Brotăcel, substantiv masculin Sinonime:
brotac; florinte, florean.
Broască, substantiv
Sinonime:
(zoologie) (Banat) mioarcă; (broască de iarbă) brotăcel; (botanică) (regional) limba-soacrei, palmă-cu-spini; (broasca-apei) (Muntenia) paşă; (tehnică) (prin Banat) bravă, (prin Transilvania) zar; (regional) piuliţă, tigaie; brotac, căpătâi, cap, căpăţână, cioc, sovârf; drug; şurubelniţă.
Broatec, substantiv
Sinonime:
brotăcel.
Brotan, substantiv
Sinonime:
broască de iarbă, broască verde, broatec, brotac, brotăcel, buratic.
Florinte, substantiv
Sinonime:
(învechit) monedă de aur; (ornitologie) florean, (rar) brotăcel, (regional) spatie, verdet, verdoi.
Racaleţ, substantiv
Sinonime:
broască de iarbă, broască verde, broatec, brotac, brotăcel, buratic.
Racamete, substantiv
Sinonime:
broască de iarbă, broască verde, broatec, brotac, brotăcel, buratic, racaleţ, racateţ; (plantă) brălin, caftalan, măcriș.
Racateţ, substantiv
Sinonime:
broască de iarbă, broască verde, broatec, brotac, brotăcel, buratic.
