpire, substantiv
Sinonime:
ciopârţire, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, sfârtecare, sfâşiere, stârpire.
Chesăgi, verb
Sinonime:
a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stârpi.
Conceni, verb
Sinonime:
a anihila, a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stârpi, a suprima.
Decimare, substantiv
Sinonime:
carnagiu, carnaj, decimat, decimație, exterminare, hecatombă, masacrare, ucidere în masă, (învechit) decimațiune.
Dezrădăcina, verb
Sinonime:
a scoate din pământ cu rădăcină cu tot; (figurat) a face să nu mai existe, a distruge complet, a stârpi, a extirpa, a extermina, (livresc) a eradica.
Nuizibil, adjectiv
Sinonime:
dăunător, exterminator, nefast, nociv, prejudiciabil, rău, vătămător, (variantă) nuisibil.
Distrugător, adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, exterminator, nimicitor, nuizibil, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (învechit şi popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos, omorâtor, ucigător. Distrugător, substantiv
Sinonime:
(marină) contratorpilor; vandal, barbar.
Destrucție, substantiv
Sinonime:
aneantizare, autodistrugere, carnagiu, cataclism, coroziune, degradație, demantelare, demoliție, destrucțiune, dezagregație, dezintegrare, devastare, disoluție, dispariție, eliminare, extincțiune, exterminație, incinerație, masacru, pulverizație, ravagiu, ruinare, supresiune.
Holodomor, substantiv
Sinonime:
(Ucraina sovietică) exterminare prin înfometare, genocid, Marea Foamete, moarte prin înfometare.
Destrucțiune, substantiv
Sinonime:
aboliție, aneantizare, anihilare, autodistrugere, carnaj, cataclism, demantelare, demoliție, destrucție, devastare, devastație, devastațiune, dezagregație, dezintegrație, disoluție, dispariție, distrugere, eliminare, eliminațiune, exterminație, extincțiune, genocid, lacerare, lichidare, lichidațiune, masacru, nimicire, pogrom, pulverizare, ravaj, supresiune, suprimare.
Eliminațiune, substantiv
Sinonime:
(învechit) aneantizare, anulare, carnagiu, carnaj, curățare, descalificare, destrucție, destrucțiune, distrugere, eliminare, eliminație, evacuare, evacuație, evacuațiune, evicție, evicțiune, evingere, excludere, excluziune, excomunicare, excomunicație, excomunicațiune, excreție, excrețiune, exmatriculare, expulsie, expulsiune, exterminare, exterminație, exterminațiune, genocid, îndepărtare, înlăturare, lichidare, lichidație, lichidațiune, nimicire, radiațiune, radiere, rescisiune, rescizie, resciziune, revocare, revocație, revocațiune, reziliare, reziliere, supresiune, suprimare, ștergere.
Masacrat, adjectiv
Sinonime:
căsăpit, decimat, deformat, denaturat, distrus, exterminat, măcelărit, nimicit, stârpit, stricat, ucis.
Nimicire, substantiv
Sinonime:
devastare, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, pârjolire, potopire, prăpădire, pustiire, sfărâmare, stârpire, stricare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) risipă, (învechit) spargere, (popular și familiar) căsăpire, (popular) zdrumicare, (rar) măcelărit.
Nimicit, adjectiv
Sinonime:
distrus, exterminat, lichidat, potopit, prăpădit, sfărâmat, stârpit, zdrobit, (învechit și popular) risipit, (învechit și regional) spart, (învechit) stropșit, (popular) zdrumicat.
Aneantizare, substantiv
Sinonime:
anihilare, demantelare, demoliție, destrucție, dezintegrare, dispariție, distrugere, exterminare, exterminație, extincție, extirpare, extirpație, nimicire, pulverizare, pulverizație, ravagiu, ravaj, (învechit) anihilațiune.
Holocaust, substantiv
Sinonime:
exterminare, genocid, hecatombă, hostie, imolație, jertfă, masacru, ofrandă, sacrificiu, ucidere, (învechit) ardere-de-tot, (învechit) întreg-de-ars, (învechit; la plural) arse, (variantă) olocaust.
Chisăgi, verb
Sinonime:
a extermina, a tăia capul, (variantă) a chesăgi.
Masacrare, substantiv
Sinonime:
distrugere, exterminare, masacru, măcelărire, nimicire, stârpire, (popular și familiar) căsăpire, (rar) măcelărit.
Destructor, adjectiv
Sinonime:
demolator, devastator, devorant, distructiv, distrugător, exterminator, funest, mortal, nefast, nuizibil, subversiv, (figurat) dizolvant, (învechit) destructoriu.
Lichidare, substantiv
Sinonime:
achitare, asasinare, desființare, falimentare, încheiere, înlăturare, lichidat, nimicire, omorâre, onorare, plată, plătire, soluționare, stârpire, suprimare, terminare, ucidere, (argou) exterminare, (învechit) lichidație, (învechit) licuidare, (învechit) răspundere, (sens suspect) lichefiere.
Nimicuicire, substantiv (învechit)
Sinonime:
distrugere, exterminare, nimicire.
Decimat, adjectiv
Sinonime:
exterminat, împuținat, masacrat, nimicit. Decimat, substantiv
Sinonime:
decimare, decimație, ucidere în masă.
Decimație, substantiv
Sinonime:
carnagiu, carnaj, decimare, decimat, exterminare, exterminațiune, hecatombă, masacrare, ucidere în masă, (învechit și popular) decimărit, (învechit) decimațiune.
