Întrebuinţa, verb Sinonime:
a folosi, a utiliza, a uza de, a se servi.
Întrebuinţabil, adjectiv
Sinonime:
folosibil, utilizabil.
Întrebuinţare, substantiv
Sinonime:
aplicare, aplicație, atribuție, consum, consumare, consumație, folosință, folosire, menire, practicare, purtare, purtat, servire, utilizare, uz, uzură, (învechit) abuz, (învechit) apucătură, (învechit) întrebuințire, (învechit) obicei, (învechit) obligativitate, (învechit) trebuință, (învechit) uzaj.
Întrebuinţat (întrebuințată), adjectiv Sinonime:
uzat, folosit, utilizat; vechi, învechit, depăşit, demodat.
Aplica, verb Sinonime:
a pune, a aşeza, a fixa, a potrivi, a prinde, a lipi; a folosi, a întrebuinţa, a administra, a pune in practică (ceva). Aplică, substantiv
Sinonime:
aplicație, candelabru, lampă, luminar, plafonieră.
Aplicare, substantiv feminin
Sinonime:
aplicat, fixare, folosire, întrebuințare, potrivire, punere în practică, realizare concretă, utilizare; (figurat) aplecare, aplicație, aptitudine, deprindere, înclinare, predispoziţie, talent.
Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.
Consuma, verb
Sinonime:
a întrebuința, a folosi, a utiliza; a mânca, a îngurgita; a nimici, a distruge; a se istovi, a se obosi, a se slei; (învechit) a metahirisi; a pierde; a bea; a cheltui; (figurat) a înghiţi; a intra, a merge; a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (regional) a (se) găti, (figurat) a (se) topi; a zbuciuma, a chinui.
Folosi, verb
Sinonime:
a (se) întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji, a (se) utiliza, a ajuta, a aplica, a avea folos, a beneficia, a câştiga, a circula, a consuma, a face uz, a fi de folos, a fi util, a pierde, a practica, a prii, a profita, a recurge, a trage folos, a uza, (învechit și popular) a prinde, (regional) a vestegălui.
Folosinţă, substantiv feminin
Sinonime:
avantaj, beneficiu, câştig, folos, folosire, întrebuinţare, profit, utilizare, uz, (învechit) uzaj.
Servi, verb Sinonime:
a funcţiona, a face serviciu, a sluji; a sprijini, a ajuta, a fi util; a se folosi, a uza, a întrebuinţa; a furniza, a da, a acorda, a poseda.
Utiliza, verb
Sinonime:
a aplica, a circula, a (se) consuma, a dispune de, a face uz de, a (se) folosi, a întrebuinţa, a mania, a practica, a pune în practică, a recurge la, a (se) servi, a (se) sluji, a umbla, a uza.
Uz, substantiv neutru
Sinonime:
circulaţie, comportare, cutumă, datină, folosinţă, folosire, întrebuinţare, manieră, obicei, uzanţă.
Uza, verb Sinonime:
a deteriora, a toci; (figurat) a (se) consuma, a degrada, a (se) învechi, a (se) ramoli, a (se) rablagi; a folosi, a întrebuinţa; a recurge, a apela.
Uzaj, substantiv neutru
Sinonime:
folosinţă, folosire, întrebuinţare, obicei, utilizare, uz, uzanță, uzură.
Uzual (uzuală), adjectiv
Sinonime:
banal, clasic, comun, cunoscut, curent, de mare uz, de uz curent, familiar, folosit în mod curent, folosit în mod obișnuit, frecvent, întrebuințat în mod obișnuit, obişnuit, ordinar, tradiţional, uzitat.
Zadarnic (zadarnică), adjectiv Sinonime:
inutil, van, fără rost, deşert, fără folos, fără întrebuinţare.
Consumare, substantiv
Sinonime:
consum, consumaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare; mâncare; epuizare, isprăvire, sfârşire, sfârşit, terminare.
Folosire, substantiv
Sinonime:
aplicare, consumare, folosinţă, întrebuințare, purtare, practicare, utilizare.
Folosit, adjectiv
Sinonime:
întrebuinţat, uzitat, uzat, vechi.
Arastă, substantiv
Sinonime:
(puțin întrebuințat) târg, talcioc.
Utilizabil, adjectiv
Sinonime:
carosabil, folosibil, întrebuinţabil, practicabil, util.
Utilizare, substantiv
Sinonime:
aplicare, consumare, folosinţă, folosire, întrebuințare, practicare, uzaj.
Uzita, verb
Sinonime:
a circula, a (se) folosi în mod curent, a (se) întrebuința.
Uzitat, adjectiv
Sinonime:
comun, curent, de folosință, familiar, folosit, frecvent, habitual, întrebuinţat, obișnuit, ordinar, uzual.
Politici, verb (învechit)
Sinonime:
a circula, a civiliza, a cultiva, a da îndrumări, a educa, a fixa, a folosi (în mod obișnuit), a hotărî, a institui, a îndruma cu dibăcie, a întocmi, a întrebuința, a obișnui, a orândui, a rafina, a rândui, a sfătui, a stabili, a statornici, a stila, a utiliza, a uzita.
Practicare, substantiv
Sinonime:
aplicare, cultivare, exercitare, folosire, întrebuințare, practică, profesare, utilizare.
Întrebuințire, substantiv (învechit)
Sinonime:
întrebuințare.
Multifuncţional, adjectiv
Sinonime:
cu întrebuințări multiple, plurifuncțional, polifuncțional, universal.
